1,130 matches
-
pentru atâta lucru!u "Eu șovin?" protestă el. "Întreaga ta înfățișare e a unui șovin. Dar nu numai înfățișarea, mai am un argument, continuai eu văzând că se enerva. Când te duci la un chioșc să-ți cumperi țigări și vânzătoarea e unguroaică vorbești cu ea ungurește." "O singură dată s-a întîmplat, fiindcă unguroaica era drăguță." "Da' de unde, în chestia asta eu am o părere formată. Există un anume tip de intelectual ardelean care știe ungurește. De ce? Ei, de ce! Așa
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cerșetor, nu? din moment ce nu i se vinde, ci i se dă! Asta înseamnă că oricând se poate să nu i se mai dea. Tu mi-ai spus, se adresă el soției, că la o coadă a izbucnit un scandal și vânzătoarea (era o vânzătoare după câte mi-aduc aminte) a spus: face rău că v-aduce! Iată, după ea, comerțul se amestecă cu morala (face bine, face rău), dar mai ales se identifică total cu puterea, care poate decide după caz
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu i se vinde, ci i se dă! Asta înseamnă că oricând se poate să nu i se mai dea. Tu mi-ai spus, se adresă el soției, că la o coadă a izbucnit un scandal și vânzătoarea (era o vânzătoare după câte mi-aduc aminte) a spus: face rău că v-aduce! Iată, după ea, comerțul se amestecă cu morala (face bine, face rău), dar mai ales se identifică total cu puterea, care poate decide după caz dacă să se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
troleibuze sau de trotuarele prea aglomerate), erau ca o eczemă caldă. Îmi scuturam hainele când vreun muncitor grăbit se lovea de mine, stăteam minute în șir, ostentativ, cu batista în mână, frecând de zor locul contaminat. Intram în panică dacă vânzătoarea de pâine de la colț vroia să-mi dea restul în palmă, în loc să-l lase pe tejghea. Iar când mă pomeneam exilat cu familia în câte-o vizită, inventam fel de fel de pretexte ca să scap de strângerile în brațe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Aș fi dat orice pentru ea. S-o pot obține în permanență, o supradoză de scântei și culori. Adrenalina mea dispăruse. Îmi pierdusem, una după alta, bucuriile. Când Maria mă invitase în cofetăria belgiană din spatele Universității numai ca să privim cum vânzătoarea îmbracă o mănușă de catifea roz și de-abia atinge pralinele și fondantele aliniate pe platourile aurite, o invidiasem. Îi zâmbisem rezonabil, ca ultimul dobitoc, dar mă simțeam mort pe dinăuntru. În ochi îi sclipea ceva, poate iubire, poate magia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
table. Noaptea făceau cu schimbul, păzind plasele înșirate pe trotuar. Femeile tricotau, cuminți, soioase, cu părul pe picioare ca zațul de cafea. Adunătura asta de brute și nefericiți se numea coadă și-avea un farmec crud și grosolan, ca mustața vânzătoarei. La școală trebuia să mă îndrăgostesc de tovarășul Nicolae Ceaușescu. Insista directoarea, insistau portarii, ne bătea la cap tovarășa Pora, educatoarea. Până și-ai mei mă sfătuiau să repet la ora de citire că e „conducătorul nostru iubit“. Arăta rezonabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
parcă întâlneai o marchiză desfăcându-și corabia rochiei, pânză cu pânză, șiret după șiret, fundă cu fundă, înainte să se lase privită de-admiratorii nocturni. Într-o după-amiază, ne oprisem într-o cofetărie belgiană numai ca s-o audă pe vânzătoare spunând: „Doriți trufine?“ „Nu-nțeleg.“, am protestat. „Atunci ce-nseamnă literele alea, dacă nu sunt inițiale?“ „Varo e numele unei pictorițe spaniole din secolul 20. Îți spun și anii, cu exactitate: 1908-1963. O suprarealistă puțin cunoscută, tablourile ei zac prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu toată fața, entuziast. Până la urmă, renunța și ne mutam în alt magazin, cu pantofi italienești și prețuri extraterestre. Aici lucrurile stăteau și mai rău, perechile sclipeau ca niște bijuterii nobile și delicate, nu mai puteai să invoci argumentul prostului-gust. Vânzătoarele extrăgeau balerinii din cutiile îmbrăcate în catifea, despătureau fără zgomot hârtia cerată, eliberând talpa interioară de orice obstacol ce s-ar fi putut interpune între picior și întinderea ei pufoasă. La sfârșit, perechea era suspendată cu două degete, elegant, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de lung peste mine și întrebându-mi părinții de ce nu mă trimit la o sală de judo, să mi se dezvolte musculatura); solista de la Abba (bruneta, nu blonda; aparențele înșeală, tot cartierul știa că „aia bronzată-i mai bună“); Leana, vânzătoarea de pâine de la colț. Tanti Leana (cum îi spuneam cu respect) te întâmpina cu niște țâțe uriașe, frații Montgolfier ar fi fost mândri de ea. Te luau pe sus, albe, lăptoase, ca halatul comunist care