8,137 matches
-
nicidecum. Dar să revenim la războiul civil care nu a mai avut loc fiindcă la conducerea țării a venit Un Comunist cu Față Umană. Acest lucru a fost posibil fiindcă oamenii erau obișnuiți cu fața acestuia, chiar și cei care urau acest regim spuneau că șocul de trecere de la o orânduire la alta, în acest caz, nu era așa de mare încât să se transforme într-un război civil. Deci prima binecuvântare de după sângeroasa Revoluție Mondială a fost aceea că la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
universitară. Târziu și-a dat seama de naivitățile ei de atunci, de pasiunea științifică consumată degeaba. Profesorii se uitau la ea ca la o stea cu coadă, ea nu voia să accepte că ei sunt împărțiți în găști care se urau și se exterminau între ele ca bandele de la marginea orașului, nicio diferență între aceștia și cei care își negociau supremația asupra curvelor. 16 noiembrie, Sydney, ora 12.00 Plecăm mai departe. Străbatem cam 100 de kilometri până la Palm Beach. Îi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ortodox. Trebuia să-l provoc. "Cum se împacă vederile legionare cu simpatia pentru aborigeni?" Foarte bine, mi-a răspuns. Dacă am visat ca poporul român să aibă destinul lui, destin pe care îl merită, de popor suveran, nu înseamnă că urăsc alte popoare și alte etnii. Aborigenii știu unele lucruri esențiale mai bine decât noi europenii, știu să comunice cu natura din jurul lor cum comunicăm noi unii cu alții, nu și-au pierdut simțul eternității, iar cunoașterea merge mână în mână
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
îl sperie, îl sperie și ideea că mâine este o zi diferită de cea de azi, el ar vrea să trăiască într-un râu cu aceeași temperatură, cu aceleași maluri, un râu care stă pe loc de parcă ar curge, tata urăște schimbarea, el nu este leneș, el se teme de viață, de mișcare, de surpriză, el poate trăi foarte bine sub un borcan de sticlă sau într-un coteț, numai să nu i se întâmple nenorocirea să se schimbe aerul, aerul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
maximum, cu o durere insuportabilă în coșul pieptului, s-au despărțit, ea cu un surâs amar, el cu zâmbetul acela catifelat... S-a trezit cu tot trupul plin de imaginea lui, Doamne, îi va spune vreodată că i s-a urât de atâta suferință. S-a măritat cu un bărbat care a fascinat-o, dar din fascinație nu a mai rămas nimic. A cucerit-o cu felul lui precis, ferm, chiar fantezist, dar cu timpul și-a dat seama că fantezia
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de acum o mie de ani, răpănos, de acolo Silvia scoate pachețele și pachețele, îmi întinde unul, "mai întâi ea, că e musafiră", le zice celorlalți, "ea e înainte de toate, Doamne cât o iubesc, cât o invidiez și cât o urăsc, nu te uita așa la mine, știi că așa este, un pachet pentru frumoasa și buna noastră Mona, ea doarme ca un bebeluș mânca-o-ar mama, unul pentru Silvia, primește și Silvia un cadou de Crăciun, deși nu merită
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Maria alergând prin pădure cu acea expresie de fericire pe față a luat act de lumea în care avea să locuiască de atunci încolo. Până în acea zi amintirile erau confuze. Zdrăngăne la pian și se gândește că i s-a urât să stea în această peșteră, i s-a urât să respecte interdicțiile impuse, demult, de mama ei și chiar de Maria. Experiența de la râu a fărâmițat lumea în care trăia, nu mai are pe ce să se sprijine, trăiește un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe față a luat act de lumea în care avea să locuiască de atunci încolo. Până în acea zi amintirile erau confuze. Zdrăngăne la pian și se gândește că i s-a urât să stea în această peșteră, i s-a urât să respecte interdicțiile impuse, demult, de mama ei și chiar de Maria. Experiența de la râu a fărâmițat lumea în care trăia, nu mai are pe ce să se sprijine, trăiește un sentiment acut de pericol, ca atunci când soldații au incendiat
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu vrea să "se afișeze cu mine", mă doare și gândul acesta, trec pe lângă el, parcă aș fi transparentă, mă duc mai departe, mă plimb fără rost printre oameni, nu mă interesează toată hărmălaia asta, pe mine mă interesează Alex, urăsc aceste întâlniri la care se discută și se discută fără niciun rezultat, deși Foucault spune că discursul este un mod de exorcizare, ne punem în ordine tensiunile interioare, dăm unele răspunsuri la probleme aparent fără soluție, dar eu nu cred
