1,469 matches
-
mîncăm, să ne spălăm cu apă caldă și să ne Îmbrăcăm În haine civilizate - eventual, În pantaloni de piele Depeche Mode) cu informația care să ne anunțe că ceea ce ne mișcă În intimitatea noastră de creaturi scofîlcite, viciate, palide și umilite nu e deșertăciune. Așa cum nu am reușit nici să alungăm perspectiva războiului: o să ajungem pe un front din vest, Într-un tranșeu plin cu unguri gata să ne strîngă de gît și să ne fure identitatea națională. Și nici să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a face o glumă. Dar văzu fața Dianei crispându-se brusc într-o grimasă animalică și, într-o secundă, se îndepărtă de el, iute ca o vidră, împungându-i piciorul cu călcâiul. Tom nu încercă să o urmărească. Se simțea umilit și ticălos. Își spuse: „Am să mă duc totuși la ea, nu-mi pasă de nimic!“ — Hello, Tom! Era Alex. Dansară unul în jurul celuilalt, în apa caldă, atingându-se ușor, ca doi balerini care încearcă să simuleze o partidă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai în vârstă, prietena mamei și stăpâna casei, mai întâi a râs cu poftă, apoi a zâmbit îngăduitor și, cu multă afecțiune, i-a întins băiețelului farfuria plină vârf cu brânzoaice de unde să-și aleagă alta. Nestor era însă prea umilit ca să accepte altă brânzoaică. Pisica se retrăsese după colțul scrinului și, stând acolo cu spinarea arcuită, concentrată asupra prăzii, ca și cum n-ar fi făcut nimic rău, înfuleca de zor din brânzoaica lui. Dar Nestor n-a încetat să urle și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
păcătui. Sf. Augustin spunea că „nu ajunge să îți îmbunătățești comportamentele și să te îndepărtezi de răul comis, dacă nu îi dai și lui Dumnezeu recunoașterea cuvenită prin durerea penitenței, cu un geamăt de umilință și cu sacrificiul unei inimi umilite, ajutându-te cu oferirea de pomană”. Prin aceasta se dorește să se restructureze timpul trăit, pentru că, prin memorare, penitentul înregistrează trecutul într-un mod static, iar prin mărturisire îl reorganizează, eliminând păcatul. Astfel, el va putea trăi viitorul într-o
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
preotul-confesor să nu îl înșele oferindu-i o dezlegare care să nu fie valabilă, ci mai degrabă să îl ajute să ajungă cu adevărat la mântuire. Este posibil ca acest lucru să îl facă pe penitent să se simtă mai umilit decât atunci când a intrat în confesional, fapt pentru care este mult mai benefic pentru penitent să audă că nu i s-a luat speranța de a fi iertat, decât să primească un refuz categoric care l-ar descuraja și l-
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
al Golgotei zilnice, părând a relua destinul „poeților blestemați”, cu ecouri neoromantice. Paradoxal, poetul pare partizan al suferinței, pe care și-o agravează, supralicitându-și insignifianța: nimic din ce spun nu e mai mare / decât o furnică. În plus, trădat, umilit, copleșit de griji, își strigă multilaterala nedreptate deschis: eu trebuie să-mi povestesc povestea prin baruri / să spun cum e când ai picioare înghețate copii / și probleme. Calvarul acesta este doar un interludiu, în așteptarea martirajului viitor, implacabil: în ideea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
vântura tot felul de bazaconii. Profund dezamăgită, Jeanne s-a întors acasă. S-a închis în sine și în meditație. Nu mai pricepea nimic, mai ales din felul în care fusese tratată. în adâncul inimii sincere și curate, se simțea umilită. Dincolo de suferința tinerei, însă, ostilitățile între cele două tabere s-au extins cu și mai mare înverșunare. La mijlocul lunii octombrie a anului 1428, a fost asediat orașul Orléans. Primejdia cuceririi acestei citadele devenise inerentă. Jeanne a auzit din nou vocile
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
li s-a interzis, însemne și decorații rusești purtate la vedere în sala de protocol, la numirea pe tron. Ceremonialul investiturii, în semn de gravă umilire, s-a desfășurat fără considerație, la masa pașalelor, tratați ca niște funcționărași turcomani oarecare, umiliți și sfidați de oficialități. Aroganța și vocația cu care umilea Poarta Otomană pe cei mai înalți reprezentanți ai unui popr, atinsese apogeul. Toate aceste degradande umilințe și multe alte nebănuite, au săpat răni adâînci în sufletul de crin imperial al
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93459]
-
