18,503 matches
-
Prunilă. Își încercară norocul în viitor. Înveleau pietre de pe terasament cu foile poetice și le aruncau spre trenurile cu oprire dincolo de timp. Numai că geamurile rămâneau întregi, n-aveau nicio zgârietură, deși pietrele erau trimise cu precizie mai ales spre vagoanele de clasa I. Ori n-am forță, ori viitorul nu poate fi penetrat! zise Nilă. Are geamuri de viitor! îl liniști Prunilă. Să încercăm la trenurile personale. Merg mai încet, dar tot acolo ajung. Mai bine mai târziu, decât niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
geamuri de viitor! îl liniști Prunilă. Să încercăm la trenurile personale. Merg mai încet, dar tot acolo ajung. Mai bine mai târziu, decât niciodată. Prima piatră nimeri chiar în cabina mecanicului, atât de perfect fu aruncătură. A doua, într-un vagon de clasa a II-a, a treia ricoșă și se întoarse înapoi, a patra, în vagonul restaurant, a cincea, în ultimul vagon, a șasea ajunse ultima piatră. Priveau vidul lăsat în urmă de versurile cu trup de piatră concasată. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
acolo ajung. Mai bine mai târziu, decât niciodată. Prima piatră nimeri chiar în cabina mecanicului, atât de perfect fu aruncătură. A doua, într-un vagon de clasa a II-a, a treia ricoșă și se întoarse înapoi, a patra, în vagonul restaurant, a cincea, în ultimul vagon, a șasea ajunse ultima piatră. Priveau vidul lăsat în urmă de versurile cu trup de piatră concasată. După câteva trenuri în reluare, dovadă că timpul se întorcea mereu înapoi, Nilă și Prunilă auziră întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
decât niciodată. Prima piatră nimeri chiar în cabina mecanicului, atât de perfect fu aruncătură. A doua, într-un vagon de clasa a II-a, a treia ricoșă și se întoarse înapoi, a patra, în vagonul restaurant, a cincea, în ultimul vagon, a șasea ajunse ultima piatră. Priveau vidul lăsat în urmă de versurile cu trup de piatră concasată. După câteva trenuri în reluare, dovadă că timpul se întorcea mereu înapoi, Nilă și Prunilă auziră întâi ecoul pe care Hugo, maestru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lui Va, fusese un om așezat și domol, interiorizat și cu aplecare spre Învățătură, s-a Îndreptat spre mai puțin costisitoarea școala a CFR-ului, lucrând printre liniile de cale ferată și murind Între acestea, strivit Între tampoanele celor două vagoane ucigașe a unui tren În formare. Ochenoaia nu s-a recăsătorit niciodată, așa cum se destăinuia adesea celor câtorva prietene: Fa, nu mai vorbiți prostii, că eu am minte-n cap, nu ca voi! Omu’ care ar vrea să mă ia
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Merge repede și săltăreț, dar nu duce nicăieri. Poetul crede că tratează dezinvolt marile teme ale poeziei, dar, de fapt, tratează frivol poezia însăși: ‹ ‹ „Iubito, mi-aș dori să pot petrece / o lună în rapidul treisprezece. Să circulăm aiurea prin vagoane, / să împărțim la călători bomboane. Să ne iubim ca-n filmele cu gangsteri / și să uităm că viața e nasoală. / Să ne-nvârtim în cerc, un fel de hamsteri / nepăsători, spre stația finală.“ (Viața în tren) Autorul are calități înnăscute
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și să-l pun în sân, ce cauți, suflete, să înduri pe pământ idealul România? puzderie de lumini mâine ca drum de coastă către spital, Pașcani intră în holul gării, formele feminine derizorii în pantaloni, bărbații cu umeri, panoul «Informații», vagoane de Pașcani-Triaj, totul trecere pe lângă ele...“ Căile Ferate din România i-au inspirat pe mulți scriitori, de la I.L. Caragiale la Ioan Răducea. Pe Ioan Răducea se pare însă că l-au inspirat mai mult decât pe alții. Și aceasta tocmai
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
am zis nu și gata. Dacă vrei să dai șase milioane și-ți dau și caloriferul acesta electric. Este cu ulei. Dimineața te scoli în camera călduță și ești boier. Aici e vorba de bănet, nu glumă. Dar ai un vagon de marfă, clasa întîia. Prea scump. Îmi ești simpatic. Îți spun ceva, dar jură că nu spui nimănui. Jur. Nu, pe cruciulița asta să juri. Jur, spune Haldan ținînd cruciulița în mînă. Astea toate valorează triplu, dar le-am furat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
