1,495 matches
-
Este menționată și o altă curte a lor, pe Orbic, în satul Seliștea. Între satele stăpânite de fiii lui Oană vornicul figurează și cele trei sate ale mânăstirii Humor, mânăstire care era proprietatea lor. Din 18 februarie 1445, datează un uric din care aflăm că cei trei frați dau mânăstirii Humor cele trei sate de la Dumbrava Înaltă, care, de data aceasta poartă un nume: Vornicenii, Antileștii și Părteștii. Din felul în care erau răspândite satele lui Oană vornicul reiese că domeniul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Poprincani, care îi reveniseră în urma împărțirii satelor moștenite cu rudele sale. Cel de-al doilea privilegiu, care se referă la stăpânirea a patru sate, datează din 20 aprilie 1481. La această dată, Zbearea cumpăra de la urmașii boierului Rotâmpan, care avea uric de la Alexandru cel Bun, patru sate, ceea ce înseamnă că moșia Rotâmpăneștilor se fărâmițase prin vânzare și suntem în prezența celei mai însemnate achiziții din perioada 1473-1488. Zbearea apare în Sfatul Domnesc în dregătoria de stolnic, una de încredere, din 8
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
documente în care se menționează un privilegiu, dat în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, în legătură cu o proprietate. Cu ocazia comemorării a 500 de ai de la moartea marelui domn, au fost publicate aceste mențiuni de către Cătălina Chelcu și Marius Chelcu, Din uric de la bătrânul Ștefan voievod, Întregiri documentare, în volumul de studii Ștefan cel Mare la cinci secole de la moartea sa, p. 107-161. Este vorba de 319 documente. Datările unora dintre mențiuni se fac atunci când este pomenit în act numele unui dregător
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dintre care unul era cumpărat de la mama lui. Clănău spătarul cumpără trei sate, iar într-un document îi este întărit un sat. Patru sate le sunt întărite lui Neagu vornic și lui Tăbuciul Mititelul și fratelui său Fărcea. Într-un uric, se menționează întărirea a cinci sate, plus o jumătate de sat, vad și mori. Panului Hărman îi este întărită moșia formată din șapte sate, moșie care în 1516 se împarte între fiicele sale, Felina și Drăghina, soția dregătorului Cozma Șarpe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
înrudea cu familia lui Dragoș Viteazul, unul dintre vitejii care au stat alături de primii domni ai Moldovei. La 20 aprilie 1481, Zbiarea, membru al Sfatului Domnesc, cumpăra de la Șteful, Sima și Maseico, feciorii lui Rotompan, patru sate, pentru care aveau uric de la Alexandru cel Bun. Un caz interesant îl reprezintă și soarta domeniului lui Neagoe logofăt. Grămatic în 1414, ispravnic de acte între 1422-1424-1425, face parte din Sfatul Domnesc, unde ocupă de multe ori primul loc; deține și dregătoria de logofăt
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
coloade de grâu și câte nouă postavuri de Cehia, iar egumenului un postav și jumătate de stofă cenușie. Mânăstirea de la Bohotin era trecută sub oblăduirea mânăstirii Bistrița. La 12 iulie 1415, domnul dăruia mânăstirii satul lui Opriș de pe Chivejdi (Cuejdi), uric cu tot venitul, de la mic la mare și cu straja. Cu această ocazie, Oană vornicul dă mânăstirii satul unde au fost vătămani Maxim și Voinea. Ion Jumătate dăruie mânăstirii satul său de pe Cracău și satul Caucelești. Boierul Negru dăruise satul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mânăstirii, ca, de pildă, satele Caucelești și Vâlsănești (satul lui Vlăcsan). În privilegiu sunt menționate opt mori, o dârstă, șase prisăci, trei mânăstiri, mai multe poieni, iezere cu gârle și o vie. Toate acestea erau întărite să fie “de la noi uric, cu tot venitul, neclintit, niciodată, în vecii vecilor”. În 1458 și în 1462, toate câte țineau de Botna erau scutite de toate dările și slujbele datorate domniei. Mânăstirea Bistrița stăpânea în 1462 unul dintre cele mai mari domenii feudale din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ceea ce înseamnă că ele nu se bucurau de așa-zisul act de imunitate din 1467. La 23 noiembrie 1499, Ștefan cel Mare cumpăra de la nepoții lui Stan Bârlici două sate: Dragomirești și Tălvești, cu mori pe Siret, pentru care aveau uric de la Alexandru cel Bun. Domnul mai cumpăra de la nepoatele lui Iliaș al lui Cârje satul Ilieșeuți. Apoi, cumpăra o falce de vie și două fertale de vie pe dealul Hârlăului, mai sus de viile Putnei, de la Nastea, cneaghina lui Iuga
