1,113 matches
-
încărcătura de iubire omenească a Iliadei cu această tânguire finală. Iliada se încheie cum nici o altă tragedie nu se încheie: cu înapoierea leșului lui Hector de către Ahile, ucigașul lui, și cu tânguirea asupra lui a celei care adusese peste troieni urgia, iertați amândoi de Priam, care, în suferința lui, pe nimeni n-ar fi trebuit să ierte mai puțin decât pe aceștia doi: Puterea și Frumusețea care scot viața din făgașul ei și o mână sub semnul nemilos al Soartei, către
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Căci soarta, care-amână, dar nu uită, / A asmuțit asupra voastră apa, / Și țărmul, și puterile. Acestea / Ți-au luat, Alonso, fiul, și-ți vestesc / Sfârșit încet, mai crud ca cel năprasnic, / Pândindu-te, în fiecare clipă, / În tot ce faci; urgia ce v-așteaptă / Pe insula aceasta oropsită / N-o poate-ndepărta decât căința / Și-o viață preacurată.“ Și, procedând așa, chiar le stârnește remușcările și pocăința. Numai în acest fel putea Ariel apoi să îl determine pe Prospero să-i
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
grecești, însă la grecizarea tracilor nu s-ar fi ajuns, căci pentru greci patria și raza de activitate era marea, nu uscatul”. În legătură cu aceste împrumuturi, se face precizarea că ele „au în românește fonetismul vechi al elementelor latine”: a amăgi, urgie, mărgea, a mângâia, spân, azimă, zeamă, broatec, a căsca, a cuteza, mic, mutră, martur, papură, proaspăt, trufie, farmec etc., multe dintre ele neacceptate ulterior ca grecisme. Apropierile dintre română și albaneză au în concepția lui S. Pușcariu mai multe explicații
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
gata să deie o mână de ajutor celor în nevoie. ...De două zile și două nopți, neostenită, o îndeamnă pe tânăra femeie..., „haidi, fata mami‟, ...înc‟ olecuță, înc‟ olecuță“. Într-un răgaz dintre îndemnuri, privea prin ochiul de geam, la urgia de afară, care parcă din nou se întețea. Viscolul zgâlțîia acoperișul... văzduhul gemea în depărtare. În răstimpuri, pe pale de vânt, se auzeau urlete de lupi flămânzi, înmulțite de ecoul văilor... Era înfricoșător, lugubru, ăuitul lor. O rafală năvali peste
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de lume... Din înălțimi, din băierile rupte ale cerului, se revărsa potopul. Chinurile bietei femei nu mai sfârșeau. Gemea, gâfâia din răsputeri, într-un lac de sudoare. Lângă opaiț, lumânarea de la Sf. Înviere, arde necontenit, tremurând la fiecare zvâcnire a urgiei de afară. „Să fie, oare, în această pornire a Firii, o neagră presimțire?“ își zise pădurarul în mintea lui învălmășită, privind-o întrebător în ochi pe bătrână, și ea frământată de același gând. - Ha‟di, fata mamii... hai, mai încearcă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ori, apărându-mă pi mini. El o cerut să fie trimis în misiune, să aducă informații despre inamic, chiar din bârlogul lui... ...Era într-o noapte neagră ca smoala... când, s-o strecurat în bârlogul turcului, și pe o ploaie... urgia de pe lume... La câte-un fulger îl videi cum se strecoară ca o nălucă pe redută... o numărat turcii de pe parapet, care dormeau duși, adăpostiți de ploaie, și tunurile... Câteva puști le-o azvârlit peste parapet în vale. Și, chiar
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Movila Roșie, aduc vorba, mai întotdeauna,și de numele lui Ștefan-Vodă cel Mare. Se povestește, că pe vârful acelui deal, mai ridicat decât celelalte, se afla pe vremuri un foișor de strajă. Acolo străjuiau străjile Moldovei vestind prin focuri înalte, urgia năvălirii tătarilor de dincolo de Nistru, prin vadul Prutului din dreptul Fălciului. Pentru că atunci când s‟arăta primejdie la hotar, străjile, după rânduiala domnească, aprindeau focuri mari, pe culmi de dealuri, dădeau semn spre Suceava, de pe deal pe deal, care ajungea în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nu reuși să adoarmă de grija lui. El nu era ca Suru, care se putea apăra de răpitori. Trecuse o zi de când nu pusese nimic în gură... Nu mai simțea nimic... gândul ei era numai la căprior, rămas singur în urgia codrului, înconjurat de prădători... Poate că acum, în clipa asta... era într-o situație fără scăpare, era un condamnat... și ea, Anuca nu putea face nimic... Își frângea mâinile de durere. Noaptea cădea, în fața ei, ca o cortină grea cu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a lunii, a femeii și a fecundității pe fețișoarele lor, dar dacă stăteai de vorbă cu ele îți dădeai imediat seama că erau copii, copii care desenau încă prințese colorate în caietele de matematică... Privindu-le, uram și mai mult urgia hormonală, dezastrul care în douăzeci de ani avea să le preschimbe în femele putrede de lascivitate, în cucoane snoabe, în gospodine șleampete, în profesoare refulate, în intelectuale masochiste, în muncitoare spurcate la gură, măritate, divorțate, gravide iar și iar, înghițind
