2,033 matches
-
piele, găurită și înnegrită de săgețile aprinse aruncate de adversari. Concentrându-și privirea asupra pământului nimănui, ce se întindea între acele cohorte dezordonate și bastioanele pline de apărători, Sebastianus putu vedea în mărăcinișuri zeci de trupuri, iar altele, înnegrite și umflate, într-un stadiu avansat de putrefacție, le văzu unele înfipte în parii ascuțiți de care era înțesată panta canalului mâlos. Pentru a trece de el, asediatorii, în încercarea de a construi căi pentru a ajunge la ziduri, aruncaseră în mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și senzațiile cunoscute. Poezia pe lângă că dezvoltă idei, ca și celelalte arte, dar conține chiar idei. Entuziasm în cel mai mare grad îl produce muzica și poezia. Muzica deșteaptă mai cu greu decât celelalte arte "idei senzuale". 2. Un stil umflat, lipsit de idei, e ca și un corp búget, lipsitde sânge. Precum sângele nutrește, dă viață corpului, așa și ideile dau viață stilului. 3. Literatura românească va fi, când scriitorii se vor întoarcela popor, unde e și materialul, și formele
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
întâlnire - în imaginația mea, are ochii împăienjeniți și e mânjită cu ruj - și găsește pe pat un balon. Cineva l-a lăsat, pur și simplu, acolo. Poetul nu spune, dar nu poate fi altceva decât un balon de jucărie, mare, umflat, probabil verde, așa cum arată Central Park primăvara. Cel de-al doilea poem, ultimul din colecție, descrie un tânăr văduv, dintr-o suburbie, care într-o noapte șade pe pajiștea din fața casei, îmbrăcat în pijama și halat de casă, și privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
anterioară omul tău. Mai departe, tu erai acela care Îl prezentai conducerii fabricii spre aprobare. Aici Însă, necazul era de proporții. Atât Contabilul Șef, mai ales În mod deosebit Directorul refuzau semnăturile pe diverse motive: devizul nu corespunde era prea umflat iar fabrica nu putea suporta cheltuiala care o putea duce În pragul falimentului și multe alte imaginare presupuneri...! Dacă reușeai să-i conrupi oferindu-le bani, invitații prin restaurantele Centrale unde se Înbuibau până la ora de Închidere a localului ori
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
asta nu era totul, când Sammler stătea cu chirie În mormânt. Nu era momentul să se gândească, poate, dar ce altceva era de făcut? Nu existau evenimente. Evenimentele se opriseră. Nu existau știri. Bătrânul Cieslakiewicz cu mustață atârnândă, cu mâini umflate, paralizate, ochii lui albaștri urâți - mântuitorul lui Sammler - nu avea știri sau nu voia a le da. Cieslakiewicz Își riscase viața pentru el. Baza acestui fapt era o mare ciudățenie. Nu se plăceau unul pe altul. Ce era de plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sau să evite să se gândească la Gruner. Probabil În ciuda marii tristeți să citească câteva paragrafe din acest fascinant manuscris despre lună. Observă o vagaboandă dormind beată ca un dugong, o burtă de vacă de mare ridicându-se, cu picioare umflate purpuriu; o fustă scurtă, o zdreanță mini. La un colț al gardului, un bețiv se pișa posac pe ziare și frunze vechi. Polițaii rar se agitau apropo de acești abandonați de modă veche. Oameni mai tineri, cu aspect autohton, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lui ființă se revoltă la acest gând. — Tata pune Întrebări foarte precise despre Wharton. — A auzit de povestea asta? — Exact, unchiule. Cine i-ar spune așa ceva? Pare o dovadă de neobișnuită cruzime. Nu știu dacă Înțelegi cum stă treaba cu umflatul ăla de Widdick, avocatul. El și Wharton sunt cumva rude. E un ticălos. Nu asta e și impresia mea, absolut deloc. Un șarlatan obișnuit, poate, dar asta ține strict de afaceri. — E un rahat. Tata are o părere excelentă despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ne-a dat un raport bun despre Wharton Horricker. Se pare că este lung și tare. Spune, totuși, că exersează prea mult, e prea musculos. E greu să capeți sentimente gingașe de la un bărbat cu brațe de oțel și pectorali umflați, de halterofil. Un om de fier. Zice că Împiedică revărsarea de emoții gingașe. Nu m-am gândit la asta. Ce știe ea despre emoțiile gingașe? E doar un tip care Îi stă Între picioare - amantul ei e Fiecare. Nu, Oricare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Îi mai taie din nas. Smiorcăie acum după el, dar e o scroafă și mâine o să uite de el. Cred că soră-mea e o scroafă. Dacă el are prea mulți mușchi, atunci ea are prea multă grăsime. Pieptul ăla umflat nu Împiedică revărsarea de sentimente gingașe? Ai spus ceva? — Nici o vorbă. — Uneori, noaptea, ultimul lucru pe care Îl fac Înainte să adorm e să trec printr-o Întreagă listă de indivizi și să Îi fac pe toți porci. