1,586 matches
-
care se adaugă afectării parenchimului și căii de excreție renale prin însăși existența calculului (traumatism direct). Bilanțul bacteriologic trebuie să precizeze germenii și numărul lor, antibiograma, și trebuie să includă întotdeauna examenul bacteriologic peroperator. În cazul unui calcul unilateral obstructiv urina poate apărea sterilă, în timp ce ea este infectată la nivelul calculului și deasupra lui. Acest examen are importanță practică, ce poate contribui, uneori hotărâtor, la instituirea unui tratament antibiotic eficace. Este locul să arătăm aici importanța examinării histologice a tuturor pieselor
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
ce face, a scuipat pe patul fratelui său, iar apoi fratele său a scuipat intenționat pe patul regelui; și regele, răspunzându-i la gest, a scuipat pe fața fratelui său, apoi fratele său a sărit pe patul regelui și a urinat; regele a făcut același lucru pe patul fratelui său; apoi, când amândoi nu au mai putut să scuipe și să urineze, au început să tragă fiecare de așternutul celuilalt, iar apoi au început să se lovească. Am încercat să-l
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
-i la gest, a scuipat pe fața fratelui său, apoi fratele său a sărit pe patul regelui și a urinat; regele a făcut același lucru pe patul fratelui său; apoi, când amândoi nu au mai putut să scuipe și să urineze, au început să tragă fiecare de așternutul celuilalt, iar apoi au început să se lovească. Am încercat să-l opresc pe rege, dar pentru că nu am reușit am fost nevoit să îl chem pe domnul de Villeroy, care a luat
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
8; acesta este și intervalul pe care îl poate măsura ESU. Determinarea pH-ului urinar are valoare limitată (de exemplu în determinarea complianței la tratamentul de alcalinizare a urinii). Pentru evaluarea acidozelor tubulare, ESU nu este suficient de sensibil. • Densitatea urinară specifică în urina concentrată de peste noapte este între 1015-1030. Determinarea unei densități <1015 în aceeași urină sugerează o reducere semnificativă a capacității de concentrare a urinii (de regulă, prin afectarea tubulo-interstițială din IRA intrinsecă, IRC, nefropatii tubulare sau tubulo-interstițiale). • Determinarea
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
la prezența albuminei în urină și mai puțin la prezența globulinelor, hemoglobinei sau lanțurilor ușoare. Urina negativă pentru proteine la metoda bandeletei reactive, dar pozitivă (>0,3 g/24 ore) la determinarea cantitativă cu acid sulfosalicilic sugerează prezența lanțurilor ușoare. Urina foarte acidă și prezența unor contaminanți pot da reacții fals pozitive. De asemenea, penicilina în doze mari, tolbutamida și sulfonamidele, precum și substanțele de contrast iodate pot determina reacții fals-pozitive pentru proteinurie. Metoda dipstick nu este suficient de sensibilă pentru detectarea
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
de ore. Aceasta se poate realiza în spital, însă cu verificarea strictă a surselor de eroare (colectare incompletă, colectarea pe un timp mai scurt decât 24 de ore etc.), iar la pacienții cu complianță bună, în condiții de ambulator. Excreția urinară de proteine <0,15-0,30 g/24 h nu este detectabilă cu mijloace uzuale și nu are semnificație patologică (cu excepția microalbuminuriei, care necesită însă o metodologie specială de determinare). Funcție de cantitatea de proteine prezentă în urina/24 de ore, PU
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
cu vitamina D; • sindromul de liză tumorală; • administrarea de laxative cu conținut mare de fosfați. 2. Hipofosfatemia se constată în cazul: • deficitului de vitamina D; • malnutriției; • vărsăturilor și diareei; • defectelor renale tubulare; • administrării excesive de diuretice. 3.5.5. Ionograma urinară 1. Determinarea sodiului urinar (N=50-220 mmol/24h) este utilă în special pentru calcularea unor indici urinari (diagnosticul diferențial între IRA funcțională și cea intrinsecă), precum și pentru evaluarea complianței la restricția sodată. a) Natriuria redusă se constată în caz de
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
aceeași vârstă). Glomerulii sunt hipertrofiați, dar grosimea MBG nu este modificată. Stadiul 2 se instalează între 2-15 ani de evoluție a DZ. Poate persista ani de zile sau toată viața. Boala este încă subclinică. RFG este normală sau crescută. Excreția urinară de albumină (EUA) este normală. Anatomopatologic, se constată îngroșarea MBG și expansiunea matricei mezangiale. Stadiul 3 apare în majoritatea cazurilor după 10-15 ani. Se caracterizează prin apariția microalbuminuriei (30-300 mg/24 ore). Expansiunea celulelor și a matricei mezangiale este marcată
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
cu Pb se poate face prin: • biopsie osoasă cu măsurarea conținutului de Pb la nivelul osului; • fluorescență X pentru determinarea conținutului în Pb de la nivelul osului; • testul de mobilizare a Pb cu EDTA - se administrează EDTA intramuscular apoi se recoltează urina din 24 de ore trei zile consecutiv; excreția cumulativă mai mult de 0,6 mg semnifică intoxicație cronică cu Pb. Se folosește determinarea cumulativă pentru cele trei zile, pentru că în IRC se reduce eliminarea Pb și se consideră că în
