4,445 matches
-
sau ungur, sau evreu, ori Tonio Kröger al lui Thomas Mann, ori, variantă, pare-se, preferată, cu un „cetățean târziu al Kakaniei“ (niciodată nu și-a efasat regretul după situația de supus austro-ungar, al Kaiserului Franz Josef, în Istorie și utopie, în Caiete sau în diverse convorbiri), țin de o presiune destinală. Aceasta implică o țară fără destin, deci fără istorie (teza din Schimbarea la față a României), unde tronează ridicolul, ratarea și rușinea. Dacă vede - și, periodic, le exaltă - virtuțile
Gândirea imprevizibilă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4836_a_6161]
-
salvează postum. Apariția filmului sonor în 1929 coincide cu marele crash, vehiculat superficial în film, dar care așază strâmb o serie de zâmbete. Nostalgia evocă un sentiment al pierderii ireparabile în ciuda unei căutări care asumă eșecul în datele ei ca utopie a retrăirii. Niciunul dintre aceste „sunete” ale nostalgiei nu însoțește filmul lui Hazanavicius, alcătuit din mici gaguri al căror liant este melodrama. Clișeele asumate reconstruiesc în cele din urmă o clonă a filmului mut al anilor ’20, pe un anumit
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
mai mult sau mai puțin afabili. Acești inși trudesc pentru a-și coborî învățăceii la propriul nivel de oboseală indiferentă. Ei nu deschid «oracolul de la Delfi», ci îl închid. Dimpotrivă, idealul Maetrului autentic nu este o fantezie romantică sau o utopie intangibilă.“ (p. 29) În al treilea rînd, educația presupune o constrîngere pe care tînărul și-o asumă în numele unei stări de spirit, conștient fiind că nu se poate ridica la nivelul maestrului decît chinuindu-se, gînd care preschimbă de fapt
Libido sciendi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5255_a_6580]
-
le-au avut în festivalurile internaționale. Trecutul comunist nu a detonant toată încărcătura de absurd și oroare, nu și-a epuizat dilemele morale, conține o stilistică aparte, substanță dramatică, material pentru filozofie și corozivul distopiilor care odată au fost frumoase utopii. Se pare că filmul lui Jan Kidawa- Błoński are în vedere un caz real, cel al lui Paweł Jasienica (Leon Leh Beynar), medievist ca formație, profesor universitar, fost luptător în Armia Krajowa și în brigăzile antibolșevice, semnatar în 1964 a
Secera și trandafirii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5261_a_6586]
-
cuvintelor, pentru a exprima sau a implica aprobarea ori dezaprobarea, lauda sau blamul. Conotațiile și sensurile pe care le asociem unor cuvinte nu pot fi mai stabile decât valorile, atitudinile și aprecierile noastre, oscilând adesea în jurul unor noțiuni ambigue. Iluzia, utopia sau fantezia sunt exemple perfecte de ambivalență, cărora li se atribuie când un rol pozitiv (ca ideal), când unul negativ (ca minciună). Ambiguitatea amăgirii se reflectă astfel, firesc, în ambiguitatea dezamăgirii.