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o iubește, iar el i-a răspuns dezamăgit: "cu tine, credeam că nu e nevoie de cuvinte", a rămas blocată, cum să reacționezi la astfel de replici perfecte, ți se face rușine de propriile tale pretenții, devin atât de ridicole, urăște lenea lui de a-i vorbi, are nevoie de cuvinte, de gesturi care să o asigure de sentimentele lui, el o citește ca pe o carte deschisă, pricepe zbaterea ei, o are la mână, ar fi bine să îl părăsească
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în pământ, îi venea să se spânzure, îi venea să-l strângă de gât, dar nu a făcut nimic din toate acestea, s-a uitat îndelung la el, în fața ei stătea bărbatul pe care îl adora, ar trebui să-l urască dar nu era în stare, ar trebui să-i înfigă un cuțit în inimă, ar trebui să se omoare, în fața ei sta omul pe care îl adora, ea nu era în stare să facă niciun gest, i-a spus cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
spune și un sfat al bătrânilor noștri, că și în necaz e o poveste bună! Etnia noastră moștenește credința că atunci când avem bucuria de a primi un nou născut în șatră, vin lângă el trei ursitoare: una bună, una care urăște oamenii și alta care încearcă să le împace pe cele două. Noi am aflat acum că toate cele trei ursitoare și-au pus încă din scutecele copilului nostru, toate menirile. Lisandru se răscolea în muțenia sa, negăsindu și locul, și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
perpetuarea speciei, așa cum în Sodoma și Gomora s-au găsit și câțiva oameni drepți pe care să-i salveze Dumnezeu. Las piatra filozofală a existenței s-o dăltuiască metafizicienii, și revin la „chestiune”, pentru că iubesc viața la fel de mult pe cât o urăsc, vorba Apostolului Pavel: „dacă dragoste nu e, nimic nu e”. Nu sunt un înger pe pământ, ci o ființă normală totuși, care în evoluția dramatică și uneori controversată, n-am devenit un anahoret, rupt de oameni și instituții, ci mam
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
-i numele la nesfârșit, netezindu-i părul aurit și moale, sărutându-i ochii tulburători, atât de viu proiectați În propria-mi imaginație. Mă trezeam În zori epuizat, cu migrene și cearcăne imense, răvășit de prea multele orgasme avute peste noapte. Uram timpul când nu o vedeam, considerându-l o pierdere la scară cosmică. Mama se arăta foarte Îngrijorată de schimbarea mea, care devenea tot mai vizibilă și forfotea mereu În jurul meu, neînțelegând Însă mare lucru. Vorbi și cu tata, care, rezervat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de apret al rochiei ei. Nu știu de ce, Îmi vine să plâng. Arunc fotografia cât - colo. Deja nu mă mai pot stăpâni. Mă trezesc hohotind. Plâng ca În copilărie, cu capul În piept, zguduit. Un plâns mizerabil, pe care-l urăsc. Plânsul devine tot mai puternic. Îi cad pradă definitiv. Lacrimile țâșnesc necontenit, șiroind. Plâng Înfundat, covârșit de un geamăt adânc. Picioarele Îmi sunt ude de lacrimi. Gâtul mă ustură sufocat, ștrangulat de o mână nevăzută. Mă topesc. Trupul mi se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mojicesc. Dar am considerat că așa e cel mai bine. Fără lacrimi (din partea ei), fără priviri languroase și Îmbrățișări teatrale. Ar fi fost sub demnitatea noastră. Ar fi fost un final de film prost. Iar eu, mai mult decât orice, urăsc filmele proaste. M-a sunat imediat, repetat, dar nu i-am răspuns. Mi-a expediat apoi câteva cuvinte, În maniera-i cunoscută atunci când se Înfuria: ”Du-te dracului, porc nenorocit!”. După cum se poate vedea, știa și ea să fie foarte
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fost cât pe ce să fie zburată din școală. Numai că, din păcate, nu s-a Întâmplat așa, ea rămânând pe mai departe să chinuiască sufletele nevinovate ale unor copii pe care reușise să-i facă sfințișori, dar și să urască matematica precum nimeni alții și să Învețe mecanic, fără nicio tragere de inimă. Evident că nu am luat În seamă repetatele bătăi În ușă și glasurile vociferând iritat, venite dintr acolo, de pe holul blocului. Și asta pentru că știu foarte bine
