868 matches
-
să răscolească mulțimea de spectatori, când, în spiritul lui Diderot, postulează că un interpret trebuie să evolueze cât mai detașat de personajul său, să aibă, cu alte cuvinte, „simțirea simțirii”. Oscilația, și nu e singura, se explică nu numai prin umoarea de moment, ci și printr-un anume diletantism într-ale teoriei. O viziune de dramaturg pecetluiește opera lui C. În piesele sale se răsfrâng, cum e firesc, truvaiuri ale unor comediografi premergători, de la B.P. Hasdeu la V. Alecsandri, replici, dacă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
și, cu o exuberanță aiurită, pun la cale farse, păcăleli (C.F.R., 1 aprilie), care provoacă situații de un comic inept sau de-a dreptul lugubru. Dacă zeflemeaua e un agrement în vacuitatea existenței lor amorale, iar calomnia, o descărcare a umorilor rele, obiceiul de a trimite scrisori anonime e încă un gest prostesc, ce denotă o funciară neseriozitate. În acest univers marcat de ușurătate, dar care poate lua contururi halucinante (Grand Hôtel „Victoria Română”), o făptură mai interiorizată, integră sau care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
duh, se regăsesc aici. Temperament vindicativ, încercat poate și de un sentiment de vinovăție de clasă pentru starea de lucruri din țară, G. abordează pamfletul politic, în veșmântul străveziu al satirei. Marele vornic era un pătimaș, cu un surplus de umoare neagră. Titlul general al scrierilor sale dramatice este Istoria Țării Rumânești. Starea Țării Rumânești pă vremea streinilor și a pământenilor. Comedia Starea Țării Rumânești (scrisă prin 1831) are două compuneri anexe: Povestea huzmetarilor și Obșteasca anafora a boierilor pentru prăvilele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
este de altfel nu numai personajul central, ci și raisonneur-ul narațiunii: „Cuza a învins fără să vrea să învingă și doar pentru că nu are un program politic, social...” El înfăptuiește, filosofează și se bucură de existență cu egală și inteligentă umoare. Miza reală a narațiunii este însă una superioară romanului de reconstituire istorică propriu-zisă: scriitoarea își dorește - și reușește - să ofere un prototip al luptelor interne pentru putere, al mecanismelor exercitării puterii și al „regimului personal”, al dictaturii unei persoane mediocre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
moartea noastră. Moartea acelui noi, a acelei entități de carne și suflet care ți-a vegheat nașterea: un bărbat și o femeie care se iubeau. Ea, femeia dispărută, e o fotografă spaniolă extrem de talentată, cu un temperament de foc și umori imprevizibile, numită Paz (pace), deși, așa cum precizează scriitorul, "un cuplu înseamnă război". Solară și neastîmpărată, Paz se sufocă în Europa, în vreme ce el, César, jurnalist, se agață de bătrînul continent, traumatizat de niște reportaje teribile, care îi clătinaseră adînc rădăcinile umane
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
îngust, instabil și compozit. Este un spațiu polifonic unde plenitudinea sinelui incorporează o rețea vastă de prezențe invizibile care întind țesutul relațional la extrem, stricînd relațiile de simetrie și de ipseitate, permițînd o trăire intensă, inegalabilă. Sunt succesiunea stărilor, a umorilor mele, îmi caut "eul" în zadar, sau mai degrabă nu-l regăsesc decît atunci cînd toate aparențele se volatilizează, în exultarea prăbușirii mele, cînd se suspendă și se anulează tocmai ceea ce se numește "eu". (C) Cioran e ca o bandă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ai ales?» Infernal/ ondulându’și spinarea, tăcu.// «Pentru ce ești atât de molâu, de docil,/ pentru ce nu nechezi?» Și simțindu-l că plânge,/ cu pinteni adânci răscoleam în țesutul fragil./[...] Picioarele mele sunt roșii de sânge[...]// «O, zisei atunci, umoarea aceasta eu o cunosc,/ curge’n vinele mele, tu n’o poți avea.»/ și plin de mânie, lovii cu cravașa mea, pleosc!/ în ochii ființei aceleia, care tăcea.// Lumina miloasă a Căii Lactee/ ne’nvălui... Din rana deschisă/ căta către mine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
