923 matches
-
să apară, ca profilul unei a doua personalități, o imagine anticipată a laturilor ascunse ale psihicului ei ce aveau să iasă la suprafață numai la capătul vârstei de mijloc. Am fost uimit de liniile precise pe care le formau aceste vânătăi în jurul gurii sale largi. Acele adâncituri morbide semănau cu cele ale unei fete bătrâne egocentrice cu un trecut de iubiri nefericite. Mai departe, alte contuzii îi apăreau pe brațe și umeri, urmele lăsate de coloana de direcție și panoul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
la simularea rănilor. Actrița, imobilă în scaunul șoferului, aștepta ca ultimele tușe de pensulă să completeze broderia complicată a sângelui care-i curgea de la frunte ca o mantilă roșie. Mâinile ei mici și antebrațele erau străbătute de umbrele albastre ale vânătăilor simulate. Aceasta deja adopta poziția unei victime de accident: degetele atingând ușor dârele de rășină roșu-carmin de pe genunchi, coapsele delicat ridicate de pe husa de plastic a scaunului ca într-o înfiorare născută din atingerea unei membrane mucilaginoase sângerânde. Când atinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
demareze în trombă, însă el porni motorul și plecă în liniște. În lift, am ținut-o strâns pe Catherine, iubind-o pentru loviturile pe care Vaughan le aplicase corpului său. Mai târziu în noaptea aceea, i-am explorat trupul și vânătăile, pipăindu-le blând cu buzele și obrajii, văzând în porțiunea de piele zdrelită de pe abdomen geometria violentă a fizicului puternic al lui Vaughan. Penisul meu urmări simbolurile crude pe care i le lăsaseră pe piele mâinile și gura lui. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
partener absolut binevoitor, ochiul acelei iluminări a peisajului din jurul nostru. Luându-i mâna, i-am apăsat palma pe medalionul butonului de claxon, o emblemă aluminizată care mă iritase întotdeauna. I-am simțit adâncitura din pielea albă, aducându-mi aminte de vânătaia sub formă de triton din palma lui Remington mort, întins pe capota mașinii mele, aducându-mi aminte de șanțurile roz din pielea soției mele lăsate de lenjeria intimă, amprente ale rănilor imaginare, în vreme ce se schimba în cabina magazinului, aducându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
strașnic șut în fund, cu mijloacele proprii. Unii mai reușesc chiar și în zilele noastre asemenea performanță de contorsionism politic... De ziua Sfântului Mardeiaș Dacă ar fi să scriu pe îndelete despre Sfântul Nicolaie, marele premergător al făcătorilor de cucuie, vânătăi și oase rupte, singurul sfânt ghiogar, atestat documentar, deci cu acte în regulă, ce nu pot fi contestate de nimeni, aș începe așa, cu ceea ce scrie în cărțile cu viețile sfinților și anume: „Pre făcătorul cel mare de minuni, ajutătorul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
arată fata mea? Acesta se uită și, într-adevăr, femeia lui arăta rău de tot la față: în afară de zgârieturile provocate de frunzele lanului de porumb prin care alergase când i-a văzut pe cei doi făcând dragoste, avea și niște vânătăi de la palmele date de el cu multă ură și înverșunare, în seara din urmă. - Nu-mi place, dar ea a căutat-o cu lumânarea! Mie îmi reproșează că am înșelat-o și pe ea am găsit-o cu poza lui
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
-o! Petre tăcu și nu suflă o vorbă. Plecă spre casă, cu gândul să se apuce de treabă. Se simți în putere și cără aproape tot porumbul în porumbar. Când își termină concediul, Frusina se simți mai bine. Îi dispăruseră vânătăile și zgârieturile de pe față și începu serviciul. Se îmbrăcă îngrijit; arăta destul de bine dar ochii ei triști o trădau că ceva nu este în ordine. Primarul nu o întrebă nimic de dimineață însă la prânz o chemă în birou
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
a fost la doctor cu doar câteva ore înainte, tot este posibil să survină moartea. Pisica nu se așază pe copil ca să sugă viața din el. Tot ce știm e că nu știm nimic. Nash, medicul de pe ambulanță, îmi arată vânătăile violete și roșii pe care le au toți copiii, livor mortis, acolo unde hemoglobina oxigenată se fixează în părțile cele mai de jos ale corpului. Spuma sângerie care se scurge din nas și din gură constituie ceea ce legistul numește lichide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