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
o astfel de greutate? Cutremur de pământ... Este ora nouă seara. Prin cap, În câteva fracțiuni de secundă, Îți trec următoarele cuvinte: macaroane, ceas, macara. Se prăbușesc case, se năruiesc orașe Întregi, mor oameni sfârtecați sub dărâmături, e prăpăd și urgie În noaptea asta de 4 martie. Oamenii umblă distruși pe străzi, dorm sub cerul liber, teama le intră În oase și o negură a disperării se lasă peste tine, o negură amestecată cu praf și mirosind a hoit, a moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Nebunia din amfore uitate-n neștiute izvoare Dar unde-i DESDEMONA să o năruiesc prin PĂMÂNTUL despicat în inimi de osanale. Să-i cânte la cap nevralgii adâncite Să-i moară și moartea în care va fi Un drog de urgii prin vieți suferinde Să-i ningă și chinul prin ceruri de-o zi. Să nu se mai atingă de-a mea nemurire Că-i blestem și viața și neamul domnesc. Să știe să ardă prin vieți și-oseminte, Să ardă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
o temniță sfântă, O, Doamne Ștefane, auzi-ne de vrei să ne vezi căci nu răzbatem în apele seci, iar neamul îți este amenințat de vecie, nimeni în lume nu aude cântările reci din viața de aer un hău de urgie ce se întinde peste o taină de NIRV împărțită-n dureri și-n iubiri rourate, stăpân fii în lumea blestemului trib și apără-ne din ceruri printr-o viață de șoapte! GERUL DIN PRIVIRI Domnului ing. Grig Amiezile mă dor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Din primăveri bolnave de tristeți Mă cheamă-n nemurire cu trupul de nămețe Să pot să beau parfumul amarelor iubiri. Și dau uitării viața trăită-n nebunii, Înscrise sunt în Biblia răscrucilor de timpuri. Renunț la așa clipă născută din urgii Și trag la XEROX sufletul venit din alte CÂNTURI. IMAGINEA INFINITULUI Dacă cineva în vis te-a dorit Și plânsul ți-e tălmăcirea de ceață, Din privirea de dragoste a norului sfânt Versul rămâne carnala iubire în viață... Dacă cineva
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
-n haosul mut Oameni de carne îmbrăcați în veșminte Traversând în grabă o stradă în vid. Și uite-așa eu nu mai sunt, Am plecat în altă veșnicie Și am rămas la sfatul cel sfânt Blestemând peste veacuri o nefastă urgie, Și uite-așa prostimea se va ferici Căci au scăpat de un ideal al dreptății; Vor trece viața lor, iar eu voi putrezi Pentru liniștea ideală din jurul cetății. Pe pământul lui Ștefan cel Mare și Sfânt, Cei ce fac rău
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
spune moșu-n limba definitivă a pieilor roșii, totuși, ciudat, nimic Înfricoșător pînă aici, lucrurile par să se Întîmple mult prea În exterior, nu participi, nu-i emoție, nu te Înfiori În ciuda ori poate tocmai din cauza excesului de orori, a urgiei cu față umană și aspect dublu helicoidal, ritmul a devenit acum insuportabil, Îți joacă privirea și iar nu mai Înțelegi complet, cum n-ai Înțeles niciodată, nici măcar la școală, ca la școală amestecîndu-se Însă la un moment dat imaginile, sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a apărut Dacia 1304 pick-up. Se pare că e hi-fi. Curînd vor apărea Dacia aragaz și Dacia spray. Asta da, imaginație dezlănțuită, Hașa. CÎnd nu trage cu scobitori automate, colonelul Radu Theodoru cîntă femeia română răsculată. Care „a rezistat tuturor urgiilor, s-a băjenit la codru, a pus mîna pe arme”. Etc. Parcă simțim cum străbate printre cuvinte un fior nostalgic cînd se băjenește ea la codru, dar mai ales cînd se susține că a pus mîna pe armă, la timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