au făcut și nici vorbă ca în luna august să încheie lucrările la pod. Cerul era închis și o ploaie măruntă și rece toca sănătatea și nervii inginerului. O ține așa de o săptămînă, bombănea pentru el. Muncitorii dormeau în vagon. Terminaseră cu banii și băutură nu mai aveau cu ce cumpăra. Talabă nu-i putea trimite acasă, îi adusese de la 120 km distanță, tocmai de pe malul Prutului și, colac peste pupăză, le promisese un cîștig minim. Cum era într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și-i face vînt afară. Închide ușa nervos și puțin gîfîind. Mai adaugă pentru sine: Ce bețivan! Nu-și poate aduna gîndurile și are un soi de regret, abia sesizabil, dar jenant. Încearcă să se uite pe geamul murdar al vagonului, dar Dobrilă dispăruse. Inginerul simte un disconfort de intensitate crescîndă și scena recentă toarnă gaz peste foc. Dobrilă a fost prins de ceafă și împins cu forță. Gîtul omului era ciudat de lung și subțire și contactul inginerului cu pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sărace fețe. Dumnezeul lui Petru, marele absent. 27. Gara este locul din care doar se pleacă, peronul, o continuă despărțire, peronul se sfârșește acolo unde șinele de cale ferată, suferinde de paralelism infinit, cad pe gânduri. Petru a urcat în vagon, Dumnezeu i-a tăiat bilet, chiar dacă a fost navetist toată viața între două inimi, între două bătăi de clopot, între două ape. La miezul nopții, o locomotivă albastră sfredelea întunericul. Depoul, un cimitir de linii moarte. Când se pleacă, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
așteptare, inutila sală de așteptare, se citeau stâlpii. Cineva a spart o sticla de vodcă de tocul ușii. Semn al uitării", zic unii. S-a dus! Un înger acar a schimbat macazul. Atenție la linia unu! Vă rugăm poftiți în vagoane! Nu mai avem locuri la fereastră. Hai, curaj, puteți urca fără bilete! Dumnezeu face deconturi pentru orice intenție de zbor nedusă până la capăt. Dumnezeu la jumătăți de măsură se pricepe cel mai bine. Atenție la linia unu! Și trenul începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Să numeri firele de păr de la pizdă cu mănușile de box. Numai căcaturi auziți la fabrică, lucruri serioase, ioc... Eu nu-i mai las în cameră pe apeviști, să se descrăcească unde vor. Geme nefututa de parcă intră în ea un vagon de marfă, face ca locomotiva în triaj! Iapa dracului, cum să dorm, cum să belesc ochii la suveică a doua zi? Circulă pe stânga, că-ți scot ochii! S-o tragi pe mă-ta de țâțe, animalule! Ce-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o împăcare extremă. Lacrimile, rouă pe limba clopotului. Punctul încorsetează limitele. Renunțarea, o cruce rostogolită în afara parantezei pătrate. Aleluia, Dumnezeule! Nu mă încapi, nu te cuprind. Incertitudinea dă din coate să prindă loc la fereastră. Incertitudinea călătorește fără bilet la vagonul de clasă. Incertitudinea pare a avea 100 de umeri, mută cimitirele din calea lui Dumnezeu; decorul îi amintește despre o promisiune amânată, bătrânul evită imaginile voalate sub cruci. Nu există un maxim al suferinței; spui "ajunge", când în fotografia bunicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
treacă podul peste Tisa la Slatina, de unde să-și Încerce norocul. În orășelul ce se aflase Între cele două războaie În Cehoslovacia, domnea o tăcere apăsătoare. Nimeni pe străzi. În gară Însă, forfotă de front: oameni alergînd și ascunzîndu-se după vagoane, sărind dintr-un tren Într-altul, patrule pe urmele lor, focuri de armă. Fugarii au hotărît să se despartă și să-și joace fiecare cartea. Valeriu l-a văzut ultima oară pe celălalt cățărîndu-se Într un vagon pe fereastra spartă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și ascunzîndu-se după vagoane, sărind dintr-un tren Într-altul, patrule pe urmele lor, focuri de armă. Fugarii au hotărît să se despartă și să-și joace fiecare cartea. Valeriu l-a văzut ultima oară pe celălalt cățărîndu-se Într un vagon pe fereastra spartă. El a dat să se agațe de o locomotivă care șuiera a plecare, dar a fost Împins jos de fochist cu un vătrai Încins. A simțit atunci o țeavă de pistol În spate. Locomotiva plecase. I s-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Întrebări de pus slujbașilor și militarilor și-l mîna cu pistolul din spate peste tot pe unde-și căuta interlocutorii. La un moment dat, părea că a găsit ce-l interesa și l-a dirijat pe Valeriu drept spre un vagon, ordonîndu-i să urce. Aceleași explicații date pazei că prizonierul e al lui... De aici Încolo, captivul n-a mai priceput nimic, dar bănuia că se dau amă nunte privind destinația și predarea lui În mîinile vreunei autorități. Îl durea capul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
