6,856 matches
-
repetă că viața lui n-a început decât după ce Danny din vecini a fost anulat. Să fii micul Danny Bright timp de opt sezoane ți se poate părea real doar așa cum sunt reale amintirile din clasa a doua. Doar momente vagi, fără legătură între ele. În fiecare zi, țineai minte fiecare replică doar până treceai hopul. Căsuța drăguță din Iowa era doar o fațadă falsă. În spatele ferestrelor, îndărătul perdelelor de dantelă, era doar o podea murdară presărată cu mucuri de țigări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
înalte și frumoase, de a conlucra la un așa proiect. Veneau zilnic la firmă și probau rochiile, mândre de calitățile fizice pe care le aveau în înzestrare. Apăru, apoi, problema mersului pe scenă. Domnișoara Leon n-avea nici cea mai vagă idee despre asta. Îl sună pe fostul profesor de sport din liceu și-i ceru ajutorul. Acesta o puse în legătură cu un prieten, profesor de balet, care, bucuros s-o ajute, organiză ședințe zilnice de mers. După două săptămâni de muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
împreună, minunea pregătită de mama. Luanei îi căzură ochii pe anunțul încadrat cu chenar. Se așeză și-l citi cu atenție. Privirea i se lumină. Știi pe unde vine strada asta? îl întrebă arătând cu degetul pe ziar. Am o vagă idee. Putem merge împreună, dacă vrei. Numai până acolo. După aceea mă descurc singură. Sigur. Clădirea în fața căreia el opri mașina o impresionă peste măsură. Fațadă din sticlă, uși imense, scări de marmură. Ezită. Se îndoia că locul ei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ascundea sub rochie îl făcea să se îndoiască, amarnic, că discuta cu cine trebuia. Atunci, asta e, zise Luana cu o detașare care-l făcu pe Bariu să tresară. Hotărî că e cazul să intervină între acești încăpățânați care, trăia vaga impresie, aveau mult mai multe să își spună. Îi determină să-și împărtășească părerile și cerințele. Luana mărturisi că nu mai făcuse așa ceva dar se știa capabilă să-i îndeplinească țelul, la aceleași standarde și cu aceleași efecte ca tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să distrugem orice forță, străină sau nu, de-a noastră sau nu, care pune În primejdie securitatea și con tinuarea revoluției. — Nu-mi place cum sună asta, a zis Z mișcându se În loc. Pe frunte i se ghicea doar o vagă Încruntare, dar celorlalți nu le-a trebuit altceva ca să Înceapă dezbaterile. — Țara moare de foame, hai să cheltuim ce n avem pe războaie cu americanii! — Ce scuză potrivită ca să termine cu cine ndrăznește să i se-mpotrivească! — Revoluție? Care revoluție
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ea bine, și care era atât de Înnebunită de iubire, Încât se Încredințase că toată viața avea să rămână subjugată de acel băiat frumos. Margaret nu-și mai amintea de nimic altceva din poveste. Tot ce reținuse era ridicolul și vagul dispreț trezit de ideea că cineva s-ar putea Îndrăgosti atât de prostește de o persoană pe care nici măcar n-o cunoaște și și-ar Îngădui să se lase copleșită Într-un asemenea hal. Când te Îndrăgostești faci o alegere
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
un enorm imobil elegant. Dar cei ca noi, ca mine ori ca tine, noi unde ne ducem? — Din, trebuie să fac pipi! Noi n-avem unde să ne ducem. Asta-i tot ce-avem, a con tinuat el, cu un vag gest al mâinii Îndreptate spre terenul din spatele casei. Adam n-a Înțeles dacă-i arăta vreo latrină ori dacă voia să spună că acolo le era locul. S-ar fi putut la fel de bine să fi alungat vreo insectă. Tu ești
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vasele-alea mari și colorate, cu pânze enorme. Hei, tu simți mirosul mării? Adam abia a dat din cap. De fapt nu mirosul mării-l simțea, ci o duhoare persistentă, acră, de gunoaie putrede și de benzină și numai o vagă boare de umezeală prin briza uscată. Fapt e că uităm că Malaysia e chiar lângă noi, a continuat Din. Dacă vrem, putem chiar să Înotăm până acolo! E, pe drept cuvânt, o parte a Indoneziei. Am putea să o anexăm
