KorAP: Find »[drukola/base=vârî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...32 33 34 ...142 >

3,550 matches

Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417

doar vreo zece-douăsprezece zile până la sfârșitul anului școlar. A renunțat și ne-a lăsat de capul nostru. Mai venea dimineața, verifica ce am mai învățat, ne mai amenința...”trebuie să învățați carte, mă!” (ce să învățăm?) și...pleca. Șmecheri, toți vâram capul în cărți, bălmăjam din buze, dar cu ochiul la ușă, pe fereastră și urechea ciulită, până auzeam pe vreo unul care se întorcea de pe coridor.- Gata, mă, l-am văzut cum a plecat pe șosea!Începea tărbaca. Dar acum

CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
Corola-blog/BlogPost/383288_a_384617

Acasa > Poeme > Sentiment > AMNARUL Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1892 din 06 martie 2016 Toate Articolele Autorului Viața mi-a vârât în fiecare mădular câte o dinamită. Îngerul stă cu cutia de chibrituri în mână și așteaptă să aprindă fitilul pe care i-l va arăta ursita. Nu îl văd, dar îi simt lacrimile picurând fierbinți pe focoase. Ehei, îmi zic

AMNARUL de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383288_a_384617]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564

Șampanie-licurici. Armăsari de aur. Luminile sunt stinse, pentr-un sfert de ceas, în toată Stațiunea; privitorii laudă cu glas tare nemaipomenitele insecte și ideea unui asemenea spectacol. Pe urmă, se reia iluminatul și licuricii pălesc, chiar devin incomozi, findcă se vâră peste tot, cad în mâncarea adusă pentru banchetul nocturn. Oameni anume pregătiți încep să-i alunge cu niște evantaie uriașe, să-i strivească, să-i măture. C-un minciog mare și des, ar putea, în beneficiul serii viitoare, să recupereze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
înțelegeam nimic; doar câteva vorbe le-am priceput, pentru că le-au repetat aproape toți: „Să vedem cât o să mai râzi!”. Părându-li-se că am început să-mi pierd verva, mi-au împins sub nas, cu o trestie, un burete vârât în oțet, însă eu am refuzat să îl miros și, înșfăcându-l cu dinții, am început să-l scutur, așa cum face un câine c-un pisoi. „E tare tipu’!” s-au amuzat, și mai mult, soldații. Dar EA nu a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
facă numai ce vrea pizda lor. Și nici ciorba sorbită la birt nu te lasă neatins: toate tristețile bucătarului, laolaltă cu sudoarea sa, se află amestecate în castronul tău; și privirile celor din jur pot influența dumicatul pe care îl vâri în gură. Încerci, nemijlocit, să-ți apropii Taina. Dacă o afli, mori! De asta mor oamenii. Sau tocmai pentru a o afla mor. MAGISTRATUL. Mai toți locuitorii maturi ai Stațiunii sunt delincvenți. Reiese din registrele Percepției. Sunt marcați de asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
mantre. Sau cuvântului sacru deținut, cândva, de Hiram. Gândește-te la Rostiri inexprimabile în scris pentru că nici sunetele nu au fost descoperite toate. Ți se vor releva echivalențe grafice! E deconcertant. Răsfoind manuscrisul, editorul te va întreba: „De ce te-ai vârât și dumneata aici?”. Va dori doar povestea Magistratului și a Caravellei, a Filozofului și așa mai departe. Cititorul vrea basmul. Crima. Justiția. Să mori pentru el, uneori; să ucidă cu mâna ta. Să pătrundă în lumile pe care le-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
dispărut! Doar câteva minute fusese lăsat singur! Fereastra avea gratii, ușa - sunt martori - încuiată. Stațiunea e în pericol real. Profeția Cititorului în stele - nemuritor - se poate adeveri oricând. ROMANCIERUL. Idiotul ăsta de Astrolog mi-a încurcat socotelile: cineva se tot vâră și zăpăcește lucrurile, poate chiar Magistratul, pentru a tăia povestea lui cu Caravella. I-a reușit, dar s-a dus dracului și Carnavalul. Numai la așa ceva nu se mai gândește nimeni. Turiștii au început să plece, la Cazinou și pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
de iepuri, în ultimul an, și de zeci de ori m-am ferit. Ieri, aproape că mi-au sfâșiat palma! De mâine, voi lăsa nemâncați zece masculi: vreme de cinci zile nu vor primi decât apă. În a șasea, voi vârî în cușca lor un ogar, dușmanul lor dintotdeauna. Nu va scăpa cu viață! Șaisprezece ani! Mi-am cheltuit o moștenire pentru a dovedi că pe lumea asta e posibil orice. Zeci de boi, cred, au devorat iepurașii ăștia! Salivează, adulmecă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
constructor al propriului mit! Pot să-l distrug pe Romancier oricând... Știe asta și îmi forțează mâna, crede că voi face din el un martir. Sau, altfel zis, speră să facă din mine un asasin. Soluțiile vin, uneori, singure... Ogarul vârât de către Filozof în cușca iepurilor a făcut harcea-parcea jumătate din efectiv. E drept, și copoiul s-a ales cu multe mușcături zdravene și chiar e în pericol să își piardă o labă. Filozoful e supărat, dar nu și descurajat, pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
a atins o stare de spiritualizare greu de închipuit; deranjat, s-ar putea să moară subit. Cam așa a zis Intendentul că stau lucrurile cu stăpânul său. „Insistența dumneavoastră, domnule, e aproape un atentat!” a țipat, în final. Un pumn vârât pe gâtul Magistratului! A înghițit povestea fără să zică pâs! Tocmai îi ajunsese la urechi - cu o zi înainte - că Domeniul se află sub protecția Coroanei. De la un anonim primise și o epistolă. „...Regele și Castelanul au un strămoș comun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