murit, sper că nu Nash o să preia apelul. Poate că de data asta o să aibă un prezervativ. Poate că se găsesc de vânzare aici, la toaletă. Că tot s-a uitat așa de atent, îl întreb dacă a văzut vreo vânătaie, vreo mușcătură, vreo înțepătură de viespe, vreo urmă de ac, ceva de genul ăsta. — Absolut nimic, zice. Vreun bilet de adio? — Nu. Nu există vreo cauză aparentă a morții. Nash întoarce sendvișul și linge muștarul și maioneza care au curs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
lui. - N-aș suporta să-l pierd, șopti el cu voce gîtuită. - Atunci ajută-mă, Loïc. Ajută-mă să Înțeleg ce se petrece pe insula asta de cînd m-am Întors. El Își ridică ochii, Îi văzu arcada rănită și vînătaia care creștea, lungindu-se spre pomeți. Și plecă din nou capul. - N-am vrut, mormăi el cu o voce atît de slabă Încît aproape că nu-l auzi. În zadar Încercă să-l Îndemne să vorbească, nu obținu nimic mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-și dea seama și fără să se trezească. Nu de puține ori cînd venise să-l viziteze în ultimul timp îl găsise dormind ziua în amiaza mare, chircit în fotoliul său de la birou, mirosind a băutură, uneori cu urme de vînătăi și julituri pe mîini și picioare. Își făcuse degeaba atîtea probleme, chiar dacă s-ar fi trezit, n-ar fi avut chef să-l întrebe nimic, în cel mai bun caz i-ar fi spus bună seara și s-ar fi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
salturi peste băncile pline ochi de participanți, ajunse față în față cu doi dintre cei mai antipatici adversari ai săi. În locul tău, aș fi procedat exact la fel, se distrase de el Bătrînul în seara aceleiași zile chiorîndu se la vînătăile și zgîrieturile de pe fața lui Roja, care-l făceau să semene cu un măscărici de la circ. Aș fi ales și eu cel mai scurt drum pînă la ei. Se lăsă cu o încăierare generală de toată frumusețea. Pentru aproape o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
deja sparte de loviturile mele. De fiecare dată când ieșeam la bătaie, trimițând-i un un-doi în gardă și abdomen, îmi burdușea plexul solar. Lupta se transformase într-un război al secundelor. Așteptând începutul rundei a opta, am văzut că vânătăile aproape că începuseră să-mi sângereze. Mă dureau urechile de-atâtea scandări ale numelui meu. În colțul opus, antrenorul lui Blanchard îi tampona arcadele cu un creion astringent și îi prindea niște bandaje adezive minuscule pe bucățile de piele zdrelită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
minte înainte de-a leșina a fost că l-am aranjat pe bătrânu’ - și încă pe cinstite. • • • Mi s-au dat zece zile libere de la serviciu - asta la insistențele doctorului care m-a consultat după meci. Aveam coastele pline de vânătăi, falca umflată cât roata carului, iar lovitura care m-a scos din joc îmi slăbise șase dinți. Felcerul acela mi-a spus mai târziu că Blanchard avea nasul spart și că i s-au pus douăzeci și șase de copci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
spuziți cu arsuri de țigară, iar cel drept îi atârna, prins de torace doar într-o fâșie de piele. Sânul stâng era crestat în jurul sfârcului. Tăieturile pătrundeau până la os, dar cel mai rău arăta chipul fetei. Era tot numai o vânătaie. Nasul îi era înfundat în cavitatea facială, iar gura îi era tăiată de la o ureche la alta, într-un rânjet care parcă își bătea joc de brutalitatea la care fusese supus trupul. Știam că zâmbetul acela îmi va rămâne întipărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu toate alifiile. Începu cu cea mai des auzită replică introductivă la cazul Short: — Nu știu cine a omorât-o. — Mi se pare normal, dar haideți s-o luăm de la început. Când ați făcut cunoștință cu Liz Short? Sally își scărpină o vânătaie lăsată pe gât de un amant înfocat. — Vara trecută. Cam prin iunie. — Unde? — La un bar din centru, Yorkshire House Grill. Eu eram cam pilită și îl așteptam pe... îl așteptam pe Charlie I. Liz încerca să agațe un moșulică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se plângeau și nici n-ar fi fost în poziția s-o facă. Și, de altfel, soțiile lui Iacob le primeau întotdeauna cu dulciuri atunci când intrau și ele să celebreze luna nouă împreună. Ruti nu zicea nimic, dar cearcănele și vânătăile vorbeau singure. Cam de-o vârstă cu Lea, Ruti se topea cu fiecare zi care trecea. După ce i-a născut fii, Laban s-a purtat bine cu ea, ba chiar țapul zgârcit i-a cumpărat brățări ca să-i împodobească gleznele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
