167,899 matches
-
viitor oarecum previzibil, la Palatul Cotroceni. ,,Teo Trandafir, zice Adriana - căzută într-o admirație mistică față de prestația logoreică a susamintitei - este singura vedetă feminină de televiziune pe care ar vota-o toată populația posesoare de televizor, fără deosebire de naționalitate, vîrstă, sex sau ocupație dacă ar candida pe vreo listă politică". Motivele acestei unanimități ar fi trei, pe care le rezumăm sever: 1 - Teo a dovedit eficiența curei de slăbire, ceea ce dovedește că se poate. 2. Teo invită la emisiunile ei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
putea dispensa de mărețele sale modele culturale care sunt... asta e, Guță și Adrian Copilul Minune. Nenorocirea stă în faptul că Președintele Teo, ales iremediabil de către toată populația României posesoare de televizor - și aici nu mai funcționeză nici măcar restricțiile de vîrstă - , ar fi flancat permanent de două prezențe monarhice copleșitoare: fostul rege al manelelor, Adrian, și actualul rege al manelelor, Guță. Ceea ce, trebuie să recunoaștem, n-ar da tocmai bine din punct de vedere constituțional, măcar și numai la o simplă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
în lumea noastră despre orice, despre vrute și nevrute. Numai despre teatru, nu. El însuși pare să fie pus într-o mare paranteză. La Sibiu, într-una din sălile luxoase ale Palatului Bruckenthal, am ascultat conferința lui George Banu despre actor și vîrstele lui. Pentru mine, prelegerea începuse o zi mai devreme, undeva pe o terasă la Păltiniș, într-un pustiu absolut. Fusesem pe urmele lui Noica. Doi români, doi francezi și o mexicancă. Urcasem spre cabana lui pe poteca binecunoscută lui Andrei
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
fiecare să nască trimiteri și comentarii substanțiale, ne-a trezit o plăcere fantastică de a căuta fel de fel de răspunsuri în noi înșine, în cultura fiecăruia și a civilizației din care venim, în amintiri și repere extrem de variate. Purtam vîrste diferite, la propriu și la figurat. Meditînd îndelung la acea după-amiază, în ceasurile ce au venit, precum și la conferința propiu-zisă a lui George Banu, mi-am dat seama că majoritatea răspunsurilor teatrale își întorceau fața către trecut. Fie îndepărtat, fie
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
către trecut. Fie îndepărtat, fie imediat. Acolo se găseau punctele de susținere, sprijinul major al demonstrației. Mai nimic consistent despre prezent. Iar vocile noastre veneau din tot universul. Profiluri de actori, întîlniri sau nu cu regizorii mari, comunicare, timp și vîrste, transformări benefice - ca semn al înțelegerii și al evoluției înțelepțită de experiențe - stagnări și șabloane, conuri de umbre și tăceri, revigorări, șanse, neșanse, spaime, succes, inteligență, har, travaliu. Relații vii, relații moarte. Adevăr, minciună. Teatru. Mai este timpul acesta pentru
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
pentru vioară și orchestră de Șostakovici, în Simfonia a 2-a de Alfred Șnitke. Înrudit în spiritul ironic cu muzica lui Șostakovici, prieten bun cu Șnitke, Vieru va lansa la rândul său noi versiuni ale acestor forme polifonice. Încă de la vârsta de 20 de ani scrie o suită pentru pian, Preludiu, Passacaglia și Toccata, iar în prima sa lucrare de succes, Oratoriul Miorița (1957), o temă de passacaglie începe să exploreze acel univers modal care va deveni curând emblematic pentru stilul
Anatol Vieru și Ciaccona by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12744_a_14069]
-
Aretia Fotino, fiica profesorului craiovean de muzică, un țigan get-beget. Căsătoriile se asortează în primul rînd după rasa identică, în al doilea rînd după clasă similară, în al treilea rînd după secrețiuni hormonale la paritate, în al patrulea rînd după vîrstă (femeia ceva mai tînără decît bărbatul)". Iar junele Cioran ar fi fost certat cu igiena și ar fi avut crize bahice, marcate de spectaculoase tentative de suicid: "Emil Cioran, ca student, nu se spăla niciodată. Era un Oblomov valah anti-aer
Glose la Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12756_a_14081]
-
de debut al lui Adrian Șchiop pendulează între două medii: unul al caminelor studențești, celălat al unei unități militare. Personajul narator este tânărul Șchiop, iar subiectul cărții este grupul lui de prieteni. Cu toții școliți, studenți sau foști studenți, aflați la vârsta marilor incertitudini și a confuziei de început de viață, traduse în relația cu familia, cu partenerii de sex, cu societatea. De aici discuțiile interminabile și căutarea cu orice preț a unor "chestii", "faze" sau "ficțiuni", a unei povești, fie și
Clișeele unui nonconformism timid by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12750_a_14075]
-