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
respectate condițiile de prelevare: • toaleta corectă a zonei perineale; • recoltarea urinii din mijlocul jetului urinar; • recoltarea din prima urină de dimineață care este mai concentrată (dacă proba este recoltată în cursul zilei, se recomandă ca subiectul să încerce să nu urineze și să nu bea timp de patru ore înainte de prelevare); • proba de urină va fi transportată rapid la laborator (dacă nu este posibil, urina va fi conservată la frigider la 4 șC). Examenul bacteriologic oferă date privind: - citologia: leucocite și
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
se deplaseze după gradientul de concentrație și să fie reabsorbită în interstițiul medular hipertonic. Ca urmare se retenționează apa și scade osmolalitatea fluidului extracelular. Modificări de numai câțiva mOsmol/l vor stimula osmoreceptorii hipotalamici și determină eliberarea de ADH. Osmolalitatea urinară poate ajunge la 1200 mOsmol/l, când ADH este prezent, și poate coborî până la 50 mOsmol/l când ADH este absent. Unii stimuli nonosmotici pot cauza secreția de ADH, chiar dacă osmolaritatea extracelulară nu este crescută. Depleția importantă de volum a
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
care permite de a stabili originea renală sau extrarenală a pierderilor sodate. • Pierderi sodate extrarenale: - oligurie (diureză sub 400 ml/24h); - natriureză scăzută (UNa < 20 mmol/24h); - urini concentrate Raportul uree U/P > 10 Raportul creatinină U/P> 40 Osmolalitate urinară > 500 mosmol/kg • Pierderi sodate renale: - diureză normală sau crescută (diureză > 1000 ml/24h) - natriureză crescută (UNa > 20 mmol/24h) - urini neconcentrate: raport uree U/P < 10 raport creatinină U/P < 20 16.3.4. Tratament Urmărește două obiective: corectarea
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
întrerupe orice secreție de ADH. Acești pacienți sunt asimptomatici și nu necesită terapie specifică, ci doar terapia bolii de fond. Concentrația sodiului plasmatic rămâne stabilă între 125-135 mEq/l. în contrast cu clasicul SIADH, acești pacienți sunt capabili de a dilua normal urina ca răspuns la încărcarea cu apă și a o concentra, ca urmare a deshidratării. Sindromul se întâlnește în malnutriție, TBC, alcoolism. Anomalii endocrine: hipotiroidism sau insuficiență adrenală - pot limita diluția urinară printr-un mecanism vasopresin-independent; ambele situații trebuiesc luate în
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
în SIADH, concentrația de sodiu nu se schimbă. Trebuie evaluată eventualitate unei insuficiențe adrenale sau a unui hipotiroidism care impun corectare hormonală adecvată. 3. Date de laborator. Osmolalitatea serică măsurată scăzută permite excluderea pseudohiponatremiei sau hiponatremia cu creșterea tonicității. Osmolalitatea urinară poate da indicație privind severitatea deficienței în diluția urinară. De exemplu, un pacient cu o osmolalitate urinară de 200 mOsmol/l are o deficiență mai mică de diluție a urinii decât un pacient cu o osmolalitate urinară de 600 mOsmol
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
secreției de H+ la nivel renal: acidoză tubulară renală distală (tip I), acidoză tubulară renală tip IV, insuficiență renală; infuzie de acizi: clorură de amoniu, alimentație excesivă; alte cauze: expansiune de volum rapidă cu soluție izotonică de NaCl. Gaura anionică urinară Cauzele renale ale pierderii de bicarbonat pot fi deosebite de cauzele non renale prin măsurarea amoniuriei. în cursul acidozei hipercloremice, o excreție urinară zilnică de amoniu < 1 mmol/kg este anormală și indică rinichiul drept cauză principală a acestei anomalii
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
trei sindroame distincte: acidoza tubulară proximală (tip II), acidoza tubulară distală clasică (tip I), și acidoza tubulară distală hiperkaliemică (tip IV). a. Acidoza tubulară proximală (tip II) se caracterizează prin: defect de reabsorbție a bicarbonatului la nivelul tubului proximal; excreția urinară de ioni de H+ este normală; pH urinar normal; alte anomalii ale reabsorbției proximale: glicozurie, fosfaturie, aminoacidurie; se întâlnește în: mielom, nefropatii interstițiale, toxice și medicamentoase; hipokaliemie (bicarbonații sunt excretați în urină sub formă de săruri de K), agravată prin
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
vezica seara la culcare. CYC IV se administrează dimineața devreme, împreună cu o hidratare IV abundentă (2-3 l/8 h). Unii recomandă lavaj vezical printr-o sondă cu triplu lumen. Pacientul este sfătuit să consume cantități mari de lichide și să urineze odată înainte de culcare și odată în cursul nopții. MESNA (mercaptoetansulfatul de sodiu) blochează producția de acroleină și formează complexe stabile cu metaboliții. Se administrează 300 mg IV lent, la debutul perfuziei cu CYC, apoi în timpul acesteia, la 4 ore și