dori ca acest Istoric și evocări la capăt de veacuri și milenii să constituie o imagine vie despre oamenii Curseștilor, anonimi, ca întotdeauna, să iasă și ei din anonimat și să rămână peste veacuri așa cum au fost: răi și buni, umiliți și răsculați, ignoranți și înțelepți, oprimați și trecători prin toate vicisitudinile istoriei prăvălite peste capul românului răbdător ca stânca, cu greu găurită de picătura de apă a vremurilor. - Și acum, la încheierea imaginarului meu interviu? - Viața ne-a fost dată
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93048]
-
jalnic și caraghios, mai înaltă și cu cocoașă parcă, și am plecat. Lumea se uita la mine curioasă și probabil aveam un aer de Don Quijote pe o mârțoagă sui generis. Abia așteptam să se termine acel calvar. Eram furios și umilit. Nu mai aveam nici o plăcere să merg cu bicicleta. Ajuns acasă, am aruncat-o într-o magazie și din ziua aceea cariera mea de ciclist amator s-a încheiat. Lamentabil, după cum vedeți. A doua pasiune a fost șahul. Jucam în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Propria ta soție. Ea să te îndemne la compromis, la umilință, la acceptarea fricii, la desființarea ta ca om. Să nu uităm că victima însăși era un judecător. Iar un judecător nu poate trăi fără să creadă în adevăr. Odată umilită încrederea lui în adevăr, profesiunea lui a încetat, n-a mai rămas decât caricatura ei. Acest om își apăra mai mult decât demnitatea. Își apăra încrederea lui în dreptate. Sigur, ar fi trebuit poate să se gândească și la soția
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Fără o vorbă, îmblînzitorul a smuls-o de-acolo, a împins-o câțiva pași mai departe într-un tufiș și acolo, fără să se sinchisească de mine, a posedat-o. După care a luat-o cu el, lăsîndu-mă scârbit și umilit. Dimineața, am simțit că nu mă mai strângea nimic. Nu-mi venea să cred. Și totuși așa era. Nu eram legat, nu se vedea nici urmă de legătură și parcă visasem totul. Am cutreierat din nou prin mlaștină, să caut
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
zilnic ră mâ nând cât de cât zdravăn. „Io sonno un poco pazzo“, am adăugat eu, băiat cuminte, în italiana mea de baltă. Nu-i nimic, a zâmbit subtil monseniorul: „Anche San Francesco era un poco pazzo!“ La care, definitiv umilit, am închis ochii. Asta chiar că era prea mult pentru mine. Voiam acasă. 24 iunie 2010 Ascuțirea simțurilor în vară Deplin conștient că mă expun unui ridicol nebun (dar și avid să-mi asum infantil riscurile cu pricina), m am
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
zi./ Am văzut și-am stat printre cei mai / Vii dintre vii“. Cum să nu aluneci în gaura neagră a plânsorii de tip ubi sunt și să nu deplângi soarta acestei feeric nefericite (sic) generații ’80, cea mai hărțuită, ferfenițită, umilită, castrată, racolată și malformată (chit că - paradoxal - și alintată!) serie intelectuală a culturii române în comunism, la tragică paritate doar cu lumea interbelică post ’47? Și cum să nu te obsedeze insomniac destinul care ne-a legat întru eșec secerându
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cu elevii de la liceul „Gheorghe Șincai“ din București.) Convins că „nu mai citește nimeni nimic“, că „se alege praful de tot ce înseamnă spirit, cumințenie, bună cuviință, ecumenism și patriotism“, că „tineretul e descreierat și dezumanizat“ etc., am fost realmente umilit de atașanta neliniște și loviturile interogative ale acestor adolescenți, indiferent că erau bucureșteni oleacă trufași, ori suflete harponate de inerentele puseuri bovarizante ale provinciei. Dacă voi folosi formula „contact anteic“, mi se va râde-n nas: pardon de clișeu. Dacă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
rugându și tatăl să-i explice caricatura lui Ion Barbu, delicioasă de altminteri, cu un bărbos ruginit șoptind în barbă la 4 XII 2046: „Nu vă fie frică, Iliescu pică!“ Firește că puștoaica a rămas meduzată, iar eu am trecut, umilit și amuțit, pe lângă ei. Ei bine, pentru ăștia mici trebuie făcut cel mai mult. Trag nădejde să revin cu detalii în octombrie 2012. 20 octombrie 2011 Nenoroc la statui Multe formule apetisante li s-au lipit Bucureștilor de-a lungul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
am pus nu o dată, spre extazierea - iute transformată în lamento neputincios (economicește) - a celor responsabili. Dragii moșului, oare de ce nu găsește nicăieri Măria Sa Acneicul valah un raft de librărie, subțirel-dar vioi, cu marile lecturi ale moralismului dintotdeauna? De ce mă lăsați umilit în FNAC-urile din Paris, Bruges, Lille, Geneva și Zürich, în fața unui banal (dar copleșitor) raft etichetat „Pădagogie“, care-i cuprinde suav-mercantil pe Marc Aureliu, Epictet, Seneca, Pascal, Vauvenargues, La Rochefoucauld, Nietzsche, La Bruyère, Chateaubriand, Goethe, Chamfort, Schopenhauer, Sănancour, La