de un magistrat." Intriga sentimentală cade pe plan secundar. Esențial e stilul wertherian al melancoliei: "Mă simțeam foarte trist. Voiam să plâng și nu puteam. Am deschis fereastra. Ceriul era turburat; nori groși se primblau ca niște munți pe el..." Umoarea sumbră a eroului e comentată de tunete. Salonul are un aspect funerar grandios: "Părea că mă aflam într-un salon îmbrăcat în doliu unde ardeau două mari policandre cu luminări de ceară galbenă. Olga dormea culcată pe o canapea." Negruzzi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
articole de jurnal N. Iorga a risipit foarte mult talent, reînviind tehnica cronicii niculciene, cu văietările, imprecațiile și violențele ei biblice. Fără a fi un portretist plastic, el izbutea să sugereze prezența cuiva, prin imagini sau scurte definiții pline de umoare. "Cald și frig - scria el despre Titu Maiorescu pe care nu l-a putut suferi - nu i-a fost nimănui lângă dânsul. A trecut printre oameni, întrebuințîndu-i, de multe ori, desprețuindu-i în taină, totdeauna. El însuși trebuie să-și fi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
rasiale. Toată această parte a eseisticii sale, trecând peste latura doctrinară ce poate forma obiect de violente discuții, se remarcă printr-un spirit polemic viu, amestecat cu elemente de grandomanie mai curând inocente și simpatice, acordând paginilor sale mișcări de umoare care încîntă. S. MEHEDINȚI (SOVEJA) Și S. Mehedinți salută din partea Convorbirilor "primăvara literară", aducătoare de "adevărată răcorire sufletească". Punctul de vedere era însă tot etic, în direcția semănătoristă, întrucît se cerea scriitorului să-și caute inspirația în "însăși ființa sufletească
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
prozei lui Caragiale, fără ocolirea ecourilor marelui prozator. Un aer mai slobod de ștrengărie salvează aceste producții de primejdia neoriginalității. Eseistica lui Al. O. Teodoreanu (Tămîie și otravă) e departe de-a trăi din justeța critică. Ea e operă de umoare, aci neagră, mahmură, aci veselă, și criticile sunt niște monoloage în care autorul nu se ia în serios. Ca un strălucit exemplu al ușurinței de a oscila de la serios la comic și chiar la funambulesc, fără falsitate, e cuvântul de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
felinare verzi, aci purificat, alunecă pe o luntre serafică cu un crin la cârmă. Viața poetului este astfel o veșnică trecere din negru în alb (dispozițiune romantică), din crunte melancolii în extaze și jubilări. Vântul bătrân într-o clipă de umoare neagră capătă guri de câini lătrători, se înfurie ca un taur și urmărește pe poet cu chemarea lui dureroasă: hau-hau. Dimpotrivă în momente euforice, clopotele duminicale își propagă pe cer sonoritatea cu atâta glorie încît Universul întreg pare convertit într-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
corpul și de trecutul său. În aceeași măsură în care un autor nu-și alege limba, el nu-și poate alege nici stilul, ambele colaborând la realizarea scriiturii. Ne întoarcem astfel la rolul scriitorului în actul scrierii, la partea de umoare personală, biologică din stil. Situarea pre-impusă a scriitorului în niște cadre date îl determină pe Barthes să vorbească despre o utopie a limbajului, din moment ce scriitura nu-și poate inventa limbajul decât ca proiect și nu ca realitate primă. Semnul literar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