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vânătoare de fluturi, cine știe pe unde, cu unul dintre pictorii ăia homosexuali așa de nostimi. Cel puțin asta mi-a spus. Sper să nu fi fost un eufemism pentru vreo vânătoare de băie ței. De o vreme Încoace am vaga bănuială că ar fi În stare să facă cercetări antropologice ceva mai aventuroase decât o recu noaște, cu toate că, desigur, pe mine asta nu m-ar deranja câtuși de puțin. — Mamă, nu mă simt prea bine. — Ce-i cu tine? Tu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Ea s-a Întors să-l privească și era destulă lumină În noaptea aceea fără lună ca să-i vadă deslușit ochii limpezi și larg deschiși. Mulțumesc, a zis ea. Mulțumesc că m-ai adus aici. El i-a simțit aroma vag sărată a respirației și mâna fierbinte și puțin umedă În mâna lui. S-a aplecat, iar când a sărutat-o buzele ei erau mai reci decât Își Închipuise vreodată. și mai ferme. Ea nu s a lipit de el, nici
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
toată povestea, pe undeva parcă se schimbaseră rolurile, mama volubilă căuta să umple golurile dintre ei cu nimicuri, tatăl își dregea mereu glasul, o faringită devenită la el cronică își tot depunea de-a lungul grumazului, flora, deseori avea o vagă senzație de sufocare, asta era cauza pentru care făcea acel zgomot din gât, nevastă-sa, mai în glumă mai în serios spunea, auzi cum se cârâie. Atunci când îl așteptau să vină de la slujbă și-l auzeau scoțând acel zgomot din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o privească pe Carmina. Era incitat de subiect și totuși avea dubii. Se gândea că poate nu-i loial și nici prudent să discute despre Alexe atâta timp cât nu știe de ce parte se află Carmina. Și apoi tăcerea ei, gesturile mute, vagi de aprobare, zâmbetul artificios uneori... Abandonă subiectul despre profesor și continuă să vorbească despre fetele lui. Carmina își aminti de vorbele Ninei: Marcu este un om cu totul excepțional dar are o nevastă de-a dreptul cretină. Au ajuns, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era stoarsă, vlăguită, nici o idee salvatoare nu țâșnea din marea masă de neuroni inhibați. Abia își înăbuși oftatul de ușurare când îl văzu deschizând gura și slobozind primele vorbe. O mare pace îi invadă încet, încet celulele, o încerca un vag sentiment de recunoștință. Alexe vorbea calm, cu siguranța celui ce se știe foarte stăpân pe poziție, știa că în fața lui nu stă un rival, ci un receptacul lipsit de agresivitate, căruia era de ajuns să-i torni până la suficiență informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aveam eu cum să știu atunci, Vlaicu iese primul pe ușă, noi ne tragem de geci pe la spate a mă bucur să te văd, și eu... rămân în prag, Vlaicu întreabă de pe scări unde e liftul, mai jos, explică Filosoful vag, adică du-te tu puțin înainte... și Vlaicu se duce, el se întoarce la sărutul din ușă, care devenise un obicei ce reînnoda prin aer relația noastră din pat, mâine să nu te faci că nu mă cunoști... sigur! deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
piatră. — Ah! exclama Șam, prins pe picior greșit de anunțul lui Adrian. Păi, e grozav! adaugă el, aruncând o privire neliniștita către Eleanor, care-l privea lung pe Adrian. — La ce te prinzi? îl întreba ea. Adrian schița un zâmbet vag, dar nu-i răspunse. — Trebuie s-o tăi, Ellie, o anunță Șam. Îmi pare rău de suc. Apoi se întoarse către Adrian: — O să-l sun pe Peter Reeves de la Chronicle și o să-l rog să ia legătura cu tine. — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
gândit nici o clipă că întrebările mele ar putea fi mai grăitoare decât răspunsurile mele? — Mulțumesc, dar prefer să lucrez după tipicul meu. — Așadar, n-o să-mi citați întrebarea pe care v-am pus-o? — Deocamdată n-am nici cea mai vagă idee ce-o să citez și ce nu, spuse Fanny, vizibil enervata. Bănuiesc că mai întâi o să ascultați toată casetă, insistă Adrian. — Mi se pregătește transcrierea ei. — Și pe urmă faceți un decupaj pe calculator? Sau mai întâi vă faceți o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
cumpără singur? Fiindcă-i plăcea să susțină, de ochii lumii, că el nu catadicsește să citească recenzii, că lasă grijă asta în seamă mea. Iar o vreme mi-am asumat această îndatorire. Îl lăsăm să-și facă doar o idee vagă despre cum sună - cea din Observer era de 9 plus, cea din Telegraph de 10minus și așa mai departe. Despre vreun opt sau un șapte nu-i spuneam nimic, dar degeaba, fiindcă oricum le scotea pe toate din sertarul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
