23,058 matches
-
impas sau au nevoie de o mână de ajutor. Când m-am documentat pentru acest material am stabilit o întâlnire cu dl director Alexandru Radovan și cu cele două profesoare coordonatoare, iar biroul în care am purtat discuția s-a umplut de liceeni. Ei mi-au vorbit cel mai mult de trupă, ei mi-au dat materialele scrise și fotografiile, iar ochii le sclipeau de încântare. Cu toții sunt mândri de ceea ce au realizat până acum și sunt încântați de ceea ce fac
Agenda2004-49-04-d () [Corola-journal/Journalistic/283119_a_284448]
-
la cea a statalității independente a României (deci foarte tîrziu), "satul românesc, conchilia, putea desigur, și fără descîntec, să-și emită substanță și să iasă în sfîrșit din atitudinea de noncooperare cu istoria, si sa apuce pe calea evoluției, ca să umple cu gînduri și forme proprii cadrele satului". Dar, la începuturi, atunci cînd s-a format, etnogenetic poporul românesc și psihologia autohton specifică, hotărîtor a fost acest sentiment al necooperării, deci, cel al boicotării istoriei, adică a realului. Asta ca o
PE MARGINEA UNOR MITURI FONDATOARE by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17679_a_19004]
-
și sursa lui: "Maladiva cu adevarat, la om, doar conștiința vana și strivitoare a trecătorului, a perisabilului și a inutilității oricărei ispite de a fi și face; ea singură slăbește pe om"8. Prin urmare lumină nouă de care se umple lumea nu este rezultatul lipsei de organ pentru rău, al unei autoiluzionări inconștiente, ci provine dintr-o orbire programatica. Noica se leaga cu bună știință de căpăstrul măgarului lui Sancho refuzînd - cu excepția acestui pasaj - să numească răul: "Nevinovăția e o
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
de priceput", un impuls imaginativ care va sfîrși prin a-i transfigura pe cei implicați, îi va pune sub semnul imaginarului a cărui manifestare de nereprimat este nevoia de a povesti. Vor descoperi că "e de povestit totul." Ficțiunea va umple și îmblînzi realul și va consacră, o dată cu fiecare aspect neliniștitor sau doar insignifiant al vieții, si pe cei care vor lua parte la ea. Personajele se consumă în obsesia "punerii la cale", a bifurcării datelor realului într-o sumedenie de
Fictiuni by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17711_a_19036]
-
trecut și trec nenumărate întreprinderi care consumă mai mult decît produc. Concedierile sînt prețul pe care trebuie să-l plătească noua conducere a TVR, legalizata de parlament. Ceea ce, bineînțeles, îi scăpa de răspundere pe toți generoșii directori interimari care au umplut televiziunea cu mult peste poate, transformînd, treptat această instituție mijlocitoare de transparență într-un viespar de intrigi, nemulțumiri, temeri și, ca rezultat final, de concurență pe sub ușa. Dacă în TVR s-ar fi respectat măcar regulă concursului de proiecte și
Restructurarea în TVR by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17738_a_19063]
-
au probleme economice sau de orientare, se pierd în masă diletanților cu care s-a ales TVR căutîndu-si o identitate pe care n-o va căpăta niciodată asteptîndu-se la revoluții de jos în sus. În ultima vreme, TVR s-a umplut de emisiuni de tip comercial, unele de o alarmantă subcalitate. Aceste emisiuni sînt prost făcute, nu la capitolul bunului gust, despre care nu discut, ci în privința unității lor, ca emisiuni. Există o grație a televiziunilor comerciale, care la TVR devine
Restructurarea în TVR by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17738_a_19063]
-
pe o navă care, firește, îi aparține. Popoare cu străveche civilizație mănâncă peste crud, pe un subțire pat de orez. Mateloții noștri preferă mămăligă. Saci numeroși sunt tot timpul descarcați în magazii, cu această particularitate că, totuși, acestea nu se umplu niciodată, pentru că vasul să poată, în fine, ridică ancoră. Experții au explicat fenomenul: vasul este găurit pe fund, în mai multe locuri. Găuri mari, comparabile celor astral obișnuit numite negre. Acelea unde, printr-o înțepătura de ac se scurg galaxii
Vasul fantomă al economiei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17724_a_19049]
-
ce specimene au fost ierarhii ăștia, striviți sub vestmintele lor grele, orientale. Amețiți de mirosul de tămâie, călcau greoi și fără simțire pământul gingaș al patriei, spunând că-l apară, când în realitate erau primii care-l trădau ca sa-si umple mai bine burtă." Tot profesorul Bălan este cel care introduce în român o a doua istorie, aceea a împreunării unei schizofrenice, Elisabeta Smeianu, cu o icoană a lui Iisus Hristos. Erupția de fantastic Odată cu istorisirea profesorului, în român erupe fantasticul
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
