2,974 matches
-
23 de ani să călătorească în străinătate fără acordul tatălui sau fără să fie însoție de un bărbat „gardian”. Sursa foto: Onnik James Krikorian În Tajikistan, în încercarea de a separa religia musulmană de stat, autoritățile laice au interzis purtarea vălului negru, a hijabului, mai întâi în școli, apoi pe stradă și în spațiile publice. În demersul de a seculariza o societate majoritar islamică, autoritățile din Tajikistan i-au agresat pe musulmanii care poartă bărbi și au închis moschei. Dar campania
O călătorie în fostele republici sovietice din Asia Centrală îți arată cât de bine e în România () [Corola-blog/BlogPost/338456_a_339785]
-
mâncării pentru care am ieșit în oraș și am și plătit o sumă frumușică. Fără să mi se mai coloreze albul ochilor cu forță în nuanțe de roz bombon lăcrimos. Ajuns la fața locului și am fost cuprinsă de un văl de duioșie. Am descoperit că, fără fumul care să îi învrăjbească, lupii sunt în stare să se pupe cu mieii bine mersi. Mi-a venit să le strâng în brațe pe cele trei femei necunoscute care fumau și sporovăiau în
Ultima noapte de război, întâia noapte de dragoste () [Corola-blog/BlogPost/338507_a_339836]
-
ai ști...”, “Fugi...”, Ar fi destul...”, “Singură”, “Pe ceruri...”, “Ai plecat...”, “Și pulbere, țărână...”, “Pasăre cu pene-albastre”, “Am plecat...”, “Luminează-n ceruri luna...”, “Dor de trecut”, “La portretul unui poet”, “Și te urăsc...”, “Să pot întinde mâna...”, “S-a pus vălul”, “M-am gândit...”, “Aș vrea să viu”, 2De-aș putea...”, “Că astăzi...” “Sânt lăcrimioarele-nflorite...”, “Lui X”, La un portret”, “Și dacă-un dor...”, “Scrisoare””, “Să știi că oriunde” etc. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Veronica Micle- „Îngerul blond” al lui Eminescu (II). Studiu, de Ion Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339372_a_340701]
-
pentru tămâie, Cuvântul și sângele cuvântului, - tot atâtea cărămizi la edificiul sufletesc propriu sau la edificarea celorlalți. Poezia lui Liviu Jianu are multiple nuanțe și înțelesuri și, cu cât înaintezi în lectură, ea se dezvăluie, ori dimpotrivă, se acoperă cu văluri tainice care sporesc misterul. O anume înțelegere omenească, o îngăduință, o bunătate nemărginită și un fel de măreție a smereniei caracterizează întreaga lirică a acestui original poet al zilelor noastre, prea puțin preocupat de falsele măreții și străluciri artificiale care
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
fost intransigenți, combativi, neînduplecați. Tot virtual. Pentru că, ușor, ușor, această second life a eclipsat-o pe prima. A devenit mai interesantă și mai reconfortantă pentru că am construit-o astfel încât se ne asigurăm reciproc de faptul că există o spărtură în vălul dintre lumi și că imersiunea ei în cotidianul fizic este posibilă. Iar în tot acest timp, Pandora mult iubită, cea dătătoare de tot, a deschis cutia și au ieșit din ea două manifestări ale Răului - ura și paralizia autoindusă. Despre
Democrația se poate pierde prin neprezentare () [Corola-blog/BlogPost/339096_a_340425]
-
roșu, se află silueta unui far de argint, iar în colțul din dreapta sus un soare de aur, ieșind. În partea stângă, în câmp verde, se află un personaj feminin îmbrăcat cu un chiton cu mâneci și care poartă un văl; părul este coafat după moda Romei antice și pe cap poartă o diademă. Personajul ține în mâna stângă un corn al abundenței plin cu fructe, iar mâna dreaptă este poziționată pe echea unei corăbii. Personajul feminin are lângă piciorul stâng
HOTĂRÂRE nr. 614 din 6 iunie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/284086]
-
Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1550 din 30 martie 2015 Toate Articolele Autorului PRIMĂVARA M-ai așteptat, știu bine, în fiecare seară Și-ai întrebat de mine pe fiecare stea, Ai întrebat și luna când norii o-nfășoară În văluri diafane, ca fulgii moi de nea. M-ai așteptat, știu bine, în nopțile de veghe Și-ai întrebat și vântul de mine, unde sunt, Ai întrebat și marea la câte mii de leghe M-a dus, pe ce limanuri de
PRIMAVARA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340986_a_342315]
-
dor de iubire-n suflet singurantic. Din speranță să îmi curme suferință. Pe geana privirii pun visul romantic, dorul de iubire să-mi curgă-n peniță. Zbuciumul sufletesc de-a nu-mi fi zadarnic. Sonet nostalgic Din lacrimi , gene împletesc, vălul pânzei de sub pleoape, când simt că, noaptea-i aproape. Iar eu în suflet gol privesc. Caut rază de lumină pentru dorul singuratic ce-și plânge destin dramatic, după iubirea străină. În gândul trist o regăsesc și o aștern pe coli
4 SONETE- (I) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341010_a_342339]
-
când simt că, noaptea-i aproape. Iar eu în suflet gol privesc. Caut rază de lumină pentru dorul singuratic ce-și plânge destin dramatic, după iubirea străină. În gândul trist o regăsesc și o aștern pe coli de scris. Când văl din lacrimi împletesc. Povestea vieții iau din vis, când în trecutul meu privesc iubiri uitate-n paradis. Sonetul chemării Am străbătut cu dorul, zi și noapte. Și te-am chemat în visurile mele, ca pe luceafăr singur între stele. Dar
4 SONETE- (I) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341010_a_342339]
-
mai învăța / iubirea.” ( O inimă) Ca urmare, se întâmplă să apară destule obstacole în calea nestăvilitei pasiuni. Zilele devin triste și pustii când cei doi nu reușesc să comunice, să-și împărtășească neliniștile... alungând astfel starea de incertitudine. Odată destrămat vălul cenușiu al îndoielii, iubirea respiră aerul curat și înflorește într-o nouă lumină. Prin versurile delicate așternute pe hârtie, poeta dorește să se destăinuie, să aducă la suprafață trăirile și frământările cele mai profunde. Florentina Dinu “ne vorbește” în poemele
NOTE DE LECTOR .VOLUMUL VIPERA , AUTOR FLORINA DINU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341367_a_342696]
-
am spus „adio”/ dulce copilărie/ într-o primăvară verde.” Adio) Limbajul poetic ia naștere din trăiri luminoase, juvenile, cuvintele fiind aureolate de un parfum suav și proaspăt. Uneori, apăsată de solitudine, aceasta simte povara clipelor și-și înfășoară sufletul în vălul transparent al tristeții. “Un cer plumburiu e-n inima mea, / o zi fără lumină iubirea din ea, / Un soare fără zâmbet, o noapte / fără stele, / Umbra păcatelor mele.” Un cer plumburiu) Unele poeme sunt picturale, alcătuind un adevărat tablou “versificat
NOTE DE LECTOR .VOLUMUL VIPERA , AUTOR FLORINA DINU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341367_a_342696]
-
cruce? Și Te rănesc mereu, Tu, însă, mă iubești Chiar de mă lepăd, de numele Tău, la grea răscruce. Cum aș putea, să nu te simt mereu, Prin îngerul ce mă veghează pas de pas? De pe mânia oarbă-mi ridici vălul greu Și scâncetul durerii, mi-l vindeci cu-al Tău glas. Cum aș putea, când ghearele ispitei A sufletului goliciune îmi arată, Să nu observ cum inimei firave Îi este bine, căci de Tine-i apărată? Cum aș putea, să
CUM AŞ PUTEA? de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341449_a_342778]
-
vîrstele rostirii... Am dăruit stihului meu veșmînt de dragoste și cîntec. Iartă-mă, tu care știi a ierta! Nădejdea mea e-n ceasul acesta și-n priveliștea toamnei ce-mi crește înlăuntru meu lăstari argintii, cuvinte ce se dezbracă de văluri delirante, provocînd o nouă naștere și noi sunete în zborul sinuos al gîndurilor tale, mereu rătăcind în ovalul unei raze solare... 8 iunie 2013 Referință Bibliografică: Publicatii în Convorbiri Literare ( U.S.R., Iași), octombrie 2013, Nr.10( 214) / Valentina Becart : Confluențe
