1,106 matches
-
luni. Cel puțin nu cu David Reid zăcând acolo. Pe pământul Înghețat. La un capăt al cortului Încovoiat sub greutatea picăturilor de ploaie, un șanț lat cam de un metru fusese izolat de poliție cu bandă albastră. Apa Întunecată și vâscoasă sclipea În lumina reflectoarelor. Celălalt capăt al cortului era așezat chiar pe malul râului, iarba fiind bătătorită, strivită și acoperită de noroi de cei care se tot perindau pe acolo. Era multă lume acolo. Patru agenți de la Biroul de Identificări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să-l facă pe Logan să-și pună mâna la nas când păși peste prag. Tușind, scoase o batistă din buzunar și o ținu peste nas și gură. Jumătate dintre carcase dispăruseră, iar podeaua de beton era alunecoasă din pricina masei vâscoase și a fluidelor corporale. Doctorul Wilson, Îmbrăcat regulamentar În salopeta de hârtie albă, era aplecat În fața mormanului de cadavre, cu trusa medicală deschisă așezată pe un teanc de saci de gunoi, ca să nu stea În mizerie. Logan Își trase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
buzele uscate, căci se temea că el Însuși s-ar fi putut trezi din vraja lunatică, Încît toți s-ar fi prăvălit În adîncurile neguroase pe deasupra cărora bîjbîiau acum purtătorii săi cu tălpile goale În grota jilavă, luminată de scînteieri vîscoase; glasul său -, deșteptarea sa -, i-ar fi tras pe toți În bezna hăului pe deasupra cărora Îl purtau ei pe umeri, tot mai pieziș și mai sus, așa că toți ar fi pierit la grozăvia trezirii, În abisul care se căsca sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a cerului, fără urmă de nor, de un albastru mistuitor, de un albastru tămăduitor, de un albastru albastru - o minune a cerului? Oare și ăsta era tot vis? Și atunci simți bucuria trupului său care se despuiase de Învelișul muced, vîscos al beznei, era o desfătare copilărească a pielii, a măruntaielor și a oaselor, o bucurie a oaselor, o bucurie animalică, o bucurie de amfibie, de reptilă, cînd trupul, În durerile facerii, se slobozește de pielea zoioasă, de Învelișul muced, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
stil. Un maestru al dansului, ca Billy Conn. Amândoi tinereii arătară spre cutie. Tricou Curat zise: — Billy muerto. Buzz se uită în jos și își văzu gândacul pătat cu labele în sus, lipit de cutie într-o baltă de lichid vâscos și auriu. Tricou Murdar chicoti și culese grămăjoara de mărunțiș și hârtia de cinci. Tricou Curat luă un băț de la o înghețată, îl ridică pe învingător din cutie și îl puse pe scoarța copacului de lângă bancă. Gândacul rămase locului, lingându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
salveze. Pe când căzu, una din țepușe îi împunse antebrațul stâng, chiar lângă cot, și i-l străpunse. Rămase agățat acolo, cu brațul înfipt în cârlig ca la măcelărie. Durerea izbucni și îi urlă prin corp, iar ceva cald, sărat și vâscos îl stropi peste gură și ochi, sufocându-l și orbindu-l de groază. Câteva secunde n-a simțit decât asta. Se sălta singur. Aceasta a fost primul lucru de care Craig fu conștient, în afară de chinurile sfâșietoare. Se sălta cu brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
in seamă. Învățată cu munca și dornică să aibă propria familie, Mura s-a dedicat trup și suflet acestui țel. Nu a fost ușor să-și vadă visul împlinit. Casele, așa cum se construiau pe acea vreme, implicau eforturi deosebite. Pământul vâscos trebuia amestecat cu paie și apă, frământat bine cu picioarele și, boț cu boț (așa cum le era denumirea) trebuiau așezați frumos între șipcile care conturau viitorul perete. A călcat Mura în picioare atâta lut de-a lungul vremii, încât, ușor-ușor
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
nici nu reacționă În vreun fel. Așa că Începu să alerge. La fiecare șapte-opt pași era nevoit să se oprească, să se ghemuiască și să Închidă robinetele pe care le deschisese ea. Acestea erau făcute dintr-un material moale și umed, vâscos ca o meduză. Iar din ele nu curgea apă, ci un lichid cleios care i se lipi de degete ca gelatina de pește. Cu toată fuga sa, fugă de copil gras, astmatic, și cu toate chemările sale, care trimiteau ecouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
va mânca În oraș, la micul restaurant al doamnei Scheinbaum, peste drum, pentru că nu voia să strice ordinea impecabilă pe care o făcuse În bucătărie noaptea trecută, dar și pentru că pâinea se uscase și margarina Îi amintea de coșmarul robinetelor vâscoase din vis, Însă mai ales pentru că ceainicul electric se arsese ieri și fără el nu putea face cafea. La opt și un sfert ieși din casă, uitând o bucățică de vată plină de sânge lipită de tăietura de pe obraz. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
