889 matches
-
era cea mai gravă infracțiune în sistemul dreptului feudal. În Țările Române, ca și în alte state, ea consta în încălcarea datoriei de credință față de domn și implicit față de statul pe care acesta îl întruchipa. Ea se manifesta prin rebeliune, uneltire împotriva țării ori refuzul acordării ajutorului militar. Era pedepsită cu moartea prin spânzurare, dacă autorul ei era un om simplu, sau prin decapitare, dacă era un nobil feudal, precum și cu confiscarea averii. Aplicarea pedepsei era atributul exclusiv al domnului, care
Hiclenie () [Corola-website/Science/308204_a_309533]
-
tendențioase care circulau cu privire la schimbarea formei de guvernământ din R.P.R”. Tribunalul Militar al Regiunii 3 militare l-a condamnat la 21 martie 1960 la 7 ani muncă corecțională, la 4 ani interdicție corecțională și confiscarea totală a averii pentru „uneltire contra ordinii sociale”. Recursul s-a judecat la 3 mai 1960, la Tribunalul Suprem, Colegiul militar, care i-a redus pedeapsa la 1 an și 2 luni închisoare corecțională și a dispus eliberarea sa, având în vedere că perioada cât
Dumitru Carlaonț () [Corola-website/Science/307504_a_308833]
-
tăiat drum prin pădure, trecând cu tancurile Carpații și căzând în spatele liniilor de apărare germane, împiedicând astfel consolidarea trupelor germane pe Carpați, fapt pentru care a fost propus pentru cea mai mare decorație sovietică. Condamnat la 10 ani inchisoare pentru "uneltire contra ordinei sociale", a fost eliberat de la Gherla pe 15 noiembrie 1960. A decedat în 1967. După arestarea mareșalului Ion Antonescu la 23 august 1944, locotenent-colonelul Gheorghe Răscănescu și alți câțiva comandanți militari români au încercat să opună rezistență noului
Gheorghe Răscănescu () [Corola-website/Science/307574_a_308903]
-
pe nedrept în închisoare. Eliberat pe 6 februarie 1945, a fost pus sub stare de arest la domiciliu. Între 1945-1946 a fost cercetat de Tribunalul Poporului, dar a fost găsit nevinovat. A fost arestat însă pe 24 martie 1948 pentru "uneltire contra siguranței statului", fiind închis la Jilava. Pe 18 aprilie 1949 starea sănătății sale s-a agravat și a fost dus la Spitalul Central nr. 1 Văcărești, unde a decedat, cu diagnosticul de neoplasm pulmonar, pe 28 aprilie, la ora
Radu Korne () [Corola-website/Science/307425_a_308754]
-
După liberare a devenit muncitor la “Flacăra Roșie”, apoi pensionar până în anul 1990 când a decedat. La data 3 martie 1953 a fost arestat de Securitate, judecat și condamnat de Tribunalul Militar Teritorial 2 la cinci ani muncă silnică, pentru "uneltire împotriva orânduirii de stat". Familia a înaintat recurs, care a fost aprobat ca urmare a Convenției de la Geneva din Mai 1955. Deși amnistiat, și-a satisfăcut stagiul militar la o unitate de construcții a D.G.S.M. După lăsarea la vatră, în
Ștefan Radof () [Corola-website/Science/303046_a_304375]
-
Godunov, Fedor al II-lea și s-a încoronat țar. Până în cele din urmă, Rusia a intrat într-o perioadă de lupte haotice continui, ‘‘Timpurile tulburi” (Смутное Время). În această perioadă, s-a desfășurat un violent război civil, complicat de uneltirile facțiunilor rivale boierești, de intervenția puterilor regionale Suedia și Polonia și de răscoalele populare. Falsul țar Dmitri I a fost ucis, iar garnizoana poloneză a fost alungată. Un boier pe nume Vasili Șuiski a fost proclamat țar în 1606. În
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
