1,021 matches
-
Duran, petrecându-și un capăt de funie pe după ceafă și făcându-l laț, și-l pusese deasupra mărului lui Adam, slobozindu-se din scrânciobul de frânghii și având limba scoasă și vânătă, ca o vită doborâtă pe o parte, căznea unduind, numai oleacă, din trup Iar atunci, și eu, și Manuil Fragă nu știu de unde am mai avut putere că am năvălit, repezindu-ne spre nebun, aburcându-l pe podețul lui Cornel Braiu și laolaltă cu Daniel Mărăcinescu, care îl trăgea cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
rog să poftiți! Ca explicație suplimentară pentru oprirea neprogramată în acel loc de pe imensa autostradă, afișându-și, printr-un un surâs larg, dantura sa orbitor de albă, indică obstacolul imaginar, imposibil de trecut cu vederea, al masivului păduros, ce-și unduia penajul verde de pasăre uriașă, până departe, pe creasta zimțată fumuriu a Munților Violeți. Un individ blond, cu căpățâna cioplită parcă în unghiuri dificile, precum la statuile de piatră din Insula Paștelui și, de la gât în jos, având mușchii reliefați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de povara ușuraticelor gânduri ale gloatei. Circula, circula, făcea pas după alt pas, fâlfâia din plete, își flutura poalele trenciului, fiind în tot timpul acesta profund absorbit în efortul de a-și aminti culorile unei vesele sărbători din copilărie, ce unduiau în armonioase și sprințare sonuri galițiene, încât icnetul agresiv al bolovanului sur, amplasat la subsuoara unui gros ram de arbore sequoia îl trezi, plonjându-l subit într-o sfioasă așteptare. După un scurt răstimp echivoc, își reveni din surprindere. Amuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o înălțare a firii omenești în una din treptele ierarhiei cerești. Ne unește cu cerul. Ne-a chemat la o slujire cerească împreună cu îngerii. Cântăm...” În clipa când am citit ultimul cuvânt, un cântec bisericesc, abia murmurat, a început să unduie dinspre chilioara bătrânului călugăr...Firicelul de cântec era însăilat de trilul păsărilor din pădurea apropiată. Ascult o vreme, până când o pală de vânt iscată din senin a tulburat liniștea frunzișului pădurii... Citesc mai eparte: „În biserică, prin Sfintele Taine toate
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
o tăcere sinistră. Gaston plecase cu Endō câteva ore înainte de a-și face Takamori apariția în Sanya. Ploaia, care ținuse două ore în șir, s-a oprit în cele din urmă. Cerul mai era înnorat și o pâclă albicioasă se unduia deasupra acoperișurilor joase ale hanurilor. Celelalte case erau cufundate încă în tăcere deși lăptarul, pe bicicleta lui, anunța începutul unei noi zile. Se face repede dimineață aici, în Sanya, explică Endō. Gaston constatase asta și singur. Se minuna de forfota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
prefectura Tōhoku. Când erau copii, au fost o dată sau de două ori în sud, în Kagoshima, unde locuiau bunicii, dar acum călătoreau pentru prima oară spre nord. Pe cerul albastru se vedeau câțiva nori ca de vată. Un vânt ușor unduia crengile copacilor. Frunzele adiate de vânt aveau o strălucire argintie. Până și munții Nasu sclipeau în razele soarelui. — Tomoe, aici începe prefectura Tōhoku, spuse Takamori. Intrăm în zona de nord. — Vezi să nu scapi înghețată pe pantaloni. — Ce bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-ți puteai da seama cât era de întinsă, deoarce ceața deasă persista la suprafața neagră și rece a apei. O parte a malului opus, acoperit de o pădurice, se vedea prin ceață, plutind ca o insulă. Valurile de ceață se unduiau deasupra mlaștinii și insula însăși părea că se mișcă încet. Pe malul ud de ploaie al mlaștinii se afla șasiul unui autobuz vechi care fusese abandonat. Dincolo de șasiu era baraca pe care o zăriseră mai devreme. Fusese probabil construită pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
S-a dat câțiva pași îndărăt, dar Kobayashi a reușit să-l atace din nou cu cazmaua. Respira greu, de i se scuturau umerii. Endō-san! strigă din răsputeri Gaston când auzi detunătura. Picioarele îi rămăseseră înțepenite în mâlul mlaștinii. Vântul unduia apa. În clipa aceea, o rafală de vânt a împrăștiat puțin ceața, suficient ca să-l poată vedea Gaston pe Kobayashi cum îl ataca pe Endō cu cazmaua. Endō era și el în maștină. Aaa! Aaa! Văzându-i, Gaston a vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