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
al lui Marius Chivu, de cartofii făcuți roate pe plită, bureții, laștele, gulașul și sălvăița din copilăria Ioanei Nicolaie, de prăjiturimea aristocrată evocată de Ioana Pârvulescu, de provocatorul aliaj de alivenci și creveți etalat de Gabriel Liiceanu, ori te lași umilit de mărturisirea Gretei Tartler („eu, care nu mai mănânc carne de la 28 de ani, decât de Paști și de Crăciun“), pretutindeni ai ocazia să înțelegi în ce măsură „rezistența prin cultură“ și-a avut, în jumătatea de secol a comunismului româ nesc
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cazuri, le-au stânjenit revenirea la lumina normalității, împingându-i spre alte suferințe de ordin moral. Tulburătorii de ape, de conștiințe, care dacă ar fi trecut măcar pe lângă torturile îndurate de martirii închisorilor, poate s-ar fi târât ca râmele, umiliți ca netrebnicii, cerând îndurare la nelegiuiții torționari făuriți de partidul comunist și securitatea lui, adică de insecuritatea criminală a poporului. Chestionatorii, răscolitorii de conștiințe în realitate colportatori, gonflatori de suspiciuni au servit și servesc direct și indirect partidul comunist, securitatea
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
ca, vreun început, să nu aibă și sfârșit. Și, vai de cei pe care-i va ajunge, acel sfârșit, cu aripa sa ucigătoare; pe cei care,în prezent, joacă țonțoroiul, pe creasta valului, dintre pacea celor puțini, și războiul golilor, umiliți și storși, atât de josnic și de mișelnic, de ultimele picături de vlagă! Curând, se va termina și acest ultim strătuleț de vlagă. Următorul, ultimul strătuleț, de menținere a golilor,în starea letargică în care se află, se va compune
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
luminoase albume de fotografii cu amurguri finlandeze, brazi finlandezi, reni fin lan dezi, Sibelius și Berzelius și dracelius și lacelius... Ore-n șir așteptând să plece Adriana și să-nceapă dis tracția, până când în cele din urmă am plecat eu, umilit și furios, și-așa a mai trecut un an. Sin gura mea consolare, dar și aceea foarte slabă, era că într-o carte pe care-o citeam pe-atunci, „Geniul și zeița“, Aldous Huxley povestea că el fusese băiat mare
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cu Daniel, nici unul dintre băieți nu-l pomenise pe celălalt de față cu ea. Între ea și Daniel totul se terminase aproape imediat ce începuse. Ea fugise la Chicago, apoi mai departe, la Los Angeles, înainte să se întoarcă târâș acasă, umilită. Daniel, un idealist neobosit, o primise cu brațele deschise, fără să-i pună întrebări. De-abia când o auzise cum îl maimuțărea în șoaptă la telefon, vorbind cu Karsh, Daniel o dăduse afară. Ea alergase la fratele ei, căutând sprijin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu putu face altceva decât să acționeze mecanic: ce-ar face Gerald Weber? O lăsase pe Karin Schluter să-l insulte, fără să se apere. Îi răspunsese la întrebări cât de sincer putuse. Încheiase conversația simțindu-se mai mult decât umilit. Dar umilirea nu-l preocupa. Ceea ce-l dărâma îl și însuflețea, îl și înălța până într-atât încât plutea deasupra propriului său trup. Era în prag de șaizeci de ani, iar ziua de mâine amenința să dezvăluie misterul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
creația literară a lui Camil Petrescu, fiind pusă în lumină prin ilustrarea realității trecute prin propria-i conștiință, după cum scriitorul însuși mărturisea: Substanțialitea este concepția conform căreia literatura trebuie să reflecte esența concretă a vieții: iubirea, gelozia, mândria rănită, orgoliul umilit, cunoașterea, dreptatea, adevărul, demnitatea, categoriile morale absolute. Luciditatea este trăsătura dominantă a personajelor lui Camil Petrescu, intelectuali analitici și autointrospectivi, hipersensibili. Luciditatea "nu omoară voluptatea reală, ci o sporește" <ref id="2">2 Camil Petrescu-Wikipedia</ref>. Narațiunea la persoana I
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
acesta nu voise să vină în persoană - cu o diademă, dându-i puterea de a domni asupra Dacilor, și lăsând acestora munții lor din înalta sa milostivire. El trimite la Roma niște soli ai lui Decebal, cu o scrisoare foarte umilită din partea acestuia, care însă fusese plăsmuită de împăratul roman, serbează un triumf îndoit asupra Quazilor și a Dacilor, iar pentru Sarmați depune o cunună de laur în templul lui Jupiter Capitolinus. Cât de grabnic fusese norocul Dacilor la suiș, mai
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]