să aibă duh, vorba-i să fie mereu drăgălașă, simțirea puternică. Pentru ca frumusețea să fie desăvîrșită mai trebuie și hazul, pe care Conachi Îl amintește mereu În reveriile lui erotice: „frumuseță, nur și haz”. Nu-i place femeia „ciudoasă”, cu umoarea schimbătoare. Într-un poem (Ești nurlie, ești frumoasă) ceartă, În stilul de mai tîrziu al lui Eminescu (stilul Învinuirii tandre!), femeia capricioasă care omoară fără simțire călcînd peste firea dreaptă. Însă mustrarea devine un elogiu, supărarea se transformă Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
diavolii simțirii. Focul este elementul primordial În acest cadru torționar. Tot ceea ce se petrece se petrece În inima focului. Un foc ce se hrănește cu plîns și se „Întartă” cu suspine (Nume). Un foc, În fine, nestins, indiferent de starea, umoarea subiectului Înamorat. În petrecere sau În suferință (cel mai adesea: În petrecerea suferinței), el este ars de un foc interior puternic, intră sau iese dintr-un mare incendiu. A trăi În foc este o condiție elementară de existență. Unii poeți
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mai colorat de chinuri și jertfe: afazia, smintirea („vorba, mintea ce-am avut, / Cu totul o am pierdut”), uimirea (adică rătăcirea cugetului), insomnia, coșmarul, o prăpădire, pe scurt, generală: „trăiesc moarte vie”. Se va vedea cît de schimbătoare este, totuși, umoarea poetului. Cel care anunță, aici, că nu mai are vorbe pentru a obține Îndurarea femeii („Nu mai am cu ce cuvinte spre-ndurare să te-aduc”), promițînd chiar moartea voluntară („poruncește că se poate / pentru tine să și mor”), Pann
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
proteinelor aflate în cantitate mare în plasmă. Un component adițional al LEC, de dimensiuni reduse dar important din punct de vedere fiziologic este lichidul transcelular (LTC), care variază de la 1 la 3% din greutatea corporală. Lichidele transcelulare includ lichidul cefalo-rahidian, umoarea apoasă a ochiului, secrețiile din tubul digestiv și ale organelor asociate, lichidul sinovial și altele. Lichidele transcelulare au compoziție ionică modificată și sunt lipsite de proteine. Măsurarea compartimentelor lichidiene Măsurarea volumului total de apă se realizează prin metoda diluțiilor, folosind
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
prezintă în cartea sa și o stranie categorie, respectiv cea a "posibililor teroriști"158. Din rândul ei ar fi făcut parte "activiștii de mâna a doua", demnitarii îndepărtați de Ceaușescu și copios plătiți de agenturile străine, persoane care își exhibau umorile și frustrările la Televiziune, nepăsându-le de faptul că "din cauza diversiunii lor erau uciși oameni nevinovați"159. Constantin Vasile își exemplifică teza "posibililor teroriști" cu nume celebre, cum ar fi: Ion Iliescu și Nicolae Militaru, Victor Atanasie Stănculescu și Silviu
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
infecție congenitală, determinarea IgM aduce o specificitate de 70-75%, iar IgA un plus de sensibilitate de peste 88%, dar cu o specificitate de 97%. Majoritatea autorilor acordă prioritate, în acest caz, sensibilității față de specificitate. În scopul aprecierii producerii locale (lichid cefalo-rahidian, umoare apoasă) de anticorpi specifici anti-T. gondii, se calculează un coeficient numit indexul toxoplasmic, conform următoarei ecuații. Un indice C ≥ 8 pentru umoarea apoasă în infecțiile oculare, C ≥ 4 pentru LCR în toxoplasmoza congenitală și C ≥ 1 pentru LCR la
TOXOPLASMOZA ŞI SARCINA by Cristian Negură, Nicolae Ioanid () [Corola-publishinghouse/Science/418_a_729]
-