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sale găunoase, pregătite să Înfrunte proba veșniciei. Dacă ar... Nu a avut pe nimeni, săracul, spuse dintr-o dată, și parcă mai mult pentru sine, Lisaveta. Și a fost un om pentru meseria lui, pentru blocul ăsta, iar lumea l-a urât pentru că el le cerea tuturor să fie corecți... După ce femeia mai scoase un oftat adânc, se retrase Într-un colț, la picioarele decedatului, aranjând ceva la pânza care-l acoperea. Apoi se instală În Încăpere o liniște apăsătoare, de mormânt
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
totuși să spună: - Îți propun ca pe o compensare rezonabilă, să rămânem prieteni! - Atât!? Acesta e ultimul tău cuvânt? - Da, Olga. Socotești că e puțin lucru!? - Nu, nu e puțin, e foarte puțin... Din clipa aceea, Olga începu să-l urască pe Alex cum nu urâse pe nimeni niciodată în viața ei. Își dădea seama acum că ura era mai puternică decât dragostea pe care i o purtase. Dar din orgoliu nu-i arătă cât de tare o lovise vestea primită
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ca pe o compensare rezonabilă, să rămânem prieteni! - Atât!? Acesta e ultimul tău cuvânt? - Da, Olga. Socotești că e puțin lucru!? - Nu, nu e puțin, e foarte puțin... Din clipa aceea, Olga începu să-l urască pe Alex cum nu urâse pe nimeni niciodată în viața ei. Își dădea seama acum că ura era mai puternică decât dragostea pe care i o purtase. Dar din orgoliu nu-i arătă cât de tare o lovise vestea primită, cât de mult o rănise
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ei mă făcea să mă simt de parcă aș fi avut treizeci de ani. Între ramele groase și negre de plastic, prinse în colțul din stânga sus cu un plasture roz, m-am maturizat, iar doamna Olga veghea asupra mea. Eu o uram că mereu îmi striga din spate să mă grăbesc și să vorbesc mai tare. Dădeam din cap, dar nu mă întorceam spre ea, nu voiam să-i văd albul ochilor găurit de irișii negri. Singura dată când m-am întors
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mult cu ea, până când nu am mai rezistat și le-am întors spatele. Totul devenise prea dulceag, încât mi se aplecase. M-am dus direct la baie și am început să vomit, scoțând din mine ultimele firimituri de iubire. Îi uram și îi condamnam pe amândoi în egală măsură pentru că au fost capabili de așa ceva; aș fi vrut să-i văd închiși pe tot restul vieții, supuși la torturi, înfometați și biciuiți pentru că din toate apartamentele din oraș ei l-au
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Însă nu mai exista afară. De jur împrejur era doar un gol negru, imens. Povestea ei începea și se sfârșea în această cameră. El impusese regulile jocului, pe care ea trebuia să le respecte. Și nu putea să nu-l urască pentru asta. Buzele ei schițară un zâmbet ironic atunci când închise ușa. Își ridică ochii și privi cu atenție degetele tale care dau pagina sau urmăresc rândurile ce curgeau unele după altele fără alineat. Doar tu ești vinovat, pentru că, fără să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
plan și că În exact aceleași condiții de fapt trebuie, și, prin urmare, este o datorie, o obligație, să se impună oricui aceeași activitate. Tot astfel, În fine, când constatăm că cineva are o intenție odioasă, când cineva de exemplu, urăște fără motiv pe altcineva, zicem că are obligația morală să nu o facă. În acest caz, după ce constatăm o stare psihică, cu antecedentele ei cauzale, facem să intervină un fel specific de a cugeta, deosebit de această constatare, și condamnând moralmente
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
mai vîrstnicul Tudor Caranfil :” Am conceput Întotdeauna exercițiul critic ca pe un spectacol”. În fond, și regizorul face, În montarea lui, exegeză : de ce n-ar Încerca exegetul, regie? ( fiecare, pe scena lui, evident). Întotdeauna m-au uluit femeile care sunt urîte În viață și frumoase pe scenă. Pe de altă parte, oare nu ăsta-i unul din rosturile teatrului - să iluzioneze?! Ce te faci cînd bărbatul din tine, se detașează de spectatorul din tine, și urăște femeia de 60 de ani
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]