PUBLICATII ÎN CONVORBIRI LITERARE ( U.S.R., IAŞI), OCTOMBRIE 2013, NR.10( 214) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342062_a_343391]
-
divin și liric, Theodor RĂPAN aduce cuvântul „Evanghelie” din vocabularul biblic în dicționarul poetic, „Vestea cea bună”, îndemnându-și cititorul la reflecție. Nu este o evanghelie simplă, este EVANGHELIA APOCALIPSEI! Înțelesul literal al termenului „Apocalipsă” este acela de „ridicare a vălului”, de dezvăluire. Este un gen literar revelator, în care descoperirea voinței divine se face cunoscută oamenilor prin intermediul viselor, al viziunilor profetice sau prin mijlocirea unor mesageri cerești, cum ar fi îngerii. În cazul nostru, Poetul este dovada vie a modului
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
și cu specificul moldovenesc al zonei. Istoria familiei Corban se derulează sub ochii noștri. Filmul amintirilor continuă cu alte scene din localitatea unde părinții se stabilesc, în casa din Negroponte, apoi cea din Ghica Vodă. Arta naratorului este uluitoare, în pofida vălului greu al anilor scurși, de la acea perioadă, sau poate de aceea sunt atât de pregnante. Se vede că unele lucruri ți se întipăresc definitiv în minte, în cel mai mic amănunt. Un amănunt insolit este cel al descrierii turlei bisericii
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
taine dosite-n scrinul vrerii Tale, ba frunză smulsă de păcate din pomul vieții fără moarte, ce de furtuni e-nvârtejită și-apoi în tină azvârlită... CRĂIASA ZĂPEZII Mai alb ca neaua și lumina e al crăiesei trup divin, înveșmântat în văluri dalbe și-n toate aducând a crin. Miros de crini ea răspândește la fiecare gest regal - zeiță e, dar și femeie cu părul lung și-obrazul pal. Stă singură-n al ei palat durat din gheață și din nea și
POEMELE NOULUI AN (2) – TESTIMONII LIRICE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342110_a_343439]
-
un moment dat, poetul va spune: „ - Adio, pustiu, și fior. / Va fi, poate-odată amor.” (Romanța, 1965:127) moment grandios al transformării egoului în eul care va putea să vadă în adevăr existența ascunsă până atunci a ideii prin cuvânt, sub vălul fumului gros al recelui anotimp al suferințelor din trup. Dezvăluirile lui Bacovia, tăinuite cuvinte în sugestii, simboluri nădăjduite în speranța remarcei: „ - O, genii întristate care mor / În cerc barbar și fără sentiment” (Cu voi..., 1965:131), creează senzația că, în
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
pururi vergina (de neatins) Marie-Demeter, aparținând atât misterului eleusin, cât și misterului creștin. Plecarea-trădarea este mistică, nemotivată absolut. “Unde te duci?” (plus: “de ce te duci?”), “Când o să vii?” (plus: “de ce ai plecat”). Pur și simplu: “deodată trece-o cugetare. / Un văl pe ochii tăi fierbinți: E-ntunecata renunțare, / E umbra dulcilor dorinți”. O sinteză a contrariilor (renunțare-dorință, de fapt, renunțarea la fosa Elenă-prostituată, pentru Mistica Prostituată): prin vehemența paroxistică a trădării, rămâne Veșnica Vergină Maria - întru statornicie divină. Amprenta-văl o desemnează
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
prin somn, spre Mythos (sâmburele de mac al lumini candelei este sâmburele mistic, din care crește Arborele Cosmic - sub semnul macului-somn pentru visare-demiurgie); copilul este sâmburele mistic, este esența-Călin (Zburător de Foc). În poemul acesta, totul este iubire mistică, dincolo de vălul Măyă (“... cu mâna sa el rumpe / Pânza cea acoperită de un colb de pietre scumpe”) și naștere-fără-naștere - sugerând arhetipurile Maria-Iisus. Călin este sinonimul codrului cu Vârf al Muntelui Cosmic; nunta sa este nașterea sa-sâmbure mistic:nunta-regăsire este Revelația nunții mistice