Amăgire și dezamăgire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5287_a_6612]
-
că un fost oraș comunist, Moscova, s-ar putea clasa pe primul loc în lume, într-un top a celor mai mulți miliardari, detronând astfel New York, oraș din SUA, țară cu zeci de ani de creștere economică. Astăzi, ceea ce părea doar o utopie s-a întâmplat. Potrivit Forbes, capitala Rusiei se află pe primul loc în Top 5 orașelor cu cei mai mulți miliardari, suma averilor acestora ajungând la 375 de milioarde de dolari. Locul 5: Istanbul Număr miliardari: 36 Suma averilor: 60, 5 miliarde
New York, detronat de Moscova în topul oraşelor cu cei mai mulţi miliardari () [Corola-journal/Journalistic/53046_a_54371]
-
legitim în momentul în care acceptă idealurile ce descind din specificitatea unei culturi, dar și pe cele care se referă „simultan la două sau mai multe culturi”22. 1 Citat în Clowes, Edith W. Russian Experimental Fiction: Resisting Ideology after Utopia (Narațiunea rusă experimentală: Rezistând ideologiei după destrămarea utopiei). Princeton: Princeton UP, 1993, pag. 17. 2 Popescu, Marius. Oglinda spartă: Teatrul românesc după 1989. București: Unitext, 1997, pag. 11. 3 ibidem, pag. 78. 4 Lungu, Dan. „Postmodernism, România, postmodernitate”. Amphion 3
Paradigme în culturile literare – postmodernism, postcomunism, postcolonialitate și translingvism – by Marcel Cornis-Pope () [Corola-journal/Journalistic/5440_a_6765]
-
descind din specificitatea unei culturi, dar și pe cele care se referă „simultan la două sau mai multe culturi”22. 1 Citat în Clowes, Edith W. Russian Experimental Fiction: Resisting Ideology after Utopia (Narațiunea rusă experimentală: Rezistând ideologiei după destrămarea utopiei). Princeton: Princeton UP, 1993, pag. 17. 2 Popescu, Marius. Oglinda spartă: Teatrul românesc după 1989. București: Unitext, 1997, pag. 11. 3 ibidem, pag. 78. 4 Lungu, Dan. „Postmodernism, România, postmodernitate”. Amphion 3 (2002): pag. 5-9. 5 Eagleton, Terry. „The Contradictions
Paradigme în culturile literare – postmodernism, postcomunism, postcolonialitate și translingvism – by Marcel Cornis-Pope () [Corola-journal/Journalistic/5440_a_6765]
-
de fel de alte năzdrăvănii. Dar neputînd susține doar partitura purității, George Drăghescu dă glas și „vîrstei de fier”, care înăbușă serafismul începutului de viață. Se ivesc în consecință amărăciuni reflexive, scintilații melancolice: „Un vis care ucide alt vis compromite utopia visului”. Ce așteaptă George Drăghescu? A reveni la idealitatea ființei neprihănite, consumată și totuși insubstituibilă: „Viitorul este o copilărie mistuită”. George Drăghescu, O furnică pe Golgota, Ed. Grinta, 2011, 40 pag.
Vîrsta edenică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5469_a_6794]
-
și Țara de dincolo de negură. Hanu Ancuței (nr. 130). Două dintre prefețele acestor volume îi aparțin lui Nicolae Manolescu. Prima, așa-zicând de deschidere, precizează încă o dată, pentru publicul larg, ceea ce desemnase în monografia din 1976 prin sintagma din titlu. Utopia cărții nu desemnează numai un întreg sistem de aluzii livrești, dar și un fel special de a înțelege în mod autentic lumea. Sadoveanu rescrie în timp real cărți fundamentale. De aceea nu e niciodată defazat. Și mi se pare semnificativ
Sadoveanu pentru toți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5145_a_6470]
-
repovesti, într-unul dintre marile romane ale anilor ’30-’40, așadar în același timp cu Sadoveanu, Thomas Mann. Cei doi scriitori nu s-au cunoscut, dar sau întâlnit, iată, prin opera lor”, scrie criticul într-un rând. De aceea, așadar, utopie și nu reverie. Paseismul lui Sadoveanu e doar tematic. În rest, în atitudine, scriitorul se dovedește cât se poate de modern. În cealaltă prefață, însoțind de data aceasta un cuplu de romane realiste (Baltagul și Cazul Eugeniței Costea), Nicolae Manolescu
Sadoveanu pentru toți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5145_a_6470]
-
va atinge pacea dacă, desființîndu-se toate prohibițiile, dragostea va domni netulburată peste tot. În contrareplică, Girard are tactul de a-i aminti că, fără interdicții, o societate intră în anarhie și că perspectiva unei omeniri însuflețite de dragoste universală e utopie infantilă. După ce a cochetat cu structuralismul și cu fenomenologia, Vattimo sfîrșește în colaps speculativ de tip multiculturalist. Traiectoria sa e simptomatică pentru penuria de spirit în care se complac azi filosofii vestici. Accentul cel mai tăios îi aparține lui Girard
Paracleții declinului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5381_a_6706]
-