decapitat și o pasăre captivă, un vultur alb. Dedesubt, ca semnătură, Kikau Khasut. Nimeni nu știe despre ce e vorba, dar înscrisul are destinație precisă. Romancierul a mirosit ceva, a fost zărit, furișându-se, noaptea, în preajma Domeniului. Peste tot își vâră nasul. Poate îi găurește și lui Intendentul pielea; în urmă cu trei zile, a tras asupra unui pădurar, alt curios. Ancheta a stabilit că se urcase pe gardul Domeniului. Dacă va scăpa cu zile, va fi judecat. Inspectorul venit din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
al unei viitoare mase de manevră. Magistratul a făcut tot ceea ce a vrut în Stațiune; în felul meu, fac tot ceea ce vreau. Castelanul - o fantomă - aidoma. Modelăm aceeași plastilină vie, mâinile noastre nu mai sunt de mult curate. Filozoful își vâră și el un deget, două, în coca asta, crede că așa se Creează o Lume. Să-și vadă de iepurii lui! Mi-a fost apropiat, cândva: asta nu îl va scuti de neplăceri dacă mai îmi pune piedici. Încerc să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
cometă... O ciumă bubonică măcar... Nu merită să faci nimic pentru semenii tăi, nici ei nu fac nimic pentru tine, doar mimează. Câteva femei s-au străduit să-ți intre-n voie, dar nu au izbutit; vroiau, adică, să se vâre acolo unde și ție locul îți este prea strâmt. În adâncul tău, să te sufoce și în ultima ascunzătoare. Cu nimicurile lor, cu grijile lor stupide, cu perfidia, cu plânsul la comandă, cu mofturile, cu țâfna lor, cu amorurile trecute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
MAGISTRATUL. În loc să se preocupe de sălbăticirea iepurilor, Filozoful mai bine s-ar îngriji de domesticirea oamenilor. Tot prin înfometare, dar pentru că ne aflăm într-un loc prosper, foamea trebuie să fie de altă natură. Foamea de informație: poți să-i vâri pe gât celui interesat orice. Ceea ce trebuie. Îndemnul la moderație. La supunere. Bărbații au în zestrea lor biologică tendința de a se instala în fruntea unui grup. Fiecare mascul e un potențial lider. Trebuie „eunucizat”. În plan mental. Să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
trinitate înnoitoare: Romancierul ar conduce Consiliul, Filozoful s-ar ocupa de renașterea morală a comunității, iar Actorul ar fi responsabil cu artele. Un spirit umanist, purificator, ar face din Stațiune un paradis. Exclus! Un Romancier nu poate fi descalificat și vârât în rahaturi administrative. Politice. Avocățești. El scrie. Nu are nimeni dreptul să-l deturneze de la menirea lui. I s-a dat un har. Vacs; zeci de scriitori s-au vârât în politică! În afaceri! Unii se descurcă. Treaba lor! Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
un paradis. Exclus! Un Romancier nu poate fi descalificat și vârât în rahaturi administrative. Politice. Avocățești. El scrie. Nu are nimeni dreptul să-l deturneze de la menirea lui. I s-a dat un har. Vacs; zeci de scriitori s-au vârât în politică! În afaceri! Unii se descurcă. Treaba lor! Nu vrei. Ai un romancier și va continua să facă tot ceea ce îți dă prin minte. Ești surprins; îl doreai mai uman, a ieșit malefic: din cauza lui au murit oameni. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
despre afișul criptic. Unul dintre invitați, probabil, a răsfoit manuscrisul în vreme ce pregăteam cafeaua și acum se amuză. O explicație. Ar mai fi una. Fufița care mă vizitează din când în când, dar prima ei grijă, de cum vine, este să se vâre în pat. Ar fi prea mult pentru ea, e mâna altcuiva. Oricum, cineva și-a vârât nasul în hârtiile mele... Vrei să pari detașat, dar deja te gândești să schimbi yala. Ai pierdut un rând de chei. Ori ți-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
amuză. O explicație. Ar mai fi una. Fufița care mă vizitează din când în când, dar prima ei grijă, de cum vine, este să se vâre în pat. Ar fi prea mult pentru ea, e mâna altcuiva. Oricum, cineva și-a vârât nasul în hârtiile mele... Vrei să pari detașat, dar deja te gândești să schimbi yala. Ai pierdut un rând de chei. Ori ți-au fost sustrase. Așa reiese din jurnal. Ți-ai lăsat - într-o cafenea - geanta pe un scaun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
ai pene înfipte sub banderola de pe frunte, să ai arc și să scoți un uuuuuuu... care să bage în sperieți pe oricine. Uneori, tomahawk din lemn și scalpuri din cârpă la brâu. Chestii facultative. Aveam o pipă comună în care vâram iarbă uscată sau chiștoace de Naționale; în clipe de cumpănă, fumam căzuți adânc pe gânduri. Era bine. Invidioși pe noi, niște puști din strada Omega s-au făcut nemți. Cineva îi învățase rău. Nimeni nu vroia să fie neamț. Toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
pacientului stă un libido neîmplinit. Prințesa, Femeia solară, Femeia cu părul roșu, Irene. Mai ales Irene - e visată, influențează negativ somnoterapia. E. a scris câte ceva despre toate astea, a publicat; vizitatoarea deține o adevărată bibliografie. Unde vrei să te mai vâri, doctore? Visez cu ombilicul, există acolo o ceakră! Poți să-mi scoți creierul de tot - te gândești, deocamdată, la o lobotomie -, eu tot o visez pe Irene! Sunt impregnat de Irene; a pătruns în sistemul celular, l-a invadat, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
posibil client. Au mai venit doi inși. Tot scriitori, au zis. Și editorul, un play-boy. Cer, toți, expertizarea medicală a lui E. O contraexpertiză dacă rezultatul nu va fi așa cum vor ei. Totdeauna scribălăii ăștia își dau în petic. Se vâră peste tot. Se cred cei mai deștepți, pentru că răsucesc, în fel și chip, cuvintele. Au dărâmat, zic, și moharhii, dictaturi, guverne, au impus religii. Îi privește, îmi voi continua studiul, oricum. Am nevoie de E. aici; mintea lui e un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241