precum o fotografie pe care ai fi mototolit-o și apoi ai fi desfăcut-o la loc. Aveam impresia că expresia feței i se modifica la fiecare Împingere din șolduri a mea și o asemuiam cu o pânză care se unduia În bătaia vântului. Dacă aș fi putut filma momentul, probabil că mi-ar fi ieșit o scenă reușită. Trupurile ne erau transpirate și umezeala lor pătrunse până și cuvertura patului. În momentul În care Akemi a Încercat să se urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
îi oferi răspunsul. — O faptă foarte milostivă, zise ea. CAPITOLUL NOUĂ Vântul trebuie să vină de undeva Ieșiră din oraș în dubița albă a lui Mma Ramotswe. Drumul prăfuit era accidentat, aproape că dispărea ici-colo în gropi adânci sau se unduia într-o mare de valuri care făcea dubița să scârțâie și să zăngănească în semn de protest. Ferma nu era decât la doisprezece kilometri de sat, dar înaintau cu greu, iar Mma Ramotswe era bucuroasă să o aibă pe Mma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să mergem peste tot cu dubița și să călătorim dintr-un loc în altul. Sampath se gândi la drumuri nesfârșite în vara aceea lipicioasă și nesfârșită care avea să vină atât de curând să se aștearnă dinaintea lor, la camioane unduind în valuri oboseala, la vibrația motoarelor în capul lui, la greața urcând din stomac și simți că îl cuprindea o fierbințeală de nesuportat, apoi o răcoare de gheață. Se gândi la vechea lui viață de la oficiul poștal, la oamenii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
noapte adâncă, dar luciul apei scânteia în clar-obscur. Dacă această planetă avea vreun satelit, acesta, în orice caz, nu se arăta încă deasupra orizontului, ori era prea mic pentru a izbuti să reflecteze o cantitate suficientă de lumină. Contemplă apele unduind lumina și se întrebă: "oare la ce depărtare mă aflu de Pământ?" Părea ciudat, anormal, chiar, să-și dea seama de imensitatea acestei distanțe. Îi dădea impresia de micime, un sentiment a tot ce rămânea de făcut. Nu avea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ai Reginei întunericului. Alergau în toate direcțiile până să-și găsească un adăpost cât mai sigur. Piticul Sid s-a urcat pe Gorgonaria, care semăna cu un copac cu tulpină cornoasă, fixată în nisip și totuși flexibilă. Crenguțele albastre se unduiau în curenții apelor. Piticul Sad a ales o altă ființă care semăna și ea cu un copac și care se chema Mărgeanul roșu. N-avea frunze, dar avea multe ramuri de culoarea roșie și floricele ce semănau cu steluțele de pe
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
femei care mă cunoștea pentru meritele mele profesionale și care acum cu siguranță ghicea ceva din viața mea intimă. Trebuia să o duc de acolo, da, trebuia să dispară, după aceea mă voi gândi. Ne îndreptam spre ascensor, șoldurile doctoriței unduiau sub halat. Cine îmi garanta că era o femeie discretă? Mi se părea că surprind ceva neglijent în felul ei de a merge. Mâine poate că povestea va face înconjurul spitalului, aș fi avut parte de priviri malițioase, care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
loc în toate amănuntele, un loc unde mi-ar plăcea să mă aflu cu Franziska în momentul acesta, de exemplu o cafenea plină de oglinzi, în care se reflectă policandrele de cristal și o orchestră cântă valsuri, iar acordurile viorilor unduiesc deasupra măsuțelor de marmură, a ceștilor aburinde și a prăjiturilor cu frișca. Iar afară, dincolo de geamurile întunecate, lumea plină de persoane și de lucruri și-ar face simțită prezența: prezența lumii prietene și ostile, lucrurile de care să te bucuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
acasă? Mobilul nu-mi funcționa aici (Dumnezeule, trebuie să trec pe bandă triplă, mi-am spus, iritată) și, oriunde priveam, nu se vedea nici o casă și nici un semn de viață. Nu se auzea decât foșnetul lanurilor de grâu ce se unduiau grațios în bătaia vântului. Uite, astea sunt clipele în care o fată regretă din toată inima că nu-i înghesuită între două supermodele la pupa bărcii cu motor Magnum al lui Patrick Saxton, chiar dacă supermodelele sunt din alea care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
știu încotro merg. Dacă în studiile sale nu s-ar arăta nimic excepțional, s-ar datora faptului că în ele totul este pe culme, la fel ca în cazul podișurilor, imagine fidelă a vastelor câmpuri însorite ale Castiliei pe care unduiește recolta aurită și substanțială. Ah, de-ar dărui Spaniei Providența mulți Antolini Sánchezi Paparrigópuloși! Grație lor, ne-am putea lua cu toții în stăpânire peculiul tradițional și am putea obține de pe urma lui venituri grase. Paparrigópulos aspira - și aspiră, căci încă este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