o nouă armată pentru acțiuni ofensive, recucerind orașul Orleans. O parte din această armată, numită "Armata Loarei", se unește cu armata din răsărit și sprijină orașul Belfort, care rezistă astfel până la sfârșitul războiului. În 31 octombrie 1870 mulțimea manifestează împotriva uneltirilor guvernului și a trădării generalilor armatelor franceze. Grupări conduse de blanquiști încearcă răsturnarea guvernului și formarea unui nou guvern revoluționar. Dar Trochu, ministrul de război, reușește să aresteze 60 dintre conducătorii răscoalei, iar pe Auguste Blanqui care reușise să fugă
Războiul franco-german () [Corola-website/Science/302632_a_303961]
-
cu vreunul din cele patru culte recunoscute oficial, aceasta constituind o injurie, o umilință și un prejudiciu pentru cele trei națiuni. Drept răspuns la această intervenție, Episcopul Athanasiu și parohul iezuit Ladislau Baranyi cer cardinalului Kolonich să demaște la împărat uneltirile calvinilor. La 16 februarie 1699, împăratul, luând la cunoștință de Unirea românilor, emite diploma cunoscută sub numele de Diploma I-a Leopoldină, prin care, asemeni celei date pentru ruteni la 23 august 1692, stabilește ca bisericile, fețele bisericești și lucrurile
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
organizația dacă ea nu le place). Autorul reliefează transpunerea în realitate a doctrinelor celor două partide, respectiv modul în care firea lor se oglindea în fapte. Liberalismul a început prin a se împotrivi lui Carol al II-lea și a uneltirilor lui, care aveau scopul de a restabili puterea monarhică nemarginită. Liberalii considerau monarhia ca o instituție stabilită de națiune spre folosul tuturor membrilor ei, în vreme ce pentru conservatori monarhul era delegatul cerului. Iar aceste doctrine presupuneau, una, ca supunerea cetățenilor față de
Herbert Spencer () [Corola-website/Science/302814_a_304143]
-
îi gonea din Moldova, armenii își căutau un adăpost mai cu deosebire în Ardeal și-n Polonia". Iată pasajul din Engel: "După alte mărturii pe care le-au folosit Pray și Benkö, armenii din Moldova au fost amestecați în această uneltire. În fruntea uneltirii, era un anume Hencul. Dacă a căutat asprijin la turci, s-a întors în țară cu oști turcești în 1672, pe care le comanda Kaplan Pașa din Alep, și bătu Moldova. După răzvrătirea din Rîșnov, s-a
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Moldova, armenii își căutau un adăpost mai cu deosebire în Ardeal și-n Polonia". Iată pasajul din Engel: "După alte mărturii pe care le-au folosit Pray și Benkö, armenii din Moldova au fost amestecați în această uneltire. În fruntea uneltirii, era un anume Hencul. Dacă a căutat asprijin la turci, s-a întors în țară cu oști turcești în 1672, pe care le comanda Kaplan Pașa din Alep, și bătu Moldova. După răzvrătirea din Rîșnov, s-a retras iar în
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Petru și Pavel" din Huși. Studiile le începuse în anii 1957-1959, au fost continuate ulterior, părintele obținând titlul de licențiat al Facultății de Teologie în 1971. În anul 1988 este din nou arestat, timp de 8 luni, pentru "răzvrătire" și "uneltire împotriva siguranței statului", în fapt pentru protestele sale materializate în 7 scrisori adresate direct lui Nicolae Ceaușescu, cu privire la morala poporului român și la ateismul în comunism. Între anii 1996-2002 a îndeplinit funcția de consilier cultural-misionar al Episcopiei Hușilor. De-a
Mina Dobzeu () [Corola-website/Science/303603_a_304932]
-
Etnic German", din Banat, Securitatea l-a împovărat cu scenariul complicității cu regimul nazist, cu Vaticanul, cu SUA și țările occidentale, transformându-l pe venerabilul episcop în "pionul principal al unor conexiuni oculte" și acuzându-l de trădare de patrie, uneltire împotriva securității interne și externe a Republicii Populare România - spionaj în favoarea unor puteri capitaliste -, instigare la trădare de patrie, deținere ilegală de aur și valută străină etc. Punctul culminant al persecuției declanșate împotriva episcopului și Bisericii Catolice din Banat, o dată cu
