1,249 matches
-
cu o autoritate matriarhală.. „Pim”, nu există arhetipuri, există trupul. Înăuntru, În burtă, e bine, pentru că acolo crește copilul, acolo intră cocoșelul tău foarte bucuros și acolo coboară mâncarea bună și gustoasă, și de aceea sunt frumoase și importante peștera, ungherul ascuns, nișa, subteranul, și până și labirintul care-i făcut după chipul bunelor și sfintelor noastre măruntaie, iar când cineva vrea să inventeze ceva important, Îl face să vină de-acolo, pentru că de-acolo ai venit și tu În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
À votre santé! Sus inima, anti-post moderniștilor! Hai, noroc să fie...! Ca mai întotdeauna, Dănuț are perfectă dreptate. După cel dintâi pahar dat pe gâtlej, Avocatul tușește, se trezește și se dezmeticește miraculos, decizându-se vitejește să îngroape, într-un ungher tăcut al minții, vedeniile absolute neliniștitoare, șocante, din apartamentul Domnișoarei. Nae se reapucă imediat de prepararea amestecului alchimic. Băi, stai așa! Nu merge! face el, lovit de o elementară revelație. Noi bem mai repede decât pot eu să asezonez și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
caldă, o rază de lumină subtil primăvăratecă, o irizare intens-albăstruie, familiară și plăcută ochiului! Ca o văpaie darnică, desprinsă dintr-un rozariu nevăzut, o flamă sau o scânteie ce sporește pulsatilă, fără stavilă, inundând vizuina rece, până în cel mai ascuns ungher al ei! Urmează sunetele... Fluide, line, paradisiace, pure, molcome, de o rezonanță și de o limpezime de cristal! Undeva, la o lungime de braț, într-un crâng, susura un izvor! Ciripeau păsări! Din ciripit în ciripit, de mierle și de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
compact al hermeneuticii, un element nelalocul lui, un fapt supărător, un ce, pe care Fratele îl intuia frustrant, nereușind să și-l clarifice. Drept pentru care, se decide să treacă din nou în revistă încăperea, metodic, panoramându-i fără sfială ungherele, suind c-un cat și revenind, la fel de indecis, la baza scărilor. Măi, să fie! se frământă el, nedumerit. ... observați (custodele Georgescu abuza de acest verb, exhibându-l într-un veritabil tic, după socoteala Poetului) decorațiunile heraldice interesante de pe câmpul scutului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
din profunzime, sacul fostului trup femeiesc, care pare că se dilată, supus unei maximale presiuni! După anvelopa organică se prăbușește imediat în sine, cutându-se, pungindu-se și fâsâindu-se, asemenea unui balon spart și eliberând, totodată, prin te miri ce ungher obscur, o fumigație pucioasă flatulentă, verde-lintiță, cu un miros iritant de sulf, de clor, de bor și de amoniac! Alunecând pe sol, din poala lui Uriel, învelișul cel pliat, puturos și netrebnic, dezvăluie erecția viguroasă, tantrică, a Îngerului. Coitus interruptus
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
intră primul, urmat de o Ripley neîncrezătoare. La urmă venea Ash, care închise degrabă. Stăteau în picioare nemișcați, pândind cel mai mic semn, cea mai neînsemnată prezență. Dallas fluieră ușor pentru a ademeni vietatea. Privind în jur, înaintă spre un ungher care ar fi constituit o excelentă ascunzătoare. Dar o privire rapidă nu dezvălui decât niște flacoane, toate puse în ordine. Dacă , aveau de gând să captureze creatura aveau nevoie de niște obiecte solide. Cu mâinile goale nu vor izbândi. Dallas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
momente. Fiecare metru pătrat al navei era cunoscut ea-n palmă de Dallas. Dar știind că o bestie hidoasă putea să se ascundă pe undeva șt să-l ucidă în chip îngrozitor, înainta cu băgase de seamă, neîncrezător, în nici un ungher, pe când înainte se plimba de la un capăt la celălalt cu ochii închiși. Toate lanternele erau aprinse. Și cu toate acestea lumina nu ajungea să străpungă obscuritatea difuză în care era adâncită cea mai mare parte a lui Nostromo. Tuburile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
minut, ea căzuse într-o stare de autohipnoză, creierul fierbând la ideea a ceea ce putea să-i aștepte, uitând complet de sarcina pe care o avea de îndeplinit. Dar Lambert era în așa fel făcută că putea să facă față ungherelor și nișelor obscure ale navei, în timp ce acelea ale imaginației o paralizau. Acum că însoțitoarea lui era pe fază, Dallas își concentra toată atenția asupra celei mai apropiate intersecții. Imediat în urma lor, Ash, cu ochii fixați pe ecranul radarului de buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