vreunei autorități. Îl durea capul de cînd căuta și nu găsea un șiret lic prin care să-i smulgă neamțului pistolul. De aceea nu a izbucnit În urale, asemenea celorlalți călători, cînd trenul s-a pus În sfîrșit În mișcare. Vagonul lui, Împins și tras de colo colo, fusese strecurat Într-o garnitură care, iată, se aș ter nea la drum. Neamțul a scos din raniță o bucată de pîine și două mere și i le-a Întins: — Trebuie să-ți
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de nouă ani și jumătate, coaptă la Cluj și tăvălită prin multă imaginație. Așa că i-am cîntat, cu voce mai scăzută, ceva despre una, Piri, care făcea de toate prin gară, sărea și peste șine, iar cînd a sărit peste vagoane, tot trenul a văzut ce avea ea sub săritură. A rîs, m-a bătut prietenește pe spate, rugîndu-mă să-i mai zic una. N-am avut Încotro și i-am dat drumul: „Boci, Boci tarka / Se füle, se farka“ (Vițelușa
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
spre Marea Neagră, iar de acolo, pe vapor, spre America. Își convinsese de asta și camaradul. Dar, cînd muscalii s-au apucat să dea foc satului, au ieșit amîndoi din ascunzătoare și s-au predat. Rușii i-au Înghesuit În niște vagoane de marfă, Împingîndu-i spre răsărit. I-au tot tîrÎt așa din gară În gară, pînă cînd, deodată, pe o tablă, Într-o haltă, Gheorghe a putut citi cuvîntul „Europa“. La un minut de mers hodorogit, pe dinaintea ferestrei vagonului s-a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În niște vagoane de marfă, Împingîndu-i spre răsărit. I-au tot tîrÎt așa din gară În gară, pînă cînd, deodată, pe o tablă, Într-o haltă, Gheorghe a putut citi cuvîntul „Europa“. La un minut de mers hodorogit, pe dinaintea ferestrei vagonului s-a scurs o altă tablă cu inscripția „Asia“. „Am gîndit atunci, mărturisea el, am gîndit că ne-or duce jos de pe pămînt.“ N-au făcut rușii Întocmai, dar nici mult mai altminteri. Coborîndu-i din tren, i-au legat cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
peron de gară...(parcă dacă plângi așa, pur și simplu, la tine acasă și din același motiv, nu-i la fel). Dar chiar nu e la fel ! Tristețea iese din sunetele obișnuite ale gării, din luminile care se văd în vagoane, din glasul megafoanelor, impersonal și metalic, tristețea se atârnă pe semnalele luminoase de la capătul liniei... sunt toți acolo, își caută locul, apoi apar la fereastră și-ți surâd, ca și cum e lucrul cel mai obișnuit să plece așa, în asfințit... îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
semnalele luminoase de la capătul liniei... sunt toți acolo, își caută locul, apoi apar la fereastră și-ți surâd, ca și cum e lucrul cel mai obișnuit să plece așa, în asfințit... îi vezi sau nu... dar sunt acolo, pe scări sau în vagoane, cu tine, ca și tine... toate despărțirile, dintotdeauna, toate despărțirile și mâhnirile tale... De fapt, te plângi pe tine însăți în fiecare din cei care pleacă. Se duce încă o imagine a ta, proprie, odată cu cel care pleacă și încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
aconto... ― Cât ar trebui? ― Vreo zece lei... Gruia i-a oferit banii ceruți și a alergat pe peron. Chiar În acea clipă s-a auzit fluier și oftat de locomotivă. Trenul intra În gară... A alergat spre mijlocul șirului de vagoane, ca să poată În toamna asta ― SÎ trăiești, bunule! ȘÎ mi s-o mai aratat cî cuprinde mai bine coborârea călătorilor... Ochii Îi alergau În toate părțile, dar printre cei ce se Înghesuiau să coboare nu a descoperit pe nimeni care
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Îndreptau spre ieșirea din gară se subția văzând cu ochii, și-a pierdut nădejdea că ai lui au venit... ― Gruiaaa! Aici sântem! - s-a auzit glasul lui tata Toader. A Întors privirea spre locul de unde venea zvonul. La geamul unui vagon, se ițea capul cu plete albe al cercetașului. Alături a apărut și chipul zâmbitor al mamei Maranda. A alergat În Întâmpinarea lor. Dintr-un salt, a urcat În vagon. ― Bine ați venit! Vă sărut mâinile - a reușit să rostească Gruia
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]