caute câinele rănit și să Încerce să-l salveze. La două și jumătate se dezbrăcă, intră la duș și se spălă cu apă abia călduță, fiindcă se simțea dezgustător de murdar. I se părea că săpunul și chiar apa erau vâscoase. Stătea În fața oglinzii, gol și furios, tremurând de frig și scârbit de paloarea bolnăvicioasă a pielii sale, cu smocurile ei de păr negru și colacul de grăsime din jurul taliei. Începu să-și stoarcă automat pustulele roșii de pe piept, până reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
primitivă. Corl se opri la câțiva pași de ființele cele mai apropiate. Nevoia de id era din ce în ce mai imperioasă. Gândurile i se învălmășeau, târându-l parcă spre marginea unei prăpastii. Avea senzația că tot trupul îi e scăldat într-un lichid vâscos, iar vederea, din ce în ce mai tulbure. Oamenii se apropiaseră de el și-l priveau, curioși. Corl le vedea buzele mișcându-se în căștile transparente. Mesajele pe care le schimbau între ei îi parveneau pe o frecvență pe care se simțea capabil s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pe ele decât un fel de chiloți ornamentați cu mărgele aurite care atârnau la capătul unor firișoare și sclipeau la orice mișcare printre vălătucii de fum. Corpurile lor pudrate cu alb erau acoperite de o peliculă ca sudoarea, Însă parcă vâscoasă. Johan ar fi zis că e rece și rezistentă, iar scânteierile steluțelor argintii de pe sfârcurile sânilor l-au dus cu gândul la stelele cerului scăpărând printre nori. Asta i a adus În minte Crăciunul de la orfelinat. Fusese sărbătorit doar o dată
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Bubuiturile și răcnetele de durere se auzeau până către Târg, la Humulești, Sacalușești, Vânători și Târzia. Din ceruri noiemvri vărsa ploi cu găleata și înmuia pravul de pușci. Vântul dinspre miazănoapte pătrundea până la oase. Sângele albastru al leșilor a devenit vâscos, încât nici nu se mai scurgea din leșurile rămase pe câmpul de bătaie... Și tocmai când cei câțiva plăieși rămași în viață se pregăteau să înalțe la vedere ștergarul alb, Sobieski, mai mult spășit decât mândru, a ordonat încetarea asaltului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
i se face din ce În ce mai greață, Încercând din răsputeri să nu vomite. În sfârșit, mirosul de pește se atenuă, fiind Înlocuit de un alt miros la fel de insuportabil. Mirosea acum a baltă și a chibrituri arse. Între timp, aerul devenise atât de vâscos, Încât Îl puteai tăia cu cuțitul. Ieslele, lopata, furca, ciubărul și alte ustensile scăldate Într-o lumină lipicioasă pluteau clătinându-se Încet În jurul ei, simțeai, privindu-le, că te ia cu amețeală. Probabil că Mașa-ou se mișca rotindu-se Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
alimentelor consumate, determină calitatea sângelui. Alimentele de origine animală, consumate în exces (și nu numai în exces), determină îngroșarea sângelui. Absența legumelor și fructelor crude din alimentația omului, au același efect, de îngroșare a sângelui. Pentru pomparea unui sânge îngroșat (vâscos), inima depune un efort mai mare și apare hipertensiunea arterială. În urma efortului mărit, inima se poate îmbolnăvi. Soluția transplantului de inimă nu rezolvă problema, întrucât inima transplantată va avea aceeași evoluție, pusă să lucreze în condiții de suprasolicitare anormale. Îmbolnăvirea
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
Țipete de ciori ce se așază și apoi Își iau zborul de pe cupolele bisericilor, de pe acoperișurile caselor năpădite de păr, lung, negru, cârlionțat. De hornuri, de pe copaci, de pe statuile acoperite de un mușchi verde... Clopot vuind greu Într-un aer vâscos. Mathilda, Mathilda. Guri ce răsuflă. Tramvaie ce huruie spre gară. Mathilda, Mathilda... Lilith, Lilith... Degete grăsulii ce beau bere la halbă și mănâncă mititei și cârnăciori dați prin muștar pe terasa cârciumii Corso. „Unde-i Bikinski? Unde e Lawrence? Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