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
și surpându-i castelele de-o șchioapă, abia înălțate. Oare când se realizase saltul peste timp și când se transformase nisipul din mâinile copilului de atunci în secunde și clipe? În fața revelației încremenise. De parcă dintr-odată îi fusese luat un văl de pe ochi, înțelegând pentru prima dată că nisipul, acel material atât de dificil și nestatornic, cu care încercase de atâtea ori să construiască, pierzându-și deseori răbdarea și stricând cu o lovitură furioasă de picior totul, pentru ca apoi, după ce îi
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
cu graba unei semnături în condică - și peste tot și toate penentrant mirosul ascuțit și acru al singurătății. O ALTĂ TOAMNĂ Altă toamnă nebună cu surâs serafic de giocondă strivește-n cerul gurii agurida și leagănându-se tăcut pe funigei deșiră văl de umbre și lumină pe frunzele rărite în mesteceni așa cum gata-gata stau să se destrame anii mei. SALTUL Șoricelul cenușiu s-a balansat dispărând deodată-n depărtare oh, asta-i chiar teleportare icnește-n mine-a râs ceva și mă
TIMPUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342381_a_343710]
-
haos... Nu-mi regăsesc echilibrul Și bâjbâi în mersu-mi nesigur Pe-nguste poteci lipsite de soare Ori umed drumeag pe care merg singur... Încearcă uitarea să-mi mângâie fruntea, Ca pierderea să-mi pară ușoară... Încearcă să țese în liniște vălul În care necazu-mi s-ascund, Încearcă să-mi găsească alt soare Să uit de trăirea-mi amară Și-mi cere paharul Să-l beau pân' la fund... Referință Bibliografică: TE-AM PIERDUT... / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
TE-AM PIERDUT... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342417_a_343746]
-
intru în cea mai mare galerie de artă din lume ! Ați auzit ? S-au descoperit recent, într-o peșteră din Iordania, 70 de cărți de metal. Dwe mărimea unui card. Tot prin zona aceea, Perimetrul 0 ! Se mai ridică un văl privind programul Homo sapiens (3-5) ! Poate prindem sfârșitul lumii în direct. Ar fi supertare ! Toate se vor împlini la timpul lor ! zis-a apostolul Luca (1/20). Nu-mi amintesc să-l fi citat pe tata. Dacă nu, repet ce
BERLIN, SCHNELL, SCHNELL! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 115 din 25 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342552_a_343881]
-
Acum aștept, aștept să izbucnească vulcanul ce a mocnit sub gheață, să deschidă drumul stelei, să deschidă ochii mortului și să-i dezlege simțurile; Cei care au scânteie înfloresc și sub gheață, topesc totul în jur; Iar mortul ... își scutură vălul și aleargă; Aleargă spre infinit. Ana-Cristina Popescu CAPTIVI ÎN TOAMNĂ Adesea suntem înveșmântați într-o toamnă atât de adâncă, încât uităm să mai gustăm apa izvorului spre a da voie păsărilor să-și încerce aripile pentru a trece dincolo de tot
ANA CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342649_a_343978]
-
preocupări diurne. Încă de la primul poem, autoarea lămurește sensul acestui cuvânt din titlu, cu încărcătură liturgică: năstrapa este un vas sfânt, un potir, pe care poeta îl umple metaforic cu lumină: „E năstrapa nevăzută / ce din raze e țesută // Un văl tandru de lumină / mă-nfășoară și mă-nchină / Tatălui și Cerului / Maicii ca și Fiului” (Năstrapa nevăzută). Sintagma “năstrapa nevăzută” este în accepțiunea poetei, potirul pe care îl purtăm fiecare în suflet, unde tezaurizăm tot ce-i frumos și bun
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]