este asemenea celui dezvăluit de personajul lui Cervantes în viziunea lui Unamuno și Ortega Y Gasset; aș spune însă că dezacordul cu lumea creează căutările și plecările istratiene (un volum se numește chiar Mes départs), așa cum celebrul hidalgo își crea utopia sa „pozitivă”: Istrati și personajul lui Cervantes descoperă ceea ce aș numi starea de criză a lumii în două dintre ipostazierile sale: aceea „cavalerească” și cea a Europei începutului de secol XX. De Hamlet - spune Mircea Iorgulescu -, îl apropie damnarea, „melancolicul
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
Cristian Robu-Corcan Despre comunism. Destinul unei religii politice s-a născut din efortul de a desluș i destinul comunismului că religie seculară, ca utopie gândită în sensul explicării misterului vieții și totalității lumii. Un delir utopic, fără îndoială, dar care, în asociere cu resentimentul social, prin instituirea de tiranii mitocratice, după cum spune Vladimir Tismăneanu, devine mizerie pură. Mizeria utopiei nu s-a articulat pe
Redarea demnității de a gândi by Cristian Robu-Corcan () [Corola-journal/Journalistic/5330_a_6655]
-
comunismului că religie seculară, ca utopie gândită în sensul explicării misterului vieții și totalității lumii. Un delir utopic, fără îndoială, dar care, în asociere cu resentimentul social, prin instituirea de tiranii mitocratice, după cum spune Vladimir Tismăneanu, devine mizerie pură. Mizeria utopiei nu s-a articulat pe fundamentul unor „erori subiective” (Roșa Luxemburg, Critică a revoluției ruse), ci pe chiar formulă să teoretică. Vladimir Tismăneanu atrage atenția asupra faptului că, pretinzând a pune bazele paradisului terestru, comunismul nu a fost, de fapt
Redarea demnității de a gândi by Cristian Robu-Corcan () [Corola-journal/Journalistic/5330_a_6655]
-
susținut-o în ritmul demonic caracteristic bolșevismului prin ostilitate în fața valorilor și prin anihilarea memoriei. „Saltul din imperiul necesității în imperiul libertății” rămâne fatal agățat în mitul egalitarist marxist, care încă mai cerșește revoluția cataclismică. Credință mesianica și escatologica în utopie era un fenomen greu de înțeles la vremea când Czesław Miłosz scria Gândirea captivă. Astăzi, totalitarismul comunist, ca joncțiune între teroare și doctrina, este mult mai ușor de disecat, pe de o parte grație seriozității cu care mediile intelectuale occidentale
Redarea demnității de a gândi by Cristian Robu-Corcan () [Corola-journal/Journalistic/5330_a_6655]
-
și încă este comunismul, al doilea eseu din Despre comunism. Destinul unei religii politice, sintetizează perfect atât formal, cât și subiacent scheletul ideatic și practic al comunismului. Ce a fost comunismul? Citam din Vladimir Tismăneanu: "Proiect transcedent și soteriologie laică, utopie chiliastica și promisiune emancipatoare, determinism rigid și voluntarism febril, comunismul a fost (..) o doctrină radicală economică, morală, socială și culturală, axată pe realizarea unor scopuri fundamental transformatoare". Dacă țelul ultim al comunismului a fost crearea unei noi civilizații, atunci cea
Redarea demnității de a gândi by Cristian Robu-Corcan () [Corola-journal/Journalistic/5330_a_6655]
-
lucrare de doctorat (Modele dramatice: Eugene Ionesco, Matei Vișniec), care impune anumite rigori academice. Împărțită în două capitole mari (Matei Vișniec și liminalitatea (i/)legală și Dramaturgia lui Matei Vișniec), plus o Anexă (două interviuri cu autorul: Raportul pervers dintre utopie și practică și Rețele textuale, rețele umane. Călătorii în timp), Mirajul cuvintelor calde reușește să fixeze lumea lui Matei Vișniec în repere clar subliniate. Autoarea asimilează limbajul autorului și tipul de emoție pe care îl emană scrisul lui Vișniec, iar
Mirajul Matei Vișniec by Cristiana Gavrilă () [Corola-journal/Journalistic/5345_a_6670]
-
administrativ la atitudini ce vizează faptul cotidian. Este realitatea noastră observată cu atenție, în planurile paralele ale acesteia, o realitate spre care cititorul este invitat să privească, asupra căreia este chemat să gândească, asupra căreia este chemat să ia atitudine. „Utopia egalitaristă” aduce cu sine „Migrenele memoriei”. „Mistificările oficiale” înlesnesc „Manelizarea” în toate domeniile vieții cotidiene aducând cu sine „Festivismul-festivalier”. „Adevărurile despre minciuni” împiedică instaurarea „Bolilor profesionale” ale puterii, solicitându-ne un „Recurs la solidaritate”. „Colaboraționiștii” născuți „Sub zodia vocalității” se
Cărțile noastre, cărțile muzicii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5370_a_6695]
-
plată ca un măgar de lemn? Dacă incipitul Gradului zero e cunoscut, atunci finalul eseului nu poate fi decît celebru: „multiplicarea scriiturilor instituie o Literatură nouă în măsura în care aceasta nu-și inventează limbajul decît pentru a deveni un proiect: Literatura devine Utopia limbajului”.
