8,223 matches
-
că o să stau și eu la pândă chiar aici, în Gaborone. — Meseria de detectiv particular are și dezavantaje, îl temperă nepoata. Trebuie să avem multă răbdare. Cea mai mare parte a timpului trebuie să stăm și să așteptăm. — Știu, replică unchiul, am văzut și asta prin filme. Detectivii stau în mașinile lor și mănâncă sandvișuri în timp ce așteaptă. Apoi cineva începe să tragă cu pistolul. Mma Makutsi ridică o sprânceană. — În Botswana nu se trage cu pistolul. Suntem o țară civilizată. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pe urmă coti repede la stânga și porni cu pași mari spre școală. — Acela-i fiul, coborî glasul Mma Makutsi, deși n-ar fi putut să-i audă nimeni. Are o bursă la Thornhill. E un băiat deștept, care scrie frumos. Unchiul păru interesat de informație. — Să notez? întrebă el. Aș putea ține un jurnal al evenimentelor. Mma Makutsi era cât pe ce să-i explice că nu-i nevoie, dar se răzgândi. Așa măcar o să aibă și el o ocupație și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Aș putea ține un jurnal al evenimentelor. Mma Makutsi era cât pe ce să-i explice că nu-i nevoie, dar se răzgândi. Așa măcar o să aibă și el o ocupație și, oricum, nu era nimic rău în asta. Așa că unchiul notă pe o bucată de hârtie pe care o scosese din buzunar: „Băiatul familiei Badule pleacă de acasă la ora 7 dimineață și pornește spre școală pe jos“. Îi arătă nepoatei însemnarea, iar ea dădu aprobator din cap. — Ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de sânge, ieși cu o tavă mare din inox, pe care o spălă la o cișmea. Apoi sosiră doi clienți, unul pe jos, iar celălalt cu un microbuz care oprise aproape de locul lor de pândă. — În magazin intră clienți, notă unchiul. Apoi pleacă cu pachete, probabil cu carne. Îi arătă din nou bucata de hârtie nepoatei, care dădu din cap aprobator. — Foarte bine. Extrem de folositor. Dar noi suntem aici pentru doamnă, zise ea. În curând va trebui să iasă și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și ea. Mai așteptară încă patru ore. Apoi, cu puțin timp înainte de ora douăsprezece, când aerul din mașină devenise sufocant de fierbinte de la soare, și chiar în momentul în care pe Mma Makutsi începeau s-o scoată din sărită notițele unchiului ei, o zăriră pe Mma Badule ieșind din casă prin spate și îndreptându-se spre garaj. Se așeză la volanul Mercedes-ului rablagit și ieși în marșarier pe alee. Unchiul porni mașina și urmări de la o distanță apreciabilă Mercedes-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pe Mma Makutsi începeau s-o scoată din sărită notițele unchiului ei, o zăriră pe Mma Badule ieșind din casă prin spate și îndreptându-se spre garaj. Se așeză la volanul Mercedes-ului rablagit și ieși în marșarier pe alee. Unchiul porni mașina și urmări de la o distanță apreciabilă Mercedes-ul care se îndrepta spre oraș. Mma Badule conducea cu viteză și unchiului îi fu greu să țină pasul cu ea în vechiul lui Austin, dar încă o aveau în raza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și îndreptându-se spre garaj. Se așeză la volanul Mercedes-ului rablagit și ieși în marșarier pe alee. Unchiul porni mașina și urmări de la o distanță apreciabilă Mercedes-ul care se îndrepta spre oraș. Mma Badule conducea cu viteză și unchiului îi fu greu să țină pasul cu ea în vechiul lui Austin, dar încă o aveau în raza lor vizuală când intră pe aleea unei case mari de pe Nyerere Drive. Trecură cu mașina încetișor prin fața casei și o văzură din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mari spre veranda umbroasă. Apoi grădina luxuriantă, atât de stufoasă în comparație cu arbuștii de papaia din fața măcelăriei, le obstrucționă privirea. Asta, însă, le fu îndeajuns. Dădură colțul și parcară sub un palisandru de la marginea drumului. Și acum ce facem? se interesă unchiul. Așteptăm aici până pleacă? Mma Makutsi nu era sigură. — N-ar avea nici un sens să stăm aiurea aici, răspunse ea. Ar fi mai interesant dacă am afla ce se petrece în casă. Își aminti sfatul lui Mma Ramotswe. Cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