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Bistrița. Egumenul și călugării de la Bistrița schimbau cu domnul cinci sate: Caucelești, altul pe Siret, anume Gâdinți, unde a fost curtea lui Negrea, trei pe Bistrița: satul lui Birai, satul lui Vlăcsan și satul Manuilești. Mânăstirea avea pe aceste sate uric de la Alexandru cel Bun. Domnul dăruia în schimb “satele noastre drepte și proprii, patru sate pe Bistrița: un sat Slugani, al doilea sat Chicoșești, al treilea sat Călienești, al patrulea sat Lățcani. Așadar, domeniul mânăstirii nu era imuabil, se adăugau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și de la Pițurcă, nepoții lui Dan Poiană, după cum reiese din privilegiul de întărire dat de Ștefan, la 11 februarie 1478. La 20 septembrie 1479, domnul schimbă “satele noastre proprii” Vereșcecanii, pe Siret, cu mori și satul Ungureni, pe care avea uric de la Alexandru cel Bun, cu satul Jivcovul de Jos, pe Suceava, cu moara și cu vama ce se ia la Jivcov. Schimbul se face cu mitropolitul Moldovei. La 12 mai 1480, Ștefan cumpără o moară din satul Feredieni, care aparținuse
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Sucevei: din Jivcovul de Jos, din Maneuți, din Voitin, din Bălcăuți, din Greci, din Botășani, iar din ținutul Cernăuților, din Cozmin, din Clișcăuți și din Ostrița. Cum șase biserici cu popi fuseseră luate de la Episcopia Rădăuților, care avea pentru ele uric de la Alexandru cel Bun, domnul îi dă Episcopiei alte șase biserici cu popi din ținutul Cernăuților: două biserici cu popii lor în târg, în Cernăuți, iar trei biserici în Cuciur și a șasea în Mihalcea. Cu această ocazie întărește Putnei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu surorile de la mânăstirea Horodnic închină Putnei, mănăstirea lor. La 16 martie 1490, Ștefan cel Mare cumpăra satul Voitin de la copiii lui Hărman, nepoții lui Iațco, cu poiana unde a fost mânăstirea lor și “pământul cel vechi”, pe care aveau uric de la Alexandru cel Bun și-l dăruie Putnei. Mai dăruie 11 sălașe de țigani “din țiganii noștrii proprii pe care i-am adus din țara Basarabilor”. La 17 martie 1490, călugării de la Putna căpătau învoirea ca în primăvară și în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care aveau un privilegiu de la Alexandru cel Bun. Prețul plătit de domn era echivalent cu prețul a două sate. Ștefan cel Mare mai cumpăra satul Floceștii, cu moara, pe Tazlăul Mare, pentru 150 de zloți tătărești, pe care vânzătorul avea uric de la Alexandru cel Bun,, dăruind satele și poienile, în aceeași zi, mănăstirii Tazlău. Cea mai importantă danie făcută, înainte să fie zidită o nouă biserică a mânăstirii, are loc la 20 aprilie 1491. De data aceasta dăruia “trei sate din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
niște vii la Hârlău. La sfârșitul secolului al XV-lea, Mitropolia Sucevei stăpânea opt sate cu mori și pive, două prisăci, vii în dealul Hârlăului și mai multe sălașe de țigani. În două documente de la Vasile Lupu este menționat un uric de la Ștefan cel Mare, care întărea Mitropoliei stăpânirea peste 100 de familii de greci, ce locuiau în două cuturi. Episcopia Rădăuților. Este necropola domnească, unde au fost înmormântați primii domni ai Moldovei. În 1479-1480, din inițiativa lui Ștefan cel Mare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
piele cu care se cârpește încălțămintea; 43 boală cu o umflătură la gât datorată apei de băut fără iod; 44 formă de bâlbâit datorat repetării vocalei â; 45 crengi de spini; 46 intoxicație a organismului cu uree sau cu acid uric care se acumulează în sânge; 47 ursuz; ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------9
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
însemnată localitate, în jurul căreia a gravitat dezvoltarea întregului ținut al Fălciului, este Huși. Într-un document (circa 1415), Alexandru cel Bun a dăruit zugravilor Nichita și Dobre două sate pe Drăslivița (Crăinicești și Leucușești), cărora li se arată hotarele. Acest uric este foarte important, deoarece în el erau menționate numele celor doi zugravi, care din porunca domnului Alexandru cel Bun au zugrăvit din nou biserica Sfânta Vineri (Paraschiva) din Roman. Documentul din 1415 (?) este valoros, pentru că atestă sate din zona Huși
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
în 1931, n.a.) și, după opinia lui Gh. Ghibănescu, nu erau dincolo de Prut. Pentru Mihai Costăchescu este clar că hotarul nu trecea dincolo de Prut. El începea din dealul Lohan, care se afla lângă pârâul cu același nume (de altfel, în uric se observă că hotarul se termina la pădurea Lohan), apoi, pârâul lui Dobrotici, care nu poate fi identificat. Nu pot fi identificate nici pâraiele lui Ivan, care curgeau în apropierea localității Miel, apoi dealul și pârâul Dudului, care trebuie puse