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ăla În Mexic să i-o tragă și la prova, și la pupa În fața lui Wharton și mai știu eu ce a mai pus ea gratis la tocmeală. În spiritul participării. — Nu știam că Horricker are o imagine așa de umflată despre sine. — Să ne Întoarcem la cealaltă chestiune. Ce altceva a mai făcut tipul, și-a scuturat chestia la dumneata? — Absolut deloc. Dar discuția devine neplăcută. Mă avertiza să nu-i iau apărarea sărmanlui bătrân pe care l-a jefuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Erau În jur poziții săpate, amplasamente, tranșee și În ele de asemenea, se aflau sute de cadavre. Mirosul era ca de carton ud. Hainele morților, maro-verzui, pulovere, tunici, cămăși, erau Întinse de umflare, de gaze, de fluide. Brațe, picioare, gigantice umflate, prăjindu-se la soare. Câinii mâncau prăjeală de om. În tranșee, trupurile se sprijineau de parapete. Câinii veneau șovăitori, târâș. Locuitorii fugiseră din taberele pe care le vedeai ici și colo - corturile joase, ca de beduini, dar făcute din acoperitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nu putea fi schimbat, subiectul morților. Țepoși În hainele de lână verde-maro și de culoarea sosului de carne. Vaporii sufocanți de carton ud ce Îi Împrăștiau. În căldura toridă, În lumina crăpată, sticlos persistentă și distorsionantă, a deșertului aceste forme umflate erau principalul punct de interes. Erau singurul subiect pe care sufletul avea să Îl ia cu siguranță În serios. Și poate că ăsta era lucrul pe care instinctul Îl Împinsese pe Sammler să-l facă. Să se ducă la Kennedy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În cap ca un yoghin. Brusc Sammler lăsă lama jos, se opri pentru o clipă și se uită lung la sine În oglindă, fața mică, uscată, „tăbăcită“ fiindu-i năpădită de un val puternic de culoare. Până și ochiul stâng, umflat, opac, de guvid i se lumină oarecum. Unde se duseseră toți? Deschise ușa și ascultă. Nu se auzea nimic. Ieși În grădină. Mașina doctorului Lal nu mai era acolo. Se uită În garaj și acesta era gol. Dispăruseră, fugiseră! O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-se la acea situație Îi veniră În minte alte imagini - un creier care se umplea de bășici, o spumă sau o mâzgă ruginie de sânge care acoperea această altă plantă din capul nostru. Ceva ca volbura. Nu, ca o conopidă umflată. Șurubul care strângea artera nu putea reduce presiunea și unde vasul de sânge era varicos și mai fragil decât pânza de păianjen, avea să se desfacă. Un potop Înspăimântător! Puteai Încerca să te gândești cum să atenuezi lucrurile... Dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
speranța că apare vreo mașină de poliție, vreo patrulă care să-l salveze. Era greu altfel să explici de ce se opunea. Având În vedere forța negrului - puterea enormă de sălbăticiune cu care strângea și apăsa În jos, venele gâtului Îngrozitor de umflate, Încordarea feselor așa cum stătea, ridicat pe vârfuri. Cu pantofi Încordați din piele de aligator! În pantaloni brun-roșcați! Cu o curea care se asorta cu cravata - o curea purpurie! Cât de biciuită era conștiința de o asemenea imagine! — Eisen! spuse Sammler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
la toate semnele. O altă femeie s-ar fi aprins la față; Angela era albă ca ceara. Vocea senzuală, amuzantă, care poate o copia pe-a lui Tallulah, nu mai reușea să stârnească amuzament. Gâtul Îi ieșea În evidență, arăta umflat, iar sprâncenele șaten deschis, pensate ca niște aripi, se tot ridicau. Din când În când ochii Încercau să caute ajutor. Era, pe de altă parte, enervată. Trăgea din răsputeri. Până și să se Încrunte i se părea dificil. Ceva o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Hai să aflăm ce a dat greș. Iar apoi cremarea. — Pentru doctorul Gruner. Unde? Întrebă Sammler. Infirmierul arătă spre targa pe rotile pe care era Întins Elya. Sammler Îi dezveli fața. Nările, cutele erau foarte Întunecate, ochii Închiși, palizi și umflați, capul chel, marcat de povârnișul ridurilor. Pe buze amărăciunea și o expresie de supunere se Întrepătrundeau. Sammler șopti În mintea lui: „Măi Elya. Măi Elya, măi.