flămânzi se extinde, obrajii lor se scobesc iar colții tovarășilor scânteiază în rânjete de satisfacție, pe linie de partid și de stat. Agonizând într-un îndelungat efort de supunere și de împăcare, cu aceste fețe de cenușă, încercând cernerea noilor urgii, pe care nicicând nu le mai adusese ursita în Goldana, primarul, pe care îl chema tot Păun (fiind un văr de departe cu bunicul!), taica popa, învățătorul cel bătrân, Boureanu și alți fruntași ai Goldanei, cu frunțile încununate de flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de mortala asuprire bolșevică? Pe tine, basarabean prigonit și vânat de către ucigașa putere sovietică? Cine să te ia sub pavăză, pe tine, cel respins și ținut la distanță de cei din Țara-mamă, acestora fiindu-le teamă să nu-și atragă urgia asupra lor înșiși și asupra celor apropiați ? Când nu mai puteam de atâta mers, tata mă ducea în cel mai drag loc pentru el, basarabeanul, din toată Capitala: în Parcul Cișmigiu! În Cișmigiu, era pe atunci și o grădină zoologică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a refugiatului. Noua graniță trasată de stăpânii lumii îl despărțise brutal și parcă fără întoarcere de tot ceea ce însemnase lumea lui până atunci: familie, casă, pământ. Cât durase ocupația, știrile venite de dincolo odată cu numeroșii români ce fugeau din calea urgiei, făcuseră să crească mereu grijile pentru cei lăsați acasă. Întors în sat după patru ani, odată cu regimentul unde fusese concentrat, la casa părintească nu găsise decât vântul. Părinții își dormeau somnul de veci în cimitir, morți cu inima grea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
puturos de tutun de proastă calitate, mai bine șterge din livret anii ăia petrecuți în Rusia că o să fie mai bine. Vremurile se schimbă după dorința ălor mari, iar noi ăștia micii tre să ne strecurăm cum putem până trece urgia. Poate așa ai să scapi cu bucata aia de vie a ta neluată. Păi de ce să o ia? Că am lăsat sudoare multă acolo de cădeam și eu și nevasta lați seara în pat. Și dacă am chemat țiganii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
capul nostru!”Sărmane omule, rău drum ai apucat!” (I. Creangă). Atributele exprimate prin pronume sau adjective pronominale precedă uneori substantivul, având semnificație stilistică. Stilul oral al lui Creangă utilizează frevent astfel de construcții: "Dar aista cal ți-ai ales?” ; "grozavă urgie poate să cadă pe capul meu din această pricină.” La nivelul frazei, una din formele modificate ale topicii constă în plasarea subordonatelor înaintea propoziției principale: " Că te-am zărit e a mea vină Și vecinic n-o să mi-o mai
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
dânsele și fiecare avea strânsură pentru iarnă și parale albe pentru zile negre; c-un cuvânt fiecare avea mai mult de cîtu-i trebuia, căci pe atunci toată țara era "conservatoare". Iar nu se potrivește! Oare ce făcuseră moșnegii ca să merite urgia liberalilor? Ce să facă? Ia pe cât [î]i ajunsese și pe ei capul. Biserici/mănăstiri, școli, spitale, fântâni, poduri, să li se pomenească și lor numele când va crește iarba de-asupra lor... și încă una, pe care mai că
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
semnătura ei brună: primele ploi erau răspunzătoare de primele pete de rugină. În spatele acestei plăci se găsea colonia ― structuri de metal și de plastobeton legate între ele prin tuburi ce păreau prea fragile pentru a fi în stare să înfrunte urgia. Ansamblul evoca un buncăr, iar dacă nu avea un aspect mai impresionant decât peisajul, cu alcătuirile pietroase bătute de vânturi și munții torturați, colonia era însă tot atât de solidă și mult mai primitoare. Ea își apăra populația de vânturi și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
la fiabilitatea motorului pentru a-l face să urce pe deal: fredona liniștitor în timp ce filtrele reciclau întruna aerul pentru a nu lăsa praful să intre. Mașina avea tot atâta nevoie de aer ca și ocupanții ei. Nefiind la fel de degradat de urgie ca și vehicolul său, Russ Jorden avea în primul rând aspectul caracteristic al persoanelor care trăiau pe Acheron de mai mult timp: pielea închisă și uscată de vânt. Mai puțin accentuată, această descriere se potrivea și soției lui, Anne, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
i-a adus cutia, i-a azvârlit-o. „Bărbos bătrân ce ești, zice, ține-ți cerceii, dar să știi că acum, pentru mine, sunt de zece ori mai scumpi decât prețul lor, dacă Parfion mi i-a dăruit știind ce urgie îl așteaptă. Salută-l din partea mea, zice, și mulțumește-i lui Parfion Semionâci.“ Iară eu, între timp, cu binecuvântarea maică-mii, am făcut rost de douăzeci de ruble de la Serioja Protușin și am plecat cu trenul la Pskov, numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]