aruncătorul de flăcări. Se afla pe punte, de cealaltă parte a bestiei. Terorizată, Ripley căută un loc unde să se adăpostească. Un sas! Al cărui tambuchi se deschisese în timpul exploziei lui Nostromo. Bătu în retragere și se vârî într-un ungher. Cum se mișcă, creatura ieși din umbră și înaintă. Când Ripley intră cu totul în sas, tambuchiul se închise automat. Deasupra se găsea o lucarnă blindată își lipi nasul de geam. Creatura făcu la fel de partea cealaltă. Ripley vru să urle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
neapărat să fie bătut. Cum spuneam adineauri, omul acesta, cu toată buna înzestrare a firii lui, ajunge neom, fugind de inima cetății și de „agora” ei, în care, cum spune poetul, „bărbații ajung iluștri”, înfundându-se tot restul vieții în unghere, ca să pălăvrăgească în compania a trei-patru tineri, fără să exprime nicicând o opinie importantă și serioasă, de om liber». Pentru Callicles, filosofia este așadar, pur și simplu, un exercițiu al gândirii și al discursului menit să perfecționeze sensul critic: un
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
din scriitori se converteau, iar jumătate își pierdeau credința, ceea ce pentru literatura lor avea cam aceleași efecte. Cât îi invidiam pentru focul pe care demonii lor îl ațâțau sub căldările în care huzureau ca artiști! Și iată-mă acum în ungherul meu, un ghem de zdrențe și zgârciuri, pe a cărui minte sau inimă sau credință nu ar paria nimeni, pentru că mie nu are ce să mi se mai ia. Zac aici, în fotoliu, terifiat de gândul că afară nu mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
neagră care a mâncat încet, pe măsură ce am înaintat în vârstă, orașe, case, străzi, fețe. Singurul soare din univers pare să fi rămas becul veiozei, iar singurul lucru luminat de el - o față smochinită de moșneag. După ce voi muri, cavoul meu, ungherul meu, va continua să plutească în ceața neagră și solidă, ducând niciunde foile astea ca să le citească nimeni. Dar în ele e, în sfârșit, totul. Am scris câteva mii de pagini de literatură - praf și pulbere. Intrigi conduse magistral, fantoșe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care-și împrăștiau peste tot puful de pe aripi. Era un mare candelabru căzut din tavan și o icoană spartă în două. Câte un tăun mare și gros țâșnea bâzâind din vreun colț și se rotea apoi la nesfârșit prin toate ungherele. Înaintând cu pași mici printre vechiturile alea, am dat de primele trepte ale unei scări care ducea la etaj. Le-am urcat încet, bocănind. Prin colțuri, păianjenii pândeau în pânzele lor dese, încremeniți, uriași. La etaj, la capătul altor culoare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Însă taci,lăsându-mă să-mi cuceresc singură dreptul la cunoaștere.Acum tu ești cel ce tremură sub atingerea mea.Cel care se înfioară privindu-mă.Mi-am eliberat sulfetul de întuneric și am lăsat lumina cunoașterii să-mi invadeze ungherele.Buzele mele vibrează sub strigătul biruinței: ’Sunt liberă.’ Acum,paharule,eu sunt cea care te înțelege.Ești apăsat sub greutatea conținutului. ÎNSĂ NU TE VOI ELIBERA. Ție libertatea nu-ți oferă nimic. Gol,ai fi banal și transparent pentru că întreagă
Paharul amăgiritor. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Rudaru Elena –Iuliana, Bota Claudia () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2010]
-
soi de animism care se aplica la orice, nu numai la muștele care trebuiau prinse și apoi lăsate să zboare pe fereastră, nu numai la gândacii care erau eliberați, cu duioșie, în grădină, sau la păianjenii care trebuiau respectați în ungherele lor, dar și la cuțite, furculițe, linguri, cești, farfurii și căni de apă, la pantofi, la sărmanii ciorapi desperecheați, la nasturii care, din lipsă de afecțiune, se pot pierde. Toate acestea aveau o viață și o personalitate a lor, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că oamenii pot să plece, pentru tine există alte locuri, oriunde te-ai duce ești cineva, ești vizibil, exiști, poți lega prietenii, poți duce o viață reală printre alți oameni. Eu, dac-aș pleca de aici, aș muri prin vreun ungher, m-aș usca și m-aș închirci, aș muri ca o gânganie, și nimănui nu i-ar păsa, nimeni n-ar observa măcar. Nu vorbi așa... lucrurile se mai pot schimba, aș vrea să te pot ajuta... Mă rog, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Marandă, că până în casă pot să merg singur. Deschide doar ușa... A intrat în casă. Și-a ridicat privirile