putea ajunge ușor dacă o lua pe aleea dosnică din spatele proprietății. Atunci va fi momentul să stea de vorbă cu ele și să le dea bancnotele nou-nouțe de cincizeci de pula pe care Mma Ramotswe i le înmânase seara trecută. Unchiul vru s-o însoțească, iar lui Mma Makutsi îi fu greu să-l convingă că poate să meargă și singură. Ar putea fi periculos, o preveni el. Ai putea avea nevoie de protecție. Îi înlătură obiecțiunile. — Periculos, unchiule? De când e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să descoperi motivul de râcă, apoi totul merge de la sine. Pipăi cele două hârtii de cincizeci de pula din buzunar; în final, poate nici n-o să le mai folosească. O s-o roage pe Mma Ramotswe să aprobe plata lor către unchiul ei. — Cine-i bărbatul care locuiește în casa asta? întrebă ea. N-are și el o nevastă? Întrebarea le făcu pe amândouă să chicotească. — Ooo, ba are o nevastă, o informă cea mai în vârstă. Locuiește în satul lor natal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
aleagă de Botswana, Mma, dacă îi învățăm pe băieți să se comporte așa? Unde ajunge Botswana dacă vom avea mulți băieți necinstiți? Dumnezeu o să ne pedepsească, sunt sigură. Nu credeți? Mma Makutsi se întoarse gânditoare la Austin-ul parcat la umbră. Unchiul adormise și din colțul gurii i se prelingea un firicel de salivă. Îl atinse ușurel pe mânecă, iar el se trezi tresărind. — Aaa! Nu ți s-a-ntâmplat nimic rău. Mă bucur că te-ai întors. — Putem pleca, îl anunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nimic rău. Mă bucur că te-ai întors. — Putem pleca, îl anunță Mma Makutsi. Am aflat tot ce vroiam să știu. Se întoarseră la Agenția de Detective Nr. 1. Mma Ramotswe nu era la birou, așa că Mma Makutsi îi dădu unchiului una din cele două bancnote de cincizeci de pula și se așeză la mașina de scris să dactilografieze raportul. „Temerile clientului sunt întemeiate“, scrise ea. „Soția lui se întâlnește cu același bărbat de mai mulți ani încoace. Este soțul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
botswanezi îl pot cere rudele oricât de îndepărtate. Lui Mma Ramotswe îi era greu să-și închipuie cum ar fi dacă n-ar avea nici o rudă. Știa că există oameni care nu au pe nimeni pe lumea asta, nu tu unchi, nu tu mătuși sau veri de orice grad; oameni care sunt singuri-singurei. Din motive greu de imaginat, mulți albi sunt singurateci, nu par să-și dorească să aibă rude și-s fericiți în solitudinea lor. Cât de singuri trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
arunce oamenii mâncarea! Știi ce greu e-n ziua de azi... - Vreau acasă, mă duc singur, nu fac nimic, stau în curte, vreau acasă... - Ba ai să stai aici și-ai să taci! Vezi c-o cauți cu lumânarea... Și unchiul Mișu mi-arată diplomele din sufragerie și ordinele legate cu panglică tricoloră primite de la fabrică, le scoate din cutiuțe, le lustruiește cu mâneca, „muncă, tată, muncă, nu glumă, că altfel n-aveam eu de toate în casă, nici frigider, câți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
poporului său și uriașa maimuță albă care-i Însoțea adeseori pe pescarii și marinatii din Aldan cînd se Îndreptau, În zori, spre bărcile lor. De asemenea, Își aduse aminte, fără să reușească să-l localizeze cu precizie În timp, de unchiul său Santiago, pe care-l spînzuraseră fiindcă fusese „pirat de pămînt”, și ascultîndu-l Oberlus Înțelese că sărmanul bătrîn Își pierdea pe zi ce trecea mințile sau intrase Într-un rapid proces de senilitate, de vreme ce delira cu privire la lucrurile cele mai elementare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
un rapid proces de senilitate, de vreme ce delira cu privire la lucrurile cele mai elementare. - Ce este un „pirat de pămînt”? voi să știe, căci era un cuvînt nou pentru el, deși pentru scurtă vreme fusese un adevărat pirat de mare. - Unul ca unchiul meu, veni răspunsul ilogic. Unchiul meu Santiago era „pirat de pămînt” și merita cu vîrf și Îndesat să fie spînzurat de un smochin. - Dar ce făcea? - Nu se născuse În Aldan, ținu să precizeze spaniolul. Cei din Aldan n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de vreme ce delira cu privire la lucrurile cele mai elementare. - Ce este un „pirat de pămînt”? voi să știe, căci era un cuvînt nou pentru el, deși pentru scurtă vreme fusese un adevărat pirat de mare. - Unul ca unchiul meu, veni răspunsul ilogic. Unchiul meu Santiago era „pirat de pămînt” și merita cu vîrf și Îndesat să fie spînzurat de un smochin. - Dar ce făcea? - Nu se născuse În Aldan, ținu să precizeze spaniolul. Cei din Aldan n-ar face niciodată să eșueze un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că acel lung lanț de sînge, morți și violență marcase În chip tragic orașul Quito și familia Ibarra, căci fratele mai mare al lui Niña Carmen, Alejandro, se prăbușise, cu pieptul străpuns de un pumnal, Într-un duel stupid, iar unchiul Juan căzuse În mîinile unor tîlhari. Și mai era și faptul că se spunea răspicat că, dinspre partea bunicii materne, Carmen de Ibarra - Niña Carmen pentru cunoscuți - avea În vine ceva mai mult de cîteva picături de sînge din stirpea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