culoare, cu pauze deșertice din loc în loc, peisajul intră în vară. O așteptăm cu emoție și îngrijorare privind din balcoane cu atât mai ventilate cu cât sunt mai aproape de cer, cu atât mai pline de flori cu cât locatarii au vârste mai înaintate și sunt sănătoși măcar cât să care în brațe ghivecele de la soare la umbră. Eu sunt un caz fericit - îmi tot spun în momentele mele de cumpănă. Am ajuns de timpuriu la această constatare bizară care mi s-
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
Moartea lui Cioran (la 20 iunie 1995) îi provoacă autoarei o nostalgică rememorare a stării febrile din primii ani ai exilului, combinație de teamă și deprimare pentru ceea ce se întîmpla în țară, tinerețe ce părea veșnică, entuziasm și iluzii specifice vîrstei: "Eram cu toții tineri, strălucind de nefericirile istoriei. V.(irgil Ierunca " n.m.) descoperea România (sau mai curînd o mitiza), după ce o pierduse și scotea Caietele de Dor (le trăgeam roneotipate la Force Ouvričre, alături de România muncitoare a lui Eftimie Gherman), ca
Melancolii și decepții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12751_a_14076]
-
o atitudine impecabilă în perioada comunistă, modele morale ce păreau de nezdruncinat, au clacat lamentabil atunci cînd ne-am fi așteptat mai puțin. Paul Goma nu este singurul exemplu, dar este, de departe, cel mai răsunător. În fine, înaintarea în vîrstă, pierderea prietenilor din tinerețe, dispariția adversarilor, încheierea războiului rece în tranșeele căruia a luptat (cu mijloace specifice, desigur) aproape o jumătate de secol, desființarea biroului parizian al postului de radio Europa Liberă îi produce Monicăi Lovinescu o deziluzie de alt
Melancolii și decepții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12751_a_14076]
-
tip: aceea a unui om care a alergat în permanență cu privirea îndreptată înainte și care este pus acum să constate că toate speranțele și idealurile sale au rămas în urmă. Este deziluzia dată de trecerea inexorabilă a timpului, de vîrsta care nu iartă și care este scadența ultimă a iluziilor fiecărei vieți. Aceasta este concluzia dramatică a acestui extraordinar document de existență. Jurnalele Monicăi Lovinescu sunt cea mai completă cronică a timpului nostru. O referință fundamentală, imposibil de ignorat în
Melancolii și decepții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12751_a_14076]
-
am urmărit cu mare regret doar ultima parte din emisiunea moderată de Cristina Modreanu, de pe "TVR Cultural". N-am apucat să aflu numele celor doi invitați, dar am priceput că erau ambii fotografi: unul mai tânăr, altul ceva mai în vârstă. Se desfășura o conversație interesantă, mai ales între cei doi, fiindcă moderatoarea îi cam lăsase în pace. Mi-a fost repede clar că ei se situau pe poziții total diferite în ceea ce privește fotografierea și, mai ales arta fotografierii: în timp ce mai-vârstnicul invitat
"Artă vs artă" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12766_a_14091]
-
spikerițe cărora nici măcar nu li se mai văd picioarele... Și, mai nou, odată cu invazia de suport numeric, nu mai știm nici măcar ce e, practic, cinematograful!" Godard acceptă să treacă drept un provocator, dar nu drept un spirit înăcrit; dimpotrivă, odată cu vîrsta, susține el, a cîștigat în seninătate " iar ultimul lui film " văzut de Cahiers du Cinéma ca "mai puțin disperat decît precedentele" ", e o probă în acest sens. De ce a ales Sarajevo, pentru filmul lui? Pentru că "atunci cînd războiul se sfîrșește
PROVOCATORUL J.L.G. by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12781_a_14106]
-
reformă tranzițională, gata să-și apere încă "nevoile și neamul" de dușmani care nu mai vin, nu prea iubitoare de naționalități conlocuitoare și mîndră de propria cultură. Cultură care suferă însă de maladii vechi și nevindecabile: crede în ierarhiile de vîrstă, preferă atacul la persoană în disputele polemice, își linge rănile umilințelor comuniste înălțînd stindardul rezistenței prin cultură, are rectitudinea vertebrală a unei amibe și-și plînge gloria de altădată. Tînăr, scriitorul proclamă dreptul la exprimare al generației sale și despărțirea
Vocația esteticii de atitudine by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12790_a_14115]
-
de miturile trecutului anchilozat; o face cu virulență aproape inconștientă și refuză să se lase intimidat de statuile venerate ale intelectualității care-l precede. De fapt, contrapune rigidității sistemului nostru cultural în general (și literar, în special) viziunea relaxată a vîrstei sale, pentru care lumea nu se-mparte în alb și negru, în "noi" și "ceilalți", ci se colorează în infinite nuanțe de gri. Și o face cu infinită ironie descompunînd strategiile comode ale criticii, chiar tinere, cu implicată convingere afirmînd
Vocația esteticii de atitudine by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12790_a_14115]
-