“ Și apoi, În același fel, spuse: — Amintește-ți, Doamne, de sufletul lui Elya Gruner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ce corabie veselă, neastâmpărată conduce, folosește fotografia pe prima pagină a newsletter-ului școlii. Și pentru a compensa costurile fotografului, de asemenea “încurajează călduros“ ca fiecare membru al personalului să cumpere cel puțin două amintiri de hârtie la un preț mult umflat. Vineri se nimerise să fie o zi cu cerul alb și ploaie rece și se auzeau mormăieli nemulțumite din partea profesorilor în timp ce coborau poteca înspre colțul lui Pabblem. Lua-o-ar naiba de treabă, zicea Bill Rumer, primind murmure de aprobare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
invidios. Când locuiești singur, mobila, lucrurile tale îți pun mereu în fața ochilor puținătatea existenței tale. Știi cu o dureroasă precizie proveniența a tot ce atingi și când ai atins acel lucru ultima dată. Cele cinci pernuțe de pe canapeaua ta stau umflate și aranjate în unghiul lor elegant luni de-a rândul doar dacă nu le pui tu într-o dezordine teatrală. Nivelul sării din solniță scade cu aceași chinuitoare exactitate zi după zi. Stând acolo în casa Shebei - și studiind resturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
util să aibă și mașina mea. Sigur nu m-ar fi deranjat? Nu, sigur că nu m-ar fi deranjat. Când m-am dus a doua zi dimineață s-o iau de acasă, era trasă la față și cu ochii umflați. În stradă, înainte de a intra în mașină, m-am oprit și i-am luat mâna: — Îmi pare așa de rău, am zis. A dat din cap. — O, totul o să fie bine. E doar într-o stare. Peste zece ani o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Pentru Mary era aproape dureros să fie răutăcioasă și femeia începea să se întrebe de ce. Probabil din cauza furiei. Scumpo, a zis Alice. Trebuie să închid. Stai, a strigat Alice. Te rog. Mary a închis ochii. Mâncase prea mult. Se simțea umflată, neiubită și urâtă și pentru nimic din toate astea nu putea să dea vina pe Alice. Nu erau decât niște cuvinte. N-aș putea să îndur să vă pierd din cauza asta, a spus Alice în timp ce tastele calculatorului continuau să tacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
copil. Coy Lansbury era înmormântat la Lantz Bar, Rose Cook și copilul ei născut mort la Campbell’s Ferry și, doar un pic mai încolo, bietul Normal Wolfe, de cinci ani, care scăpase din mâinile lui taică-su în apele umflate ale râului. Zach s-a întrebat dacă n-ar trebui să-i pomenească toate tragediile astea Jinei, s-o sperie puțin. Sau măcar să-i explice faptul că, după douăzeci și cinci de ani trăiți la o fermă, voia ca, o perioadă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lângă ea, iar Jina a început să delireze. Avea impresia c-auzea o muzică. Nu era o melodie ușurică, ceva potrivit la un foc de tabără, nu era un cântec cum îl văzuse la televizor pe Elvis cântând - Elvisul acela umflat și bătut cu pietre nestemate din Las Vegas. Ceea ce auzea ea acum era perfecțiunea întruchipată - o voce tânără și pură. Un glas ca un râu nedescoperit. „Spui că mă vrei, iar vorbele tale sunt pentru mine muzică. Atinge-mă, draga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nu trebuia să-și sperie cunoscuții ca să-i oblige să-i devină prieteni. Hei, i-a spus Danny și Charlie i-a tras un scuipat la picioare - o flegmă groasă și însângerată. Danny s-a încruntat îngustându-și ochii deja umflați. Eu m-am cărat de-aici. Și băiatul a deschis ușa și s-a furișat pe coridorul care mirosea a mucegai. Pe verandă i-a văzut pe Naji și John bând bere. Casa nu avea ușă și prin spate, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să treacă la capitolele despre tatăl lui. În carte, Naji era un prost, dar, în realitate, bărbatul s-a uitat la tăieturile și vânătăile băiatului și n-a zis nimic. La rândul lui, John a aruncat o privire către ochiul umflat al lui Danny, după care s-a întors cu fața spre râu. Danny și-a simțit stomacul invadat de o senzație ciudată, de parcă abia acum ar fi realizat câți bărbați existau deja în viața lui. Puștiul s-a uitat înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]