buzele uscate, căci se temea că el Însuși s‑ar fi putut trezi din vraja lunatică, Încât toți s‑ar fi prăvălit În adâncurile neguroase pe deasupra cărora bâjbâiau acum purtătorii săi cu tălpile goale În grota jilavă, luminată de scânteieri vâscoase; glasul său -, deșteptarea sa -, i‑ar fi tras pe toți În bezna hăului pe deasupra cărora Îl purtau ei pe umeri, tot mai pieziș și mai sus, așa că toți ar fi pierit la grozăvia trezirii, În abisul care se căsca sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a cerului, fără urmă de nor, de un albastru mistuitor, de un albastru tămăduitor, de un albastru albastru - o minune a cerului? Oare și ăsta era tot vis? Și atunci simți bucuria trupului său care se despuiase de Învelișul muced, vâscos al beznei, era o desfătare copilărească a pielii, a măruntaielor și a oaselor, o bucurie a oaselor, o bucurie animalică, o bucurie de amfibie, de reptilă, când trupul, În durerile facerii, se slobozește de pielea zoioasă, de Învelișul muced, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
bărbați și femei, care se plimbă, intră și iese din magazine, care fumează, glumește, vorbește fără temeri anume, conturate și evidențiate pe figurile lor ... Se dădu, îndărăt, în marche-arrière, cu câțiva metri, încercând să se desprindă, ca dintr-o placentă vâscoasă și nesuferită, din neputința lui acaparatoare, din cuprinsul acesta de ziduri schimonosite, de molozuri cafenii, cu mirosurile lor telescopate, hotărându-se, în disperare, să facă, peste zidul cu portița lui îndărătnică și rezistentă, saltul acela peste cap, pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
absolut cinstit, trebuie să recunosc că această voce activa parcă În mine un soi de cod secret. „Consumați produsul Împreună cu o prietenă intimă demnă de Încredere“, cuvintele lui Porcușor Îmi rezonau Încă În urechi. Îmi spusese asta cu vocea lui vâscoasă care parcă voia să mi se lipească de ceafă. „Produsul va avea un efect mai redus după o masă prea copioasă și să știți că s-ar putea să aveți grețuri de la el. Prima dată ajunge să luați o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
resimți. Spărgându-se, bulele de spumă emiteau o căldură care răzbătea până la suprafața corpului și se acumula sub epidermă. Când am Început să fac sex cu Akemi, când am pătruns În despicătura ei umedă din care se revărsa un lichid vâscos ce se Întindea În firișoare aproape transparente, căldura acumulată sub piele trecu brusc În vasele de sânge, străbătându-mi sistemul nervos, și se concentră În vârful penisului. Cum era posibil ca acest organ care-mi provoca atâta plăcere să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
sub copitele îngerilor, oasele fluiere cioplite din cumpăna fântânii, cineva cântă a sete, altcineva ascultă a ploaie: "Nani, nani, puiul meu drag, nani, nani, în leagăn laptele are gust de stea putredă." Ca după topitul stâncilor, primăvara, o deltă albă, vâscoasă, inunda odaia. O să am grijă de tine, fetița bunicului, o să-ți dau bani, o să te îmbrac ca pe o păpușă, numai să nu spui la nimeni. Câteva ore s-a făcut întuneric în camera de la demisol. Moartea și-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și îi strânge în mână. Ține picioarele deschise ca o păpușă în cizmulițe lucioase de apă. Îmi mișc spatele, pătrund în ea, în timp ce apa alunecă în grămăjoara noastră de căldură ca într-o seră. Fețele lipite, iar dedesubt plăcerea aceea vâscoasă care te azvârle departe și duce totul cu ea. Și nu mai simți frica în spatele tău, unde cineva ar putea să vină, să te lovească și să te facă de rușine. Ești un vierme de carne, aflat la adăpost în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
singură pe patul acela mare și m-am îndreptat spre fereastră. Jos, în spatele terasei, se afla o grădină care începea să se vadă. Aerul era făinos din cauza brumei și soarele nu apăruse încă. M-am gândit la ziua închisă și vâscoasă ce se ridica printre blocurile și barăcile care înconjurau casa Italiei. Ce făcea în felia aceea de dimineață? Poate luase o cârpă atârnată de sfoara din fața ferestrei de la bucătărie și rămăsese să privească cerul tăiat de viaduct, sprijinindu-și bărbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de un nou instrument, îmi întorceam privirea spre dreapta, spre mâinile asistentei cu părul negru, care nu era niciodată sigură de ceea ce trebuia să-mi întindă. În încăpere se auzea doar zgomotul mâinilor mele în corpul Italiei. Zgomotul acela lunecos, vâscos, contractat, pe care îl fac degetele atunci când operează. Dar la sfârșit eram din nou optimist, plin de încredere. Tremuram, eram transpirat și puțeam. Ziua intrase pe fereastră, mă învăluia o altă lumină, o lumină plină. Asistenta transpira din cauza oboselii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]