1,371 matches
-
făcut-o să sufere teribil. După ce se vindecă, ar vrea să se întoarcă în Grecia. El ezită. Părinții lui sunt bătrâni și e singurul lor copil. Dar nu ești în apele tale sau mă înșel? "Nu te înșeli. Incidentul cu vameșul mă plictisește. Am chef să mă mut." Să te muți din cauza vameșului! Dar e absurd, n-o să poți găsi în Bugaz o casă mai confortabilă. "Știu, dar mă simt într-o situație periclitată." Nu înțeleg prea bine ce de deranjează
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
întoarcă în Grecia. El ezită. Părinții lui sunt bătrâni și e singurul lor copil. Dar nu ești în apele tale sau mă înșel? "Nu te înșeli. Incidentul cu vameșul mă plictisește. Am chef să mă mut." Să te muți din cauza vameșului! Dar e absurd, n-o să poți găsi în Bugaz o casă mai confortabilă. "Știu, dar mă simt într-o situație periclitată." Nu înțeleg prea bine ce de deranjează. Omul ăsta mă urăște." Ei și? El urăște pe toată lumea. Pe tine
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
văd. Și de Crăciun o să trimit un butoi de vin." Dacă sunt pe-aici, să nu uiți că îmi place vinul cu aromă de absint, preciză Panaiota. Dacă nu mai ești aici, o să ți-l trimit cu vaporul în Creta, vameșul cel gentil o să mă scutească de taxe." Cuvântul accentuat de fată stârni un hohot de râs. Devenind brusc absentă la ceea ce se petrecea în jurul ei, Panaiota începu să fredoneze o melodie făcută din melancolie și violență. Se simțea în ea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și eu nu știu dacă anul ăsta o să mai am curajul să fac apel la ea. Mai întâi, pentru că ar fi aproape indecent să-i cer asta, după tot ce s-a întâmplat, și apoi pentru că aș putea fi denunțat. Vameșul, în delirul lui, ar fi perfect în stare. Nu mi-e frică, dar nu vreau să mă despart de elevii mei. Oricum, candidații care să predea la Bugaz sigur n-ar da năvală în clipa asta... Nu știu dacă ești
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
e misterioso. Pe mine, pianul mă face să aud, ca în vis, tălăngile turmelor, trecând liniștite pe un plai de munte... Ușa se deschise cu zgomot, lăsând să intre un client înzăpezit până la sprâncene, cu o privire sumbră și scrutătoare: vameșul. Aoleu, șopti învățătorul, trebuie să ne descotorosim numaidecât de el. Dacă vine Constantin, n-o să aibă inima să-l trimită la plimbare. Vameșul tropăi ca să-și scuture zăpada de pe bocancii solizi și luă măturica pe care Grigore o lăsase pe
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
deschise cu zgomot, lăsând să intre un client înzăpezit până la sprâncene, cu o privire sumbră și scrutătoare: vameșul. Aoleu, șopti învățătorul, trebuie să ne descotorosim numaidecât de el. Dacă vine Constantin, n-o să aibă inima să-l trimită la plimbare. Vameșul tropăi ca să-și scuture zăpada de pe bocancii solizi și luă măturica pe care Grigore o lăsase pe tejghea ca să se deszăpezească: "Bună seara, Gogonea, unde e Grigore?" Ce ton! Pe aici pe undeva, trebuie să vină, îi spuse plictisit învățătorul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
noi ne ducem, sunt obosit." Prezența mea vă pune pe fugă? Se întâmplă ca, după concert, să fiu obosit, Farcaș." Nu știam că te extenuează să scârțâi la vioară. Grigore interveni oportun, luând hainele care se uscaseră și adresându-se vameșului: "Scoate-ți paltonul și pune-l aici, lângă sobă. Ai un umeraș și acolo un cuier pentru căciulă." Profitând de schimbul de haine, o șterseră fără vreun incident. Era și timpul. În sala de așteptare, dădură peste Constantin care venea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Ai un umeraș și acolo un cuier pentru căciulă." Profitând de schimbul de haine, o șterseră fără vreun incident. Era și timpul. În sala de așteptare, dădură peste Constantin care venea după ei. Am scăpat ieftin, dar fii sigur că vameșul n-a ieșit din întâmplare pe o asemenea vreme", zise învățătorul. O fi mirosit ceva, zise șeful de gară, și o să-l rețină pe Grig până târziu, ca să se răzbune. Să intrăm, o să vedem. O găsiră pe Nel citind "Universul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
prea frumos, de asta nu l-am recunoscut, observă șeful de gară stârnind mari hohote de râs. Cele două personaje erau reprezentate din față, în vreme ce calul și câinele apăreau din profil. Totul pe fundalul mării și aducând puțin a Rousseau Vameșul. "Nel a imortalizat un moment istoric, spuse Filip, întâlnirea noastră pe plajă." Și lăudă execuția tabloului. Pietricelele fixate cu ipsos își păstreaseră culorile frumoase, totul era lucrat curat, fără greș: "O adevărată operă de artist!" În clipa aceea, bătu cineva