În frac... Unde? Întunericul devenise atât de dens Încât vocea care se auzi venea parcă din pereți, sau chiar din ei, media stranie a tăcerilor lor, a unei mase comune, informe, care Îngloba indiferența glacială a doamnei de lângă geam, zâmbetul vag al lui Flavius-Tiberius, somnul soldatului, consternarea domnului În vârstă și bucuria perplexă a adolescentei. Compartimentul avea ecou, multiplica Întrebarea și adolescenta aduse amănunte În sprijinul miracolului. Am văzut portocale. Erau și câțiva negri. Aha! E clar! se auzi aceeași voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sfârâie. Profesorul Încercă să se ridice socotind că o apropiere prudentă de ușă se impunea și că pretextul orei târzii era o scuză suficientă pentru a menaja suspiciunea exacerbată a domnului Brândușă. Spre disperarea sa Însă nu reuși decât o vagă Înălțare În ciuda faptului că Își mobilizase Întreaga voință. Blestemă În gând clipa când hotărâse să vină până la „Gostat” și se așeză cât mai bine pe ladă ca și cum, chipurile, toată manevra n-ar fi urmărit altceva decât un plus de confort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o scrisoare din Paris, semnată doar de ea. A reținut câteva amănunte: lucra la Beaubourg, făcuse un DEA În Istoria Artelor, pe soțul ei Îl chema Michel, de unde el trase concluzia că se măritase. Cu un tip de treabă, cu vagi Înclinații artistice, atestate În primul rând de o vestimentație de o neglijență studiată și de faptul că totul, absolut totul le faisait chier, lucru firesc pentru un francez branché În criză identitară prelungită În ciuda celor 45 de ani de spleen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și dacă va mai fi ceva de spus după felul În care Iolanda Îi aranja gulerul cămășii sub pulovărul de un roșu stins, destul de vechi de acum, ușor bluzat peste aceiași bine cunoscuți pantaloni pensați din catifea raiată. O promisiune vagă totuși, s-ar fi putut spune, dacă nu ar fi fost și o strângere furișată de mână, delicată, complice, cât o invitație la dans, pe care Petru o acceptă fără ezitare deși, vorba lui, dansa ca un frigider. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o fi apucat? Înainte de a avea un răspuns la această Întrebare, omulețul Îl mai surprinse o dată prin ușurința cu care trecea de la o stare la alta: de la mânie la resemnare, de la imprecație la o anume toleranță, de la indiferență la o vagă curiozitate. De data asta sări ca ars În picioare și Începu să urle: Tovarăș? Io, tovarăș? Cu tine mă? Să mă faci tu pă mine tovarăș! Pă mine, mă? La câțiva ani de la Revoluțiia noastă! A noastă, mă! Tu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Amintirile rechinului Lui Stanley Hall 19271998 Un gentleman și un cărturar UNU Herbert Ashe, inginer la Căile Ferate din sud, dăinuie încă sub forma unei amintiri vagi și șterse în hotelul din Adrogue, printre caprifoii înmiresmați și-n profunzimile iluzorii ale oglinzilor. Jorge Luis Borges 1 Relicva unui lucru năruit în proporție de nouă zecimi Eram inconștient. Încetasem să respir. Nu știu cât a durat, dar motoarele și rotițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
e a unsprezecea recidivă, zise. — În majoritatea cazurilor, amneziile disociative apar și dispar relativ repede. În general, ceea ce se uită e întâmplarea declanșatoare, incidentul traumatic ce provoacă această stare. Uneori, pierderea de memorie poate fi... Doctorița Randle descrise un cerc vag cu mâna. — ... mai generală, dar asta se întâmplă foarte rar. O singură recidivă a uneia dintre aceste amnezii este foarte, foarte neobișnuită. — Iar unsprezece depășesc orice închipuire. — Da. Lucrurile de genul ăsta sunt rareori clare, albe sau negre, Eric, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am făcut un gest exagerat cu mâna. Mi-am dus mâinile căuș la gură, chiar dacă ea nu se afla atât de departe, și am așteptat cât să numeri până la trei. Clio Aames! Apoi am salutat din nou în felul acela vag. Clio, te iubesc! am strigat, fluturând neîncetat din mână. Avea deja un public restrâns când a început să lovească apa împotriva valurilor, dându-și jos masca și tubul de respirat cu o mână și cu cealaltă netezindu-și părul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]