le-acoperea pe trei sferturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la fel ca mirarea noastră. Lumea copilăriei mele nu conținea fete. Nu pentru că n-ar fi existat, ci pentru că nu le observam. Experimentele se desfășurau pe mame și mătuși, pe „bunătățile“ de la „Șlagăre pentru toți“ sau pe câte-o biată vânzătoare trecută de vârsta primelor descoperiri. Folclorul local avusese grijă să consacre ierarhiile și prioritățile. Mamele beneficiau de-atenție totală și necondiționată, apoi veneau surorile, mătușile și bunicile, în general toate neamurile, supuse unei orgii amicale, până la a treia generație. Emisiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cartofi“ (nu lua nimeni, toți copiii știau că sunt făcuți cu resturile de la alte prăjituri); „joffre“ (niște trabucuri de ciocolată); „africană“ (rudă cu „negresa“; purta în plus o rochie albă de bezea); „Ora 12“ (asta suna rău, a nenorocire); „Mihaela“ (vânzătoarea ne corecta, pe mine și pe Mihnea: „O Mihaela, nu un Mihaela!“); „cranț“ (un tort cu unt și nucă, în care îți rupeai dinții). Inventarul putea continua la nesfârșit. Cum instalația de răcire ceda după o oră-două, speciile o luau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
culorile. Lichidele se-amestecau fără jenă, savarinele, cu basca lor roșie, se cățărau pe amandine, iar eclerele cădeau leșinate peste rulade. În orgia asta dulceagă și neprevăzută, nu mai știai dacă ai nimerit azi sau pe vremea lui nea’ Nicu. Vânzătoarele arătau la fel, dospite și mustăcioase, cu brațele vârâte energic în borcane cu dropsuri și biscuiți. Până și prăjiturile fugeau de ele. Degetele aranjau discret cremele răsturnate în tavă, echilibrând îmbrăcămintea victimei: nu era tartă sau „Diplomat“ care să n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în legăturile de mărar și pătrunjel și să răscolim salatele indecente, cu rochiile lor crețe date peste cap, ca niște dansatoare la Folies Bergères. Umblam dezinvolt printre tarabe, desfăceam capacele borcanelor de miere și, într-un moment de neatenție al vânzătoarelor, încercam să-mi strecor un deget în esența lor de prun, salcâm sau tei. Apoi alegeam pepenii galbeni, plimbându-mi nările pe coaja aspră și parfumată. Abia la urmă, căutam porumbul de fiert, desfăcându-i vârfurile și apăsând boabele albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o Fru-Cola. Noi nimerisem primii la coadă, cu patruzeci de muncitori în spate. „Co-comand eu!“ „Bine, măi Cezărică.“, se dăduse Mihnea la o parte. „Tre-trei co-co, vă rog, trei ci-ci-co-cole și de do-doi lei tre-treizeci de vafe!“ „Ce? Cât?“, insistase vânzătoarea. „Co-co-cola, trei; ci-ci-co-co, adică. Și vafă.“ „Ce zici acolo, măi băiețaș?“, se enervase vânzătoarea. Mulțimea deja fremăta. „Tre-trei ci-co-cole și do-doi lei tre-treizeci de-de vafe.“ „Cum?“ Din spate, muncitorii începuseră să se revolte: „Bagă mare!“, „Haidi, bă, că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
eu!“ „Bine, măi Cezărică.“, se dăduse Mihnea la o parte. „Tre-trei co-co, vă rog, trei ci-ci-co-cole și de do-doi lei tre-treizeci de vafe!“ „Ce? Cât?“, insistase vânzătoarea. „Co-co-cola, trei; ci-ci-co-co, adică. Și vafă.“ „Ce zici acolo, măi băiețaș?“, se enervase vânzătoarea. Mulțimea deja fremăta. „Tre-trei ci-co-cole și do-doi lei tre-treizeci de-de vafe.“ „Cum?“ Din spate, muncitorii începuseră să se revolte: „Bagă mare!“, „Haidi, bă, că n-avem toată ziua!“, „Behăie, bă, odată, zi ce vrei!“ Cezar a lăsat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Mulțimea deja fremăta. „Tre-trei ci-co-cole și do-doi lei tre-treizeci de-de vafe.“ „Cum?“ Din spate, muncitorii începuseră să se revolte: „Bagă mare!“, „Haidi, bă, că n-avem toată ziua!“, „Behăie, bă, odată, zi ce vrei!“ Cezar a lăsat-o pe vânzătoare și s-a întors spre ei: „Ce pula mea vrei, băi?“ Înjurătura fusese fluentă, inteligibilă. Cezar râdea, cu fața spre noi, mândru de ispravă. Primii muncitori au sărit din rând, să-l chelfănească. Unul scosese un pantof fără șiret, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Panaitescu în monografia sa Mihai Viteazul (1936), care afirmă că Mihai nu putea fi în niciun caz fiul legitim al lui Pătrașcu cel Bun. Aureola originii sale nobile este iremediabil știrbită prin stabilirea descendenței materne a lui Mihai dintr-o "vânzătoare de rachiu" (Panaitescu, 1936, p. 17). Afirmația că Mihai s-ar trage dintr-o "rachieriță" l-a exasperat în așa măsură pe N. Iorga încât patriarhul istoriografiei românești a denunțat "școala nouă de istorie" care își permitea să enunțe asemenea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Truman. Și la University of Alabama a oscilat între drept și literatură, alegând, după o vară petrecută la Universitatea Oxford, să își urmeze vocația artistică. Pleacă la New York la vârsta de 23 de ani, lucrează o perioadă de timp ca vânzătoare de bilete la companii aeriene, continuând să își exerseze talentul literar. Îl reîntâlnește în metropolă pe Truman Capote, care făcuse mai repede pașii decisivi ai consacrării (publicase, cu un an înaintea venirii lui Lee, Other Voices, Other Rooms, roman care