Cu ma(ju)sc(ul)ă, fără ma(ju)sc(ul)ă by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5373_a_6698]
-
de filosofie, fiind lansată teza că, după Heidegger, acesteia i s-ar fi substituit discursul ideologic. Ni se oferă un conspect sugestiv al acestui flagel cu pretenții de "soluție universală". E pus la contribuție Paul Ricoeur, care, socotind ideologia și utopia drept "două expresii ale imaginarului social", arăta că prima proiectează prezentul în slujba unei autorități, iar cea de-a doua e o reacție față de prezent, grație refugiului în idealitate. Amintind că Napoleon e cel ce-a acordat conceptului de ideologie
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
1982; „Peut-on dire d’une linguistique qu’elle est ‘nationale’?”, 1989; „Changements de paradigmes dans la linguistique soviétique des années 1920-1930“, 1995 ș.a.; cele mai multe sunt consultabile și on-line: http://www2.unil.ch/slav/ling/recherche/biblio/publi seriot.html). Una dintre utopiile regimului totalitar a fost cea a impunerii unei limbii comune, omogene, fără diferențieri sociale. Aceasta corespundea dogmei unei „societăți fără clase” și ilustra perfect viziunea totalitaristă; formula „limba întregului popor”, așa cum arată Sériot, era intens folosită și în Uniunea Sovietică
Din istoria „cultivării limbii” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6695_a_8020]
-
Breitenstein cu aparența lui "trés distingué", destul de suspect în lumea aceea de intelectuali pe puncte, excepție făcînd, în primul rînd, Dieter Roth care părea marfă de import în acel magazin "second hand". Ce să-ți mai spun, mă plimb prin Utopia și-mi pare rău că nu l-am cunoscut pe Pomarius să cutreier cu el "cele trei tărîmuri ale naturii" și să pătrund cuprinzătoarele semnificate ale existenței ca om și ca lume din corelarea elementelor purtătoare de sens ale cuvintelor
Cînd numele se-mbracă în chipuri by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6696_a_8021]
-
pare rău că nu l-am cunoscut pe Pomarius să cutreier cu el "cele trei tărîmuri ale naturii" și să pătrund cuprinzătoarele semnificate ale existenței ca om și ca lume din corelarea elementelor purtătoare de sens ale cuvintelor. Cît despre utopie, ca formă a autoînșelării care "ist untergegangen" (a apus), personal cred mult mai mult că "sie ist im Werden" (se află în devenire), pentru că așa cum individul are nevoie de iluzie ca să poată trăi, omenirea are nevoie de utopie ca să aibă
Cînd numele se-mbracă în chipuri by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6696_a_8021]
-
Cît despre utopie, ca formă a autoînșelării care "ist untergegangen" (a apus), personal cred mult mai mult că "sie ist im Werden" (se află în devenire), pentru că așa cum individul are nevoie de iluzie ca să poată trăi, omenirea are nevoie de utopie ca să aibă cu ce să-și continue drumul. Ce bucurie să dau în cartea ta și de uriașul Alfred Margul Sperber - el era foarte de stînga, dar poet adevărat, un fel de Pablo Neruda -, i-am auzit rîsul pe coridoarele
Cînd numele se-mbracă în chipuri by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6696_a_8021]