exista. Nu mai erau. Gândul acesta o bruscă și o izolă mai mult decât își imaginase. Îi era greu să accepte că nu mai trăiau ca niște componente ale universului. Nu văzu apendicele enorm care ieșea din umbră și se unduia spre ea. Jones îl văzu. Se zbârli și zgârie cu frenezie capacul cutiei. Ripley tresări. Creatura era acolo, în fața ei. Nu ieșise din mica ambarcațiune. Se gândi mai întâi la aruncătorul de flăcări. Se afla pe punte, de cealaltă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
transformare a bufonului, nimic nu o mira. Acceptase, instantaneu, noul rol în care o plasase, confidentă sfătoasă într-o poveste tulbure și trăsnită. Păreau, dintr-odată, un cuplu dintr-o sectă suspectă. Șopteau, susurau toatăziua,mai mare dragul... dulcissima, țiparul unduind cu degetele lungi, albăstrii în jurul nasturelui, pe halatul închis-deschis și frater pedagogul, scoțând din buzunar mereu alte hârtiuțe magice, aduse spre dezlegare. „Evoluția psihică încetinită. Criteriile de apreciere împuținate și superficiale. Limbajul mimico-gesticular impune îngrădiri. Lipsa limbajului accentuează rigiditatea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
captivul se pierdu, se pierdu. Reveni, se spulberă iarăși și iarăși reveni, băiat bucălat și peltic. Un înger bucălat, cu zulufi, aterizat la picioarele băncii. Pantalonași de doc albastru, vestă tirolez. Ochi imenși și reci, degete scurte și roz. Copacii unduiau, clipocea lacul, lacul codrilor albaștri, liliacul înflorit și privighetorile Edenului în care mișunau santinele și țiuiau antenele iscoadelor și se lățea, victorioasă, puterea subteranei. Privea fermecat plicul lucios, scrisoarea. Trase plicul, trase spre sine, de la capătul băncii, plicul și scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se dișterne Dintr-un Magnificat curgând Cândva la fine de vecerne: La acest geam ca un potir Atins de-o harfă modulată De-un înger cu zbor de zefir Pentru falanga delicată Cu care ea,când și santal Și carte-apun, unduie serii Pe-acest penet instrumental, Muziciană a tăcerii. În fapt de seară, la fereastra care ascunde un santal, poetul evocă duetul de altă dată dintre violă și flaut, sau dintre violă și mandoră. Amintirea acestei muzici se reaprinde prin imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
din zborul său pe crenguța unui pom să-și odihnească aripile. Crenguța simți că vrăbiuța este obosită și întristată probabil iarna îndelungată și grea îi cam tăiase pofta de viață și se gândi s o învioreze puțin. Începu să se unduie ușor, ca sub adierea vântului, iar vrăbiuța se simți ca un copil în leagăn. Ușor-ușor se învioră și își deschise larg aripile pornind mai departe în zborul său. A doua zi, vrăbiuța veni din nou, se așeză pe crenguță și
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
asfaltase cei treisprezece kilometri de drum de la ferma de struți până la crama sa de pe Dealul Coțofenii. Mai rămăseseră bani și pentru o deplasare în Africa de Sud, unde cumnata primarului deschisese o reprezenanță comercială, profilată pe achiziționat struți de montă. Sună telefonul. Unduind, ca și cum ar mai fi dansat la pieptul părosului necunoscut, Valentina se îndreptă spre sufragerie. Își aminti că i-ar fi trebuit și o pălărioară.Cotrobăi în rafturile de sus ale șifonierului și o alese, în cele din urmă, pe aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
apare, în aceste clipe, neasemuit de frumoasè și intangibilè, încremenesc tècut, de teama că nu cumva, fècând vreo mișcare bruscè, sè se topeascè totul în aer, Pentru trenul meu, însè, nu existè opriri în aceste locuri, iar felul în care, unduindu-se printre dealuri și gonind mai departe, urmând neabètut direcția prestabilitè, îmi confirmè credință în caracterul imuabil al lucrurilor, Da, lumea vèzutè din mersul trenului este pentru mine că o lume transcendentè, o lume râvnitè, dar inaccesibilè, Nu voi ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
teribilè al zonei de liniște în care am staționat, Tu ești bèrbat! Ești frumos! Știai?! Nu ești că alți bèrbați, bèrbații te lovesc, te ffff, stii tu! ea rânjind, dar mie îmi place! Îmi place! legènându-și spre mine soldurile, lasciv, unduindu-și trupul că o corabie beatè, Esti frumos! Eu zâmbind, nu-mi dau seama dacè mi-a observat zâmbetul, dar cum sè nu zâmbesc când cel mai frumos compliment pe care mi l-a fècut vreodatè o femeie vine de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]