casetă Întărită cu balamale de fier, care se afla deschisă pe podea. Grăbit, cu ajutorul tovarășului său, Își depuse scrierea Înăuntru, după care o Închise cu o curea din piele. Pe masă era o spadă lungă, cu garda după modelul cruciat, vârâtă În teacă. O luă și dădu să și-o Încingă la șold. Dar mai apoi se răzgândi și se Îndreptă grabnic spre ușă, urmat de celălalt, care ținea caseta strânsă sub braț. De cum ieșiră, fură izbiți de vacarmul nebun al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
Cineva avea să plătească, la Comună, pentru această evidentă corupție. Ce minunată alegorie a timpurilor, Își zise, Înghițindu-și zâmbetul batjocoritor care Îi urcase pe buze. O prostituată Înălțată la cerul zeiței iubirii. Glasul sonor al lui Veniero i se vârî printre gânduri. Acesta părea să Îi fie cel mai pe plac dintre toți. — Ce părere ai, messer Durante, despre ceea ce ai văzut? Nu crezi că știința acestor maeștri strălucește și În Înțelepciunea cu care urmăresc frumusețea, care e o parte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
orice urmă de curiozitate În privința lui, și se ghemuiseră la locurilor lor. — Bun venit În Împărăția adevăraților nevoiași, messer Alighieri. Și domnia ta tot În căutarea unui acoperiș peste noapte? Omul rânji, scoțându-și la iveală dinții sfărâmați. Poetul nu Își vârâse Încă lama În teacă. Un sentiment de mânie Înlocuise oroarea din urmă cu câteva clipe. Mâinile Încă Îi tremurau. Se aruncă Înainte și Îl Înșfăcă pe cerșetor de gât, izbindu-i capul de perete cu violență. Doar privirea terorizată a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209

a dus Încet arătătorul la buze, poruncindu-mi să tac. În prag, În timp ce-mi spunea „ne revedem la Consiliu”, mi-a pus familiar mâna pe piept, privind fix locul de contact al degetelor cu haina. Am Înțeles: Îmi vâra În buzunar bilețelul. Probabil că acolo, la trecerea dintre birou și coridor, era o zonă care ieșea din raza camerelor de supraveghere video. Cele câteva cuvinte erau: „Ferește-te de Zoran!” și, cu toate că remarca lui se voia glumeață atunci când, În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]