către icoane și a îngăimat: Mulțămesc Doamne că m-ai ajutat să ajung acasă! Apoi și-a rezemat ciomagul într-un ungher și s-a așezat pe laiță, în fața sobei. Maranda privea la el nevenindu-i să creadă și vorbindu-și în gând: „Tu ești, Toadere? Te-ai dus întreg și acum te întorci sprijinit în cârjă”... Toaibă i-a înțeles gândul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cea de-a doua parte a cărții, după ce a parcurs drumul Inițierii, urmează treapta experienței și, de aceea, apropierea și apoi cufundarea în concret este mult mai pregnantă acum, estompându-se din ce în ce mai mult prezența iluzoriului, fie contemplând lumea, într-un ungher, fie trăind, mult mai implicat, în real: Liniștit și feudal arde focul în cămin. Un imediat, cu ecouri bacoviene - transgresând măhălălile lui noiembrie, către necunoscut (calea ce-o urmăm se pierde-n ceață), un jalon orientativ putând fi numai bruma
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
o taină. O să mă întrebați: "Dar unde e personalul?" Ce să vă spun? A murit sau a plecat, iar clădirea, cu pereții gălbui, scorojiți de ploi și de soare, a rămas la discreția păianjenilor care-și țes pânza netulburați prin unghere. Ceasul de pe peron, care în prima clipă mi s-a părut un ceas obișnuit, cum există în toate gările, arată limpede că timpul însuși a încetat aici să curgă normal. Numai minutarul se învîrtește. Cealaltă limbă stă nemișcată; s-a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
s-o despart de obrazul învinețit și năpădit de muște al insului ce se spânzurase în parc. Ceea ce m-a ajutat, probabil, să nu fac o prostie. Vă asigur că nu exagerez deloc starea în care mă aflam. Într-un ungher al camerei mele era o pânză de păianjen. Într-o seară, am observat că în timp ce-și țesea pânza, păianjenul se încurcase nu știu cum în ea. Și astfel devenise captivul propriei sale creații. Mă uitam la el cum se zbătea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
un sentiment de liniște relativă, pe care nimeni n-ar fi reușit să mi-l dea. Și pe măsură ce relațiile mele cu lumea, în loc să se clarifice, s-au încurcat și mai rău, cărțile mi-au devenit și mai necesare. Într-un ungher unde erau aruncate hârtii, reviste și manuscrise vechi, am găsit niște zodiace. Am vrut să mă apuc să studiez temeinic zodiile și, probabil, aș fi făcut o nouă pasiune, ca aceea cu șahul, dar m-a iritat un amănunt. Mi-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a ajuns la ușa șopronului, a deschis-o larg și s-a întors spre mine: Am să-ți arăt cum se macină grăunțele și grâul. Spunând acestea, a început să învârtă piatra unei râșnițe meșteșugit făcută și așezată într-un ungher al șopronului. Ia încearcă și tu! Eu am să slobod grăunțele din coș - câte puține - iar tu ai să învârți. Am încercat să învârt...Călugărul, însă, a pus piciorul pe un drug de lemn de alături și a apăsat pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
nu-mi trebuie meșter și nici n-aș avea de unde-l aduce. Stai încă un pic și am să ți mai arăt o jucărie. Când a socotit că a măcinat deajuns, a oprit moara și s-a îndreptat spre alt ungher al șopronului. Am și o oloierniță. Spunând acestea, a pornit să-mi arate minunea pe bucățele: Aici zdrobesc sămânța, aici o prăjesc puțin și dincoace scot untdelemnul din ea. Bătrânul își purta mâinile ca un scamator. Îl priveam cu admirație
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
durută, spre o localitate necunoscută... -3- Pe trotuare, tăcere, soare, pe-alocurea șoapte; Aiud, mai, 1957. -4- Amară tinerețe, amară!... Sunt în gară? În port? Sunt viu? Sunt mort? Nici eu nu mai știu... -5- Stingher, m-așez într-un ungher și-aștept; o cucuvea mai veche îmi scurmă în piept; tușesc pe ascuns, aș vrea să nu vadă lumea că-s tuns și că-n hainele roase duc niște oase. -6- Nu-mi dau seama cum văd ca prin fum
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
tablă ieșeau perpendicular din ziduri ; tâmplarii expuneau în stradă tot soiul de sicrie dar cea mai ochioasă era vitrina cârpaciului, împodobită cu botine, cizme crețe și pantofi pingeluiți și mai ales cea a ceaprazarului. Pândită de păienjenișul negustorilor ascunși prin unghere întunecate, mulțimea se mișca în toate părțile. Solemni și indiferenți, bătrânii ieșeau cu scaunul pe trotuar, neîncetând să converseze cu cei rămași în casă. Seara ieșeau să facă mișcare, ca Maier Melțer care, țeapăn și disprețuitor la cei optzeci de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]