transcendental, cum vreți, voi scrie la persoana întâi, ca și când aș fi singur... Facem o probă... ca proba de microfon. Dar de fapt, nu eu zic, Omicron zice... Vă dați seama - începe amicul, în numele meu, - că în cele opt decade ale vârstei împlinite, am strâns destule dovezi și mărturii ale acestei stări, ale acestei imagini, când naturale, când artificiale, iar în Artifex... băgăm (vorbă învățată de la mocofanul Rânzei) în primul rând ideea de Artă.... Rău, răzbunător, laș, porniri asasine, chiulangiu, infidel, perfid
Autoportret cu lumina stinsă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12795_a_14120]
-
mulți, care nu și le pot cumpăra. Vor să citească presă copiii, dar mulți, foarte mulți din ciclul gimnazial, încă nu știau prea bine ce-i acela un ziar. Sau nu puteau aminti titlul vreunuia, ori a unor publicații pentru vârsta lor. Școlărițe din Carcaliu mărturiseau parcă rușinate, că ar dori să cumpere din când în când câte o publicație, dar "s-a desființat chioșcul Rodipetului". Pentru un abonament, nu au atât de mulți bani la un loc, lună de lună
Hotarul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/12787_a_14112]
-
de acei copii, repet, născuți după 1989, deveneau și ale mele. Ce mai înseamnă să fii scriitor român? Unde se oprește acum drumul cărților tale către sufletele unor astfel de viitori cititori? Și câte altele. Mă imaginam în locul lor, la vârsta lor de acum, ducându-mă în de demultul meu odată. întrebări asemănătoare am pus și eu atunci. Cine mi-a răspuns? La fel precum acești școlari, căutam un sens, un trup, adevărului, dreptății, cinstei, frumosului și multor altor cuvinte. L-
Hotarul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/12787_a_14112]
-
nu are patru părți, ci numără trei povestiri (ultimele două capitole, cele mai mature, merg împreună). Interpretarea pe care autoarea încearcă să ne-o impună prin punerea scrierii sub semnul fracturismului ar fi următoarea: același personaj principal, Vlada, la trei vârste diferite (biologice, psihologice și, implicit, erotice), trei "fracturi" care sugerează eul scindat, trei secvențe din viața ei marcând atitudini și stări psihice succesive, de la nostalgie la depresie, de la naivitate, exuberanță și dezinvoltură la un profil suicidar-narcotic aproape alienat, în fine
Prima tentativa de roman fracturist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12806_a_14131]
-
timpul și nu ne păsa, eram chiar bucuroși. Necazuri - ca la toată lumea, dar le uitam repede. Eram fericiți fără să știm" (p. 209). O lume întreagă se prăbușește în paginile romanului Acasă . Catastrofa fizică a omului ajuns la o anumită vîrstă este dublată de drama orașului transformat în ruine. Reperele ambientale ale fericirii de altădată sunt înlăturate brutal sub șenilele buldozerelor care amestecă sub dărîmături clădiri și sentimente umane. Scriitor de mare sensibilitate, posesor al unui stil ușor recognoscibil, adept al
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
casă, sau prea puțin, aia mică a uitat. Mai cu seamă că se ducea la școală, eu încercam s-o silesc să-mi povestească pe românește".Ei, după cîteva luni, cîțiva ani"Ei și de ajuns, a fost bolnavă, la vîrsta de 12 ani a trebuit să o trimitem la un sanatoriu în Germania. A stat un an departe de noi, cînd s-a întors, nu mai știa românește. - A făcut o școală? - Da, dar la vîrsta de 30 de ani
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
a fost bolnavă, la vîrsta de 12 ani a trebuit să o trimitem la un sanatoriu în Germania. A stat un an departe de noi, cînd s-a întors, nu mai știa românește. - A făcut o școală? - Da, dar la vîrsta de 30 de ani, cînd era măritată, a făcut o școală. Da, asta înseamnă că totuși ea ținea la mine și simțea că-I lipsește ceva dacă nu vorbește limba română. - Nepoata dvs. vorbește și ea românește? - Aia mică, nepoata
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
spuneți că cine are mașină e domn și cine n-are e proletar, adăugînd în paranteză că în momentul acela dvs. nu aveați mașină. Iubiți mașinile? - Mi-ar place să am, dar ultima am vîndut-o acum patru ani, fiindcă la vîrsta mea, să spun drept, în circulația bucureșteană, nu m-ar bucura să am automobil. - Iubiți viteza ? -Nu am fost niciodată un amator de mare viteză. Mi-e frică de automobil. În plus de asta... - După experiența africană, cred că... -Dar
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
foarte deosebit, cu sosuri...N-aș zice. Deci nu sînt un bun cunoscător. Îmi place mîncarea foarte simplă, aproape englezească, cu toate că e foarte proastă mîncarea englezească, dar în orice caz franțuzească sobră. -Ați fost fumător. - Am fost fumător pînă la vîrsta de 60 de ani. Și m-am lăsat dintr-o dată. Și sînt foarte bucuros că m-am lăsat, și nu mai am nici o poftă de a reîncepe niciodată. Dar știți un lucru ciudat, pe care l-am aflat acum cîteva
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]