l-a scuipat în față. În culmea furiei, omul s-a repezit la gâtul ei și ar fi omorât-o dacă n-ar fi sărit vecinii alertați de țipetele ei. L-au alungat până la urmă, iar Inna ne-a arătat vânătăile de pe gât. Bărbatul ceruse o despăgubire de la tatăl Innei, dar Inna nu avea tată, nici vreun frate sau soț. Trăia singură de când murise mama ei. Moștenind căsuța familei, nu avea nevoie de adăpost, iar moșitul îi aducea suficiente venituri cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care, din stradă, se holbau la noi ca la niște exemplare curioase. Câte unul ne arunca prin gard un baton, două, de ciocolată. Atunci mă zbăteam să intru în posesia prețiosului dar, fără să-mi pese de ghionturi și de vânătăi, pentru ca să-l pot azvârli în capul celui ce ni-l făcuse; să se învețe minte, să nu ne mai jignească prin mila lui. Îi preferam pe trecătorii cinstiți care ne priveau bănuitor, ca pe niște haimanale incorigibile cu care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să presimt că ziua aceea care începuse atât de bine se va termina rău: „Domnule sculptor, am auzit că Marta are necazuri”. Am lăsat totul baltă și m-am dus în cătun unde am găsit-o pe Marta plină de vânătăi. Doi veri ai fraților izgoniți din cătun se îmbătaseră și veniseră noaptea. Se luptase cu amândoi din răsputeri, dar izbutiseră, porcii, s-o biruie. Dinu îmi încredințase mie una din puști. I-am cerut Martei ceva de băut, am golit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-o, rămânând cu satisfacția că măcar o dată n-am fost o jumătate de om. Dar în loc de o suferință greu de suportat, pustiitoare, exista în mine o biată părere de rău. Căzusem de la mică înălțime, nu din stele, abia aveam câteva vânătăi. Laura reușise să clatine nepăsarea din mine, dar nu o alungase. Încă o dată confundasem, poate, patul cu dragostea. Și ce însemna asta altceva decât că eram, de fapt, incapabil de o dragoste mare, că eram o ființă atât de mediocră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
locul ideal pentru un Începător, dar Meadfoot Road, care se Întindea de-a lungul plajei pe aproape un kilometru, era plat și drept, și aproape niciodată aglomerat. Acum reușea să meargă de la un capăt la celălalt fără să cadă, iar vânătăile Începeau să capete o nuanță gălbuie. Constatase cu plăcere că talia i se subțiase În urma exercițiului fizic regulat. După aceea, dacă se Încălzea prea tare, uneori făcea o a doua baie, după care, Între cinci și șase, suia dealul până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ochii mari și chipul palid. — Sunteți teafăr, domnule? Îl Întrebă femeia, neliniștită. Cred că da, Îi răspunse pipăindu-se și flexându-și membrele. Își zdrelise o mână - stânga, din fericire, nu cea cu care scria - și mâine avea să aibă o vânătaie proaspătă pe gambă, dar altminteri părea să fie Întreg. Săltă bicicleta. Ghidonul se răsucise ușor pe axă, dar restul nu arăta afectat grav. — Mare neglijență, domnișoară Agatha, să dai drumul căruciorului, o certă bona pe fetiță. Puteai să-l omori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
visă el, când nu circulau mașini, la o curbă, Amanda deschise portiera și-1 aruncă afară, căzând și ea după el. Fiind întuneric, nici nu se puteau feri să nu ia înainte toți copacii. Când se opriră, erau plini de vânătăi și aproape leșinați. Doru nu avu timp să înjure, că se și pomeni cu un pumn în gură și cu o ploaie de alții pe drum. Dură ceva până ridică mâna și se apucă de o creangă de copac, astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
din declarații în hematoane și din echimoze în interogatorii, fiindcă tot părea să-l intereseze pe colonelul Gabrea, trecând de la unul la altul, cu scobitoarea lui gălbuie, crescută parcă direct din gingie, ciufulindu- i, ridicîndu-i de bărbie, admirîndu-le magazinele de vânătăi (ce și le deschiseseră pretutindeni, pe pulpe, abdomen, brațe și piept, așa cum ședeau goi pe scaunele de anchetă) sau căinîndu-i: - Ori nu v-am implorat eu, purcelușilor... Nu v-am zis eu cu frumosul?!... Să nu ridicați armamentul la Președintele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]