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
veac” cu acea moșie care se întindea la vale, de-a lungul Săratei. Este știut faptul că târgurile erau proprietăți domnești și că posedau întinse teritorii în jurul lor, domnii dăruindu-le moșii și sate. Un an mai târziu, într-un uric din 13 septembrie 1503, se menționa un loc lângă Sărata, mai jos de gura pârâului Căpățâroasa, aflat în jos de gura pârâului. În hotarnică era consemnat Troianul, dovadă că e Sărata de dincolo de Prut. Teoria referitoare la proveniența numelui târgului
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
târgoveți în februarie 1612, aceștia au refuzat plata dărilor mari față de Episcopie, însă domnitorul i-a forțat să plătească. Poruncile domnești s-au înmulțit, ajungând uneori și la cinci pe an. Dumitrașco Cantacuzino (1673, 1674) întărea Episcopiei Huși printr-un uric (vezi documentul din 31 martie 1674) stăpânirea asupra satului Broșteni cu o bucată de hotar, numită Ochiul, care ține de hotarul satului. Ca urmare a jalbei episcopului Sofronie, în care arăta că târgoveții hușeni le împresoară hotarul satului Plopeni și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
lui Mitrofan, episcop de Huși, satul Broșteni, stabilind următoarele hotare: Lohan, Valea Popii, Crasna, casa lui Curite, Drislovăț, drumul lui Covrig, casa Robului, locul lui Drag, Vlășneasa, Chirițăști. În anul următor, la 5 septembrie 1630, Moise Movilă (1630-1631, 1633-1634) „întărește uric lui Mitrofan, episcop de Huși, moșia Broșteni cu tot hotarul după semnele arătate în ispisocul lui Alexandru vv.”. Un document din 1643 menționează vânzarea unei părți din satul Broșteni de către Ileana Cujboanca către vărul ei, Gheorghe Moțoc, și a unei
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
atunci când am adus în discuție argumentele; nici eu nu am putut obține anumite informații, pentru că nu fusesem înștiințat despre întemeiere și nici despre stadiul veniturilor episcopale.” Eruditul episcop Melchisedec aprecia că 1592 este anul înființării Episcopiei Hușilor, pe baza unui uric păstrat în copie, emis de cancelaria domnitorului Ieremia Movilă (1595-1600, 1600-1606) și datat 1592. În acest act erau menționate satele pe care Ieremia Movilă le dăruiește Episcopiei: „Am dat și am miluit a noastră sfântă rugă, ce făcută noao (de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Îmi aduc aminte că într-un an, tot la aceeași cabană, ne-am întins până pe la vreo două noaptea la foc, iar unii dintre noi, la culcare au stins focul cu anumite lichide.......de culoare galbenă și cu mult acid uric în ele, așa că după o cină bogată în alimente mai picante, a doua zi colegele noastre, printre care și Camelia Ciobanu, s-au plâns că nu au putut dormi datorită mirosurilor neplăcute ce au persistat toată noaptea. Toate întâmplările noastre
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
pe Racova, anume: Pungești, unde este casa lui, alt sat mai sus, Gârcinești, al treilea sat Lucești, al patrulea sat unde este Cursec, al cincilea sat unde a fost varaticul lor vechi, din veac. Toate acestea să-i fie lui uric, cu tot venitul, lui, și copiilor lui, și nepoților lui și strănepoților și răstrănepoților și întregului neam, neclintit niciodată în veci. Iar hotarul acestor cinci sate să fie cu toate hotarele lor vechi, pe unde au folosit din veac, însă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
rangul de boier. Pentru a avea moșii (pământ) cât mai multe, cumpăra moșia (moșiile) cu tot cu oamenii ce lucrau acele moșii și prin rangul cel avea de la stăpânire, a acelor vremi, îi împuternicea pe boieri printr-un act ce se numea uric, zapis sau hrisov prin care se recunoștea denumirea moșiei boierești ca fiind proprietate personală. Acele acte se eliberau de către domn și erau pecetluite cu pecetea domnească. Dar dacă vreun boier (boieri) era prins că nu-i credincios domnului și umblă
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
pecetluite cu pecetea domnească. Dar dacă vreun boier (boieri) era prins că nu-i credincios domnului și umblă cu trădare de țară, moșia sau moșiile, după caz, era confiscată. Așa se face că, în anul 1546, s-a emis un uric pentru satul Hlipiceni, semnat, de domnitorul Petru Rareș. Boierul, deținătorul moșiei, putea s-o vândă, s-o facă danie unui locaș sfânt, să o lase moștenire, sau să facă ce dorea el. Odată cu întemeierea Moldovei libere, domnitorii au semnat acte
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]