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
plajă." Și lăudă execuția tabloului. Pietricelele fixate cu ipsos își păstreaseră culorile frumoase, totul era lucrat curat, fără greș: "O adevărată operă de artist!" În clipa aceea, bătu cineva la ușă. Tăcere și teamă să nu-l vadă apărând pe vameș. Lillișu, cu obrajii înroșiți de căldura din bucătărie, se duse să deschidă: Panaiota și Grig își făcură intrarea, încărcați de sticle, oale și pachete. Se grăbiră să-i ușureze de poveri și de paltoanele care avuseseră timp, deși restaurantul era
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sticle, oale și pachete. Se grăbiră să-i ușureze de poveri și de paltoanele care avuseseră timp, deși restaurantul era în apropiere, să se acopere cu un strat subțire de zăpadă, ca un văl foarte fin. "Ce-ai făcut cu vameșul, întrebă învățătorul, ne-a fost frică să nu te țină prea târziu, ca să se răzbune?" Nu l-am tras pe sfoară, dar, cum l-am lăsat singur, n-a avut cu cine să se certe. Și-a băut romul și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
gară, asta presupunea să-l salute în drum și pe Grigore. Nu putea să pice mai prost. Într-un colț al restaurantului, câțiva pescari cu fețe mohorâte beau în tăcere, iar în celălalt capăt al sălii, cine stătea la masă? Vameșul. Împreună cu comisarul de poliție. Imposibil să te înșeli, păzitorul ordinii publice era în uniformă. Cu ura vameșului înfiptă ca un cuțit în ceafa lui, se duse la tejghea, de care se sprijini în coate, și întrebă dacă șeful de gară
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Într-un colț al restaurantului, câțiva pescari cu fețe mohorâte beau în tăcere, iar în celălalt capăt al sălii, cine stătea la masă? Vameșul. Împreună cu comisarul de poliție. Imposibil să te înșeli, păzitorul ordinii publice era în uniformă. Cu ura vameșului înfiptă ca un cuțit în ceafa lui, se duse la tejghea, de care se sprijini în coate, și întrebă dacă șeful de gară nu trecuse pe acolo. Nu, Hector tocmai plecase în căutarea lui. Locotenentul ardea de nerăbdare să facă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
a putut întâmpla? Dacă nu te deranjează să răcnești așa?... I-a spart nasul vreunul dintre bosiacii ăia pe care nu încetați să-i răsfățați! Dar de data asta, o să-mi dea numele vagabondului, altfel îl înfund în pușcărie. Înțeles?" Vameșul veni să se alăture grupului de la tejghea. Era și mai pornit decât comisarul: "Sunt toți niște bolșevici ticăloșii ăștia, astfel au atacat Școala!" Exact, confirmă comisarul, sfidează Statul român care îi clocește la sânul lui! Învățătorul se întoarse oarecum restabilit
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
se simte soiul bun! Oricum, anul ăsta frontiera e bine păzită. În anii trecuți, când te sculai dimineața constatai fuga câtorva dintre bosiacii ăștia, dar anul ăsta, de prima oară, bum!" Agasat de atâtea elogii adresate direct sau indirect locotenentului, vameșul avertiză pe un ton lugubru că iarna nu se sfârșise încă. "Bineînțeles, dacă ceea ce s-a întâmplat o să le fie de învățătură. Se lasă ademeniți de agitatori, domnule locotenent!" Bine, Emilian, dacă nu ne mai vâri la pușcărie, ne ducem
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
data trecută, un pescar băut care a dat înapoi sub amenințarea unui sucitor de patiserie! Șeful de gară reuși să pună grupul în mișcare înainte ca învățătorul și comisarul să se încaiere. Și, deși nu se făcuse nicio referire la vameș, acesta se consideră, și el, invitat. Nici nevastă, nici obligații familiale, în cazul lui, invitația se înțelegea de la sine. Obișnuită ca, iarna, plimbarea bărbatului ei să se soldeze aproape în fiecare zi cu câteva tacâmuri în plus, soția șefului de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cât aproape se intrase în sărbători. Cât despre Lillișu, ea roși fără motiv, ceea ce nu scăpă nimănui. Locotenentul, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, se duse să admire pomul de Crăciun, pe care Nel îl termina de împodobit, în vreme ce vameșul se așeză puțin deoparte, privind cu un ochi sumbru societatea stăpânită acum după dispute aprinse, de bună dispoziție. Era furios că făcuseră pace, ceea ce îi apărea ca o insultă, spre ghinionul lui, ba chiar ca o complicitate cu rivalul lui
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
spre ghinionul lui, ba chiar ca o complicitate cu rivalul lui. "Apropie-ți scaunul", îi spuse