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
toaletă, extrem de curată și luxoasă, încât puteai face revelionul în cele mai bune condiții. Erau trei toalete în rând și am rămas oarecum consternat de eleganța și curățenia care poate fi într-un closet de tren, că la noi se urinează pe pereții toaletei. Am intrat, așadar, într-una dintre toalete și am blocat-o, deși n-a venit absolut nimeni să încerce ușa. Păi, la noi controlorul încearcă toate ușile, să vadă dacă nu e vreun călător fără bilet, să
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
liberi crescuți. Hormonal: GH static, cu valori crescute și anularea ritmului nictemeral de secreție a GH dinamic: testul de stimulare cu GH-RH sau TRH descarcă rezerva de GH hipofizar alte dozări PRL este normală sau crescută somatomedinele (IGF) crescute OH-prolina urinară crescută în perioada evolutivă. Radiologic Radiografia de craniu cu șa: îngroșare periostală, bolta craniană îngroșată, diametrul antero-posterior cranian crescut hipertrofia sinusurilor frontale, maxilare și sfenoidal hipertrofia clinoidelor anterioare și posterioare la nivelul mâinii și piciorului lărgirea interliniului articular hipertrofia părților
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
de insuficiență corticosuprarenală familial 1% idiopatic (30-65%), la autopsie s-au decelat tumori în nucleii SO, PV. Sindromul poliuro-polidipsic este bine tolerat, fără fenomene de deshidratare sau scădere ponderală. Poliuria prelungită poate da hidronefroză bilaterală. Testul restricției hidrice: dimineața pacientul urinează, se cântărește, după care se interzice orice aport hidric. Se urmăresc volumul, osmolalitatea și densitatea urinară la fiecare oră. Testul se oprește când pacientul a pierdut 5% din greutatea inițială sau când apar primele semne de deshidratare. În deficitul de
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
Rinichiul uman este organizat în lobi, de obicei 8-10. Fiecare lob este alcătuit dintr-o piramidă de țesut medular și din corticala de la bază. Intre piramide se descriu coloanele renale. Vârful unei piramide formează o papilă renală. Fiecare papilă drenează urina într-un calice mic. Calicele mici se unesc pentru a forma un calice mare. Urina apoi coboară în bazinetul renal (pelvis). Din pelvis, ureterele coboară până la vezica urinară. 23. Vascularizația renală La cea mai mare parte dintre organe, dispunerea arterelor
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
piramidă de țesut medular și din corticala de la bază. Intre piramide se descriu coloanele renale. Vârful unei piramide formează o papilă renală. Fiecare papilă drenează urina într-un calice mic. Calicele mici se unesc pentru a forma un calice mare. Urina apoi coboară în bazinetul renal (pelvis). Din pelvis, ureterele coboară până la vezica urinară. 23. Vascularizația renală La cea mai mare parte dintre organe, dispunerea arterelor, venelor și capilarelor servește la distribuirea uniformă a sângelui prin organ. La nivel renal însă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
este conștientă. Pierderea cunoștinței determinată de alcaloză readuce frecvența respiratorie la normal iar alcaloza dispare. 27. Fiziologia căilor urinare La nivelul porțiunii medulare a tubului colector, urina nu mai suferă nici un fel de modificări de compoziție, alcătuind ceea ce se numește urina finală. De la acest nivel, trebuie condusă până la exteriorul corpului printrun ansamblu de conducte musculo-membranoase care alcătuiesc căile urinare. Din punct de vedere a poziționării lor anatomice, căile urinare sunt împărțite în căi urinare intrarenale (ductele papilare (canalele Bellini), calicele mici
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
medulare pot influența reflexul de micțiune, determinând capacitatea de a opri sau iniția micțiunea în mod voluntar. Pe măsură ce vezica se destinde, impulsurile de la receptorii vezicali transmit, de-a lungul căilor ascendente medulo-corticale, o senzație de plenitudine și nevoia de a urina. Dar, ca răspuns, micțiunea pot fi oprită temporar prin activarea căilor descendente care stimulează inervația simpatică a sfincterului uretral intern și nervii motori somatici ce inervează sfincterul extern. La fel, micțiunea poate fi inițiată, chiar dacă vezica nu este plină la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
albumină între 30-300mg/24h (echivalent cu 20-200 μg/minut și 30-300 μg/mg creatinină) (48). Apariția MA marchează ireversibilitatea leziunilor renale, dar o terapie adecvată poate amâna pe o perioadă nedeterminată progresia leziunilor bolii renale diabetice Raportul albumină/creatinină (RAC) urinară este un nou criteriu introdus pentru estimarea ratei eliminării albuminei. RAC se poate efectua dintr-o singură probă matinală de urină, oferind o bună posibilitate de monitorizare în ambulator. Valorile RAC în mg/g între 30-300 semnifică MA, peste aceste
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]