în metamorfoza și expansiune: ăTrupul Hortensei pe care il desena astfel începu atunci să se distorsioneze în imagini nebunești, amețite de culorile crude, într-o continuă metamorfoza. Cînd îi înmulea brațele și picioarele, cînd îi dădea foc pletelor sau le umplea de roiuri de albine, cînd îi desena pe trup o mulțime de guri enorme. Uneori acest trup înflorea că o grădină sălbatică; pe sfîrcurile sînilor se deșchideau maci, flori de scaieți portocalii îi ardeau la subsuori, clopoței și măceși se
Seductia violentă by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17780_a_19105]
-
lemn. (Într-o paranteză sugestiva prin grotescul ei, aș menționa ce-mi spunea un prieten bucureștean, binecunoscut analist politic: pe jumătate amuzat, pe jumătate oripilat, mi-a relatat că de fiecare dată cînd iese la jogging, e nevoit să-și umple buzunarele treningului cu pietre, pentru a se apăra de haitele hămesite care bîntuie în zona! Într-o inserare cosmarescă, mi-a fost dat să văd cu propriii mei ochi cum un mare bulevard al Capitalei s-a transformat miraculos în-tr-o
Jogging în tara "Scrisorii pierdute" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17824_a_19149]
-
stăpînita de limbă de lemn și de ideile primite ale ideologiei comuniste. Istoria lui (în fapt, interzisă!) ne oferea scară de valori pentru o literatura care, ea însăși, ieșea acum treptat din ceață groasă a proletcultismului. Profesorul onorific de la facultate umplea amfiteatrul cu verbul lui original, cu știința lui de a stîrni emulație, cu extravagantele și snobismele lui care ne aduceau în pragul revoluției intelectuale. Nu auzisem nimic asemănător de la nimeni. Acest lucru nu trebuie uitat. Îi sorbeam fiecare cuvînt. Cu toții
Hulitul critic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17840_a_19165]
-
criză" de romantism obosit a autorului, care se retrage cu candoare din sine în obiectele regeneratoare... Aici se cuvine făcută o precizare. Poezia lui C. Abălută nu e un simplu "parazit al realului" ambiental, cu ajutorul căruia ar încerca să-și umple golurile existenței și astfel să supraviețuiască. În măsura în care așează în locul său lucrurile, poetul săvîrșește și operația inversă de a înlocui lucrurile cu sine. Nu numai prezenta devine absența, ci și absența devine prezenta, o prezență generoasă a eului, care coroborează cu
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
prezență comună a subiectului și a obiectului poeziei, într-o mixtura vibrantă, într-o manieră patetica ce arată că nici o retragere a vreunuia din cei doi termeni nu mai e posibilă. Refuzîndu-se părelnic pe șine, eul liric s-a lăsat umplut de existență aidoma unui vas de un lichid care-l face funcțional: În anul acela ascultăm sunetele ce veneau de pește rîu/ aceeași depărtare împingea cană cu iarba a tatălui meu/ pe masa goală pînă aproape de ușă/ în colțul unde
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
Filme de acțiune și comedii romantice, satire și comedii pur și simplu, drame și pelicule psihologice, întreagă gamă de genuri este/va fi prezentă pe marile noastre ecrane în acest an. Nu rămîne decît că spectatorii de toate vîrstele să umple sălile de cinema. Ceea ce în ultimul timp nu se mai întîmplă decît rar, ba chiar foarte rar. Publicul de cinema este format cu precădere din cei tineri și foarte tineri. De aceea ne vom referi mai înainte de orice la peliculele
Avanpremiera pentru toti by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/17897_a_19222]
-
uitare. Atît de riguros stabilit este el că atunci când se produce o abatere întâmplătoare, ai senzația unei catastrofe. Parcă n-ar avea sens să trăiești în alt mod. Ca în cazul insomniei... faptul că nu poți dormi câteva ore te umple de groază. Rămâi treaz într-o lume care toată doarme. Chiar și moartea o gândești în felul ăsta...ca o catastrofă personală tocmai pentru că după toate aparențele, - restul lumii continuă să trăiască. Ești singur în fața unei lumi ale cărei rosturi
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
nu știu decât că vreau să fiu, pe ceilalți îi pot descrie după aparența lor, după fizionomia lor. Pe cât de bizar pe atâta de adevărat că - despre ei știu de fapt mai mult decât despre mine însumi. Și atunci mă umplu cu prezența lor. Ei din afara mea pătrund în interiorul meu, devin "conținutul" meu. Toată lumea asta străină este acum singura mea realitate pentru că pare a avea un sens pe când eu, n-am decât un singur rost, acela de a fi. Lumea poate
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
verbalizate. Verbalizarea vieții interioare constituie o nouă realitate având o altă consistență. Ea rezonează în interiorul eului ca o muzică sacadată, monotonă, repetitivă. Din când în când însă răsună câte un cuvânt fatidic care anunță sau amintește o catastrofă. El te umple de groază ori de câte ori apare chiar dacă alte semne concrete nu-l confirmă nicicum. Muzica lui, cortegiul de sentimente care-l însoțesc, chiar dacă nu-ți aparțin în cazul dat, chiar dacă nu te exprimă în nici un fel, te covârșesc... Pentru că această muzică are