Augustin Pacha () [Corola-website/Science/303643_a_304972]
-
Cu această ocazie, au fost uciși 9 țărani (Aurel Dimofte, Ionuț Cristea, Ion Arcan, Dumitru Crăciun, Toader Crăciun, Stroie Crăciun, Dumitru Marin, Marin Mihai, Dana Radu), și alți 10 au fost răniți. 18 țărani au fost întemnițați pentru „rebeliune” si „uneltire contra ordinei sociale”. Dupa datele PMR-ului, între 1949-1952 au avut loc peste 80.000 de arestări de țărani, dintre care 30.000 finalizate cu sentințe de închisoare. Gheorghiu-Dej a murit în 1965 în circumstanțe cel puțin neclare. După o
Republica Populară Română () [Corola-website/Science/304086_a_305415]
-
din Ploiești, colaborator apropiat al profesorului Virgil Șerbănescu, liderul Partidului Național Țărănesc pe județul Prahova, sau student (1945-1948). După eliminarea din facultate, urmărit de Securitate, devine fugar, pentru ca în 1949 să fie arestat și apoi condamnat ca deținut politic, pentru „uneltire contra ordinii sociale”. Eliberat în 1953 cu domiciliu obligatoriu, este rearestat în 1958 și condamnat la 23 de ani de muncă silnică pentru crima de uneltire. În 1962 i se comută pedeapsa la 6 ani închisoare corecțională. A supraviețuit detenției
Ticu Dumitrescu () [Corola-website/Science/304112_a_305441]
-
fugar, pentru ca în 1949 să fie arestat și apoi condamnat ca deținut politic, pentru „uneltire contra ordinii sociale”. Eliberat în 1953 cu domiciliu obligatoriu, este rearestat în 1958 și condamnat la 23 de ani de muncă silnică pentru crima de uneltire. În 1962 i se comută pedeapsa la 6 ani închisoare corecțională. A supraviețuit detenției din închisorile și lagărele de exterminare comuniste, fiind eliberat în 1964, odată cu grațierea unei părți a deținuților politici din România (deținuții evrei din Comerțul Exterior, condamnați
Ticu Dumitrescu () [Corola-website/Science/304112_a_305441]
-
comută pedeapsa la 6 ani închisoare corecțională. A supraviețuit detenției din închisorile și lagărele de exterminare comuniste, fiind eliberat în 1964, odată cu grațierea unei părți a deținuților politici din România (deținuții evrei din Comerțul Exterior, condamnați în mod abuziv pentru „uneltire impotriva ordinei sociale” și „subminarea economiei naționale”, au rămas în parte în închisorile în care se aflau la vremea respectivă). În închisorile comuniste a avut o atitudine demnă, refuzând reeducarea și obediența față de exigențele impuse în spațiul concentraționar românesc, distingându
Ticu Dumitrescu () [Corola-website/Science/304112_a_305441]
-
măsură într-o formulă de film polițist. Ba chiar aș prefera decât să-l numesc polițist, să-i spun un film de luptă împotriva gangsterilor, considerându-i pe aceștia nu numai ca pe niște răufăcători ordinari, ci și expresia unor uneltiri politice. Avem deci de a face în cazul «Ultimului cartuș» (de fapt același lucru se poate spune despre « Cu mîinile curate») cu un film în formă polițistă, dar cu un dominant caracter social-politic”". Ulterior, scenaristul Titus Popovici a realizat în
Ultimul cartuș () [Corola-website/Science/312634_a_313963]
-
De la Pitești este transferat la închisoarea din Craiova, unde se va judeca și procesul său. Sentința a fost dată la 20 iunie 1959. Tribunalul Militar din Craiova l-a condamnat la 20 de ani de temniță grea pentru crimă de uneltire contra orânduirii sociale; la 12 ani de închisoare corecțională pentru delictul de deținere de publicații interzise; la 10 ani de degradare civilă, confiscarea totală a averii personale plus obligația de a plăti 1000 lei cheltuieli de judecată. Bătrânul Vasile Militaru