Majoritatea autorilor acordă prioritate, în acest caz, sensibilității față de specificitate. În scopul aprecierii producerii locale (lichid cefalo-rahidian, umoare apoasă) de anticorpi specifici anti-T. gondii, se calculează un coeficient numit indexul toxoplasmic, conform următoarei ecuații. Un indice C ≥ 8 pentru umoarea apoasă în infecțiile oculare, C ≥ 4 pentru LCR în toxoplasmoza congenitală și C ≥ 1 pentru LCR la pacienți cu SIDA indică producerea de anticorpi la nivel local. Dacă titrul seric prin testul Dye este de 300 UI/ ml sau mai
TOXOPLASMOZA ŞI SARCINA by Cristian Negură, Nicolae Ioanid () [Corola-publishinghouse/Science/418_a_729]
-
PCR se bazează pe amplificarea ADN toxoplasmic și identificarea lui prin hibridizare. Sensibilitatea metodei este de peste 95% din cazuri, fiind capabilă să identifice 10 sau mai mulți paraziți pe probă. A fost utilizată în studiul lichidului amniotic, a LCR, a umorii apoase și pentru studiul probelor de sânge și țesuturi (creier). Este superioară ca sensibilitate metodelor de izolare a parazitului. Utilizarea PCR deschide posibilitatea realizării unui diagnostic antenatal mult mai precoce decât cel obținut prin celelalte metode, fără a fi necesară
TOXOPLASMOZA ŞI SARCINA by Cristian Negură, Nicolae Ioanid () [Corola-publishinghouse/Science/418_a_729]
-
activității în condiții de presiune atmosferică crescută, ca și în spatiile-anexa, sunt interzise fumatul și consumul de băuturi alcoolice. Articolul 59 Dezecluzarea că și emersia trebuie efectuate într-o durată de timp suficientă eliminării prin plămâni a azotului dizolvat în umorile și țesuturile organismului, pe baza unor tabele întocmite cu acordul Ministerului Sănătății, în funcție de presiunea atmosferică la care s-a lucrat. Articolul 60 Ecluzarea și dezecluzarea, ca și imersia și emersia, se vor face numai sub supravegherea unei persoane specializate, care
EUR-Lex () [Corola-website/Law/198853_a_200182]
-
trei nume (de aceeași mărime), dar cum patul procustian a fost deja acceptat, am tăiat în carne vie (propria-mi carne) și am decis definitiv. Veți observa că nu Rafael, Rembrandt, Van Gogh, Dali, giganți oricum, dar neconsonînd cu entuziasmele/ umorile personale, au fost convocate să decidă pe loc, ci: 1. Da Vinci, unicul, neconcurat în rafinament coloristic de congenerii săi renascentiști. 2. El Greco, pentru incredibila (în acea vreme) pensulație alegră, prefigurînd gestica... modernă; dar Velasquez, cu perfecțiunea compoziției? 3. Hals
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
două decenii pentru că opusul vioi-cîrcotașului postimpresionist (Musceleanu) era un Catargi de fibră nobilă, neauzindu-l nimeni să-și fi bîrfit vreodată congenerii! Irepresibila nevoie a boierului de a-i oferi curteanului său rolul de... purtător de cuvînt al unor, omenești, umori? Cine știe? Perechea era de o plasticitate aparte. Intermezzo atipic. Homosexualitatea lui Negoițescu, mărturisită dezinvolt atît de tîrziu, m-a indispus ca descoperirea unei anomalii multă vreme ascunse. Doar franchețea livrată, literar, cu atîta bun-simț, a mai ameliorat cumva deziluzia
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Aș fi avut toate motivele. Oricît am vrea ca mai bine de jumătatea de secol de la sfîrșitul conflagrației să fi estompat tragedia unei Românii pentru care ziua victoriei însemna, de fapt, începutul tragediei, iată că subconștientul nostru tăinuiește cu încăpățînare umorile frustrării. Nu-ul românilor frustrați istoric și-a găsit un surprinzător pandant în gestul demn și tranșant al Țărilor Baltice și al Georgiei, care chiar au și lipsit de la înscenarea moscovită. Și aveau toate motivele: peste jumătatea de secol acum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]