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
chiar dacă alte semne concrete nu-l confirmă nicicum. Muzica lui, cortegiul de sentimente care-l însoțesc, chiar dacă nu-ți aparțin în cazul dat, chiar dacă nu te exprimă în nici un fel, te covârșesc... Pentru că această muzică are o dinamică prestabilită. Ea umple golul eului cu o materie impersonal - abstractă. În ea s-au concentrat vechi esențe care și-au pierdut parfumul inițial al concretului, dar și-au împrumutat o autoritate severă, decisă, indiscutabilă. Cuvintele acestea sunt câteodată de neînțeles, goliciunea lor este
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
di știind să-și selecteze bine sumarele. A făcut, Iacob Negruzzi, din 1871 și politică activă conservatoare, fiind constant deputat. Dar era un om politic fără anvergură și doctrină, neridicîndu-se la dimensiunea, impunătoare, a lui P.P. Carp și Titu Maiorescu. Umplea, în aripa conservatoare a Camerei Deputaților, un loc. Dar nu s-a impus cu nimic, istoria politică (sau, mai curînd, cea literară) reținînd propunerea, de el formulată oral, de a i se acorda, în 1886, o pensie viageră lui Eminescu
Secretarul perpetuu al Junimii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17198_a_18523]
-
și sînt uluiți de ceea ce descoperă în ele. Dar și de faptul că autorul a putut trece neobservat. Iată ce scrie Daniel Bănulescu: "Cînd citesc poemele domnului George Almosnino și caut să-mi închipui persoana sa devin disperat și mă umplu de ură.[...] Cînd mă gîndesc la dînsul, trăiesc senzația că, alături de mine și fără ca eu să pot împiedica acest lucru - acestui domn, atît de plin de noblețe, de discreție și de un uriaș talent, i se înăbușe, înfricoșător de lent
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17203_a_18528]
-
era a lui și tot putea să observe fel de fel de întîmplări care înainte îi scăpau... Chiar așa îmi și vorbea, cîtuși de puțin deranjat de penibila poziție socială. De pildă, observase că atunci cînd bereta lui școlărească se umplea de bani, lumea nu mai dădea, în sens că îi ajungea cît primise; și-atunci, nevastă-sa venea și îi făcea din trei în trei ore monetarul, lăsîndu-i în beretă aceeași sumă de 14-16 lei de milogeală. Peste vreo săptămînă
Ziua recunoștinței by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17219_a_18544]
-
al idilelor coșbuciene, aproape ca într-un remake. Avem, în acest volum, imaginea unui autor care, pe de o parte își reduce universul la cîteva date fundamentale, "Credință/ Iubire/ Poezie/ Restul.../ E deșertăciune." (p.131), iar pe de altă parte umple aceste coordonate cu reacțiile și sfaturile mundanului. Sică Popescu, ...Restul e deșertăciune, Ed. Steady Promotion, București, 1999, prefață Dan Verona (Un portret al poetului în "vara de noiembrie"), prezentare bio-bibliografică Ică Bondoc (Sică omul...); cu postfața (?) (sic!) autorului, 164 p.
Poezia și deșertăciunea by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17229_a_18554]
-
de un deceniu, problematica piesei care dă titlu volumului ne reamintește cum efervescența deschiderii României imediat după decembrie 1989 către o Europă atentă s-a desfășurat între entuziasm și scepticism, reluînd sub ochiul unui cititor-spectator de astăzi fapte care au umplut la vremea lor paginile de senzație ale ziarelor. Daimonion-ul artistic al lui Vlad Zografi mizează pe scepticism, punîndu-ne față în față cu Răul în carne și oase: însuși diavolul, "împielițat" într-un jurnalist elvețian, vine în România pentru a corupe
Despre actualitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17245_a_18570]
-
mai amintește acțiunea, trebuie spus că subiectul piesei îl constituie hotărîrea, pe jumătate inocentă, pe jumătate vanitoasă, a unei eminente figuri academice de a-și susține examenul de bacalaureat, care lipsea din C.V.-ul său de școlar, și de a umple, astfel, o lacună. După cum e lesne de bănuit, distinsul academician realizează, cu această ocazie, un răsunător și legitim eșec. Dar acest deznodămînt, absurd numai în aparență, nu trebuie să-i înveselească prea tare pe cei care nu s-au hotărît
Noul exil al lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17269_a_18594]
-
mult orice fel de așteptare. Cîte un strop, din fiecare spectacol al său este picurat aici și conjurat să nască o esență a esențelor. Forța regizorului este oglindită în forța actorilor care-i urmează demersul artistic și estetic și care umplu cu carne scena. Silviu Purcărete a construit o lume, un cod teatral, în care personajele nu mai joacă povestea unui individ, ci povestea umanității. De Sade de Dick McCaw și Silviu Purcărete. Coproducție Nuova Scena - Arena del Sole - Teatro Stabile
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]