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Unele persoane apelează la o strategie fascinantă pentru a evita confruntarea directă cu șeful sau pentru a se sustrage de la anumite sarcini de lucru. Se ascund. încearcă să ocolească sau să devieze în altă direcție anumite chestiuni. Să considerăm exemplul vînzătoarei care nu și-a îndeplinit planul de luni de zile. Știe că șeful îi va cere explicații. Nu prea dorește să îl confrunte, așa încît creează o diversiune. Cînd ajunge la birou, se preface că e afectată de o suferință
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
într-o ecuație nouă elemente ale pillatienei „poezii a roadelor”, ceva din viziunea universalei germinații a lui Arghezi ori din destinul „naiv”, modernist al unui Adrian Maniu, ca în acest debut al secvenței a cincea a poemului: te oprești la vânzătoarea de legume își surâd ca șopârlele fasolele verzi constelația mazărei naufragiază vorbele boabele stau în păstaie ca școlarii cuminți în bănci ca lotci dovleceii își vâră botul, înaintează amurgesc sfeclele ca tapițerii pătrunjelul mărarul iepuri de casă ridichii albi pătlăgelele
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
unui singur element tematic, apărut în discurs prin hazardul asocierilor, dar declanșând imediat o întreagă serie metaforică ce plasează obiectul în relații extrem de ramificate. Așa sunt „imnurile” închinate ceaiului, cartofului, oglinzilor. În partea a cincea a poemului („Te oprești la vânzătoarea de legume...”) abundent enumerativă, momentului numirii (metaforice) a cartofului, în seria „legumelor”, generează acea stare de exaltare caracteristică imnului sau odei: și iată fața de hristos chinuit a cartofului el știe secretele nopții cu burdufe de liniști rădăcinile lui pipăie
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
dintre tinerii noștri colegi, aflat la discotecă sau În troleibuz, se simte atras de o domnișoară și inițiază un schimb de priviri cu aceasta, este limpede că nu-l interesează defel, cel puțin pe moment, dacă fata e bulgăroaică, olteancă, vânzătoare sau penticostală. Ceea ce contează În situația respectivă este identitatea de gen - după caz, masculină sau feminină. În consecință, voi aborda În expunerea mea trei dintre aceste componente de bază ale personalității noastre sociale, respectiv: 1) identitatea națională; 2) identitățile transnaționale
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
adevărul, în sensul că a majorat prețul produselor servite consumatorilor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de “fals intelectuală” și “uz de fals” prevăzute de articolul 289 Cod Penal și 291 Cod Penal. De asemenea, fapta persoanei care îndeplinind funcția de vânzătoare la o societatea comercială și având atribuția de gestionar de fapt a produselor primite spre comercializare, a vândut cu suprapreț bunuri alimentare persoanelor fizice, creându-și un plus în gestiune întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de articolul 246 Cod
ABUZUL ?N SERVICIU CONTRA INTERESELOR PERSOANELOR by Costel VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/84374_a_85699]
-
repetat un cuvânt/propoziție auzită în alt moment și chiar în alt loc. (La florărie mama întreabă: “Cât e buchetul de crini?”. Acasă, într-o conversație fără legătura cu florile sau florăria, copilul repetă întrebarea pe care mama a adresato vânzătoarei.) 3. ecolalia care pornește de la cuvinte cheie - se atașează unui enunț un cuvânt ce nu se potrivește cu restul. (Mama spune: “Cât e kilogramul de roșii?”, iar copilul manifestându-și ecolalia va zice: “Cât e kilogramul de creioane?”, “Cât e
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
problemă fundamentală: proliferarea lor. Proliferarea reprezintă dezvoltarea de către un stat sau o grupare, prin mijloace și tehnologie proprii, a armei nucleare și/sau a vectorilor nucleari ori achiziționarea acestora de la state care deja le dețin. Una dintre cele mai mari vânzătoare de tehnologie nucleară sau tehnologie cu dublă utilizare este China, de la care au cumpărat astfel de tehnologie majoritatea statelor din Golf, care, în prezent au planuri de dezvoltare a armei nucleare. Rusia a contribuit de asemenea în mod substanțial la
Război şi securitate nucleară. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1529]