Vasile Militaru () [Corola-website/Science/311809_a_313138]
-
care era implicată o concubină a faraonului, Weret-hetes. Evenimentul a avut loc în anul al 42-lea al domniei lui Pepi I. Textul nu relatează consecințele investigației, ci îl laudă pe Uni, socotit confidentul lui Pepi I. Probabil că aceste uneltiri împotriva faraonului se datorau faptului că Pepi I s-a căsătorit cu fiicele unui înalt demnitar din regiunea Abydos-ului, numit Khui. Prin această faptă se observă încercarea suveranului de a-si întări puterea bazându-se pe funcționarii provinciilor. În același
Pepi I Meryre () [Corola-website/Science/312422_a_313751]
-
pe cei „turnați” de către „organele locale” și nu numai, pe motiv „"că aceștia așteptau «salvatori»"”. Au fost arestați în anul 1948 David Fogoroș, Ioan Călin și Gheorghe Joițescu, în anul 1949 Iosif Farcaș, Ioan Lupea și Dionisie Murărescu, acuzați de „uneltire contra ordinei sociale”, prin faptul că „aveau legături cu organizația subversivă «Graiul sângelui»” a studenților din Cluj, în rândurile cărora activau și studenții racoviceni: Petre Florianu și Mircea Mureșan. Toți aceștia au fost condamnați cu privare de libertate de către Tribunalul
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
21 ianuarie 1600: „Nu e nici un fel de secret - o știu și țăranii din întreaga Transilvanie - că Bocskay este vinovat de toate. Se știe că el a afirmat în mod public că el a obținut de două ori Transilvania prin uneltiri, iar acum vrea să o capete, pentru a treia oară, prin sabie”." 1601. Comisarii imperiali îl acuză de conspirație. Pentru clarificarea situației și dovedirea nevinovăției sale, se prezintă la curtea din Praga, din inițiativă proprie. 1602. Este reținut de imperialii
Ștefan Bocskai () [Corola-website/Science/310181_a_311510]
-
la pierzanie de propriul său cancellarius autentic, Mihail Kátai, printr-un dătător de otrăvuri, fapt pentru care credincioșii săi [ai lui Bocskay] l-au îmbucătățit ciolan cu ciolan, l-au tăiat în bucăți; ceea ce otrăvirea, se pare, s-a datorat uneltirii nemțești."” La Muzeul Național de Istorie a Românie din București este expus sceptrul principelui Transilvaniei , pe care este incizată data 1605.
Ștefan Bocskai () [Corola-website/Science/310181_a_311510]
-
localitatea Copăceni, din apropiere de București. El a păstorit mănăstirea ortodoxă de stil vechi de acolo, fiind în permanență urmărit de preoții pe stil nou și hărțuit de Securitate. I s-au inventat probe mincinoase pentru a-l învinui de uneltire contra ordinii sociale și de stat și ca urmare a fost arestat în anul 1958, fiind anchetat și condamnat la 10 ani de muncă silnică, din care va executa 6 ani și 4 luni. Infracțiunea pentru care a fost condamnat
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
orașului, redă un prolog transmis de un personaj reprezentându-l pe Machiavelli. Este, de asemenea, o piesă complexă datorită faptului că evreul Baraba este portretizat în mod constant cu simpatie (pe când creștinii par a fi zugrăviți cu antipatie), iar în uneltirile sale permanente, Baraba este adesea legat de autorul însuși. "Eduard al II-lea" este o piesă istorică engleză despre detronarea regelui homosexual Eduard al II-lea de către baronii nemulțumiți și de către regina Franței. "Masacrul de la Paris" este o piesă scurtă
Christopher Marlowe () [Corola-website/Science/308940_a_310269]