alte instituții apropiate ori îndepărtate, dar cam din aceeași lume nesigură, răsucită în sine, semănînd în mintea lui Leonard Bîlbîie cu șarpele Uroboros care-și mușcă singur coada. Acest George Stan ar fi făcut, probabil, o carieră fulminantă în subordinea unchiului, fiind un copoi înnăscut, om de acțiune și plin de nerăbdare. Spre deosebire de mulți dintre funcționarii Serviciului, umbla înarmat și își făcuse un reflex de a se pipăi la piept, simțind prin stofa hainei oțelul rece al revolverului cu o expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un picior în groapă și îi ardea de echilibristică!, ridică receptorul telefonului și chemă prin ofițerul de serviciu pe domnul Stan. Acesta încă nu avea telefon și probabil multă vreme nici nu va fi cazul. Îl tolerase în Serviciu din cauza unchiului său care era director general, nu-l deranja, era chiar un ins conștiincios, prea conștiincios, însă simțea organic, fizic aproape, că George Stan era un corp străin în Serviciu. Cîteodată îl irita chiar prezența lui, mai ales cînd observa prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
școala primară și primele clase de liceu În limba maghiară. 1944 - familia lui Danilo Kiš trece prin momente grele. Tatăl său este trimis la Auschwitz, de unde nu se va mai Întoarce. Danilo Kiš debutează ca poet. 1947 - prin grija unui unchi din partea mamei, renumit istoric, biograf și comentator al clasicului poet muntenegrean Njegoš, Danilo Kiš Împreună cu mama și sora sa mai mică sunt găsiți prin Crucea Roșie și repatriați la Cetinje În Muntenegru, locul de baștină al mamei sale. 1948 - se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fără regret, că romanele sunt niște plăsmuiri, după care le‑a abandonat pentru totdeauna. Aversiunea ei față de aceste păcătoase plăsmuiri o regăsesc Într‑o formă latentă În mine. În 1947, cu ajutorul Crucii Roșii, am fost repatriat la Cetinje, unde locuia unchiul meu dinspre mamă, cunoscut istoric, biograf și comentator al lui Njegoš. Odată cu sosirea noastră la Cetinje, am dat examen de admitere la Școala de Artă. Din comisie făceau parte renumiții pictori Petar Lubarda și Milo Milunović. Bustul lui Voltaire, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ne‑a adus, sub poala paltonului, cu mare risc, niște melasă de la fabrica lui Milisić, unde lucra ca zilier, avea pentru Enciclopedia morților o Însemnătate la fel de mare ca diversiunea militară provocată la Clinica de oftalmologie din apropiere sau ca isprava unchiului meu, Cveja Karakašević, din Ruma, care dăduse lovitura la clubul ofițerilor germani din Francuska 7, unde lucra la „aprovizionare“. Această bizarerie, ca‑n timpul ocupației, grație acestui Cveja Karakašević, noi să ne Îmbuibăm de mai multe ori cu crap (ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ar putea avea un destin fericit. Îl mângâie cu tandrețe. Mă tem pentru tine. —Doar pentru mine? — Mă tem pentru toți, răspunse cu sinceritate. Pe vasul ăla vor călători trei oameni pe care eu îi iubesc, la care se adaugă unchiul meu, doi veri și majoritatea celor mai buni prieteni ai mei... Se așeza pe nisip, uitându-se la lună, care tocmai se ivea la orizont. O să trebuiască să ne rugăm mult când o să fiți pe mare, adaugă. Mult. —E frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
special de voi. De toți trei. —De toți trei? —De toți trei, sublinie ea, si adaugă cu un nou zâmbet: Știai că este nepoata mea? Nu, se miră băiatul. Habar n-aveam. Ei bine, de fapt soțul meu îi era unchi și, după ce a murit el, nu prea ne-am mai vizitat, insă înainte de a pleca a trecut pe la mine și m-a rugat să am grijă de voi și, daca este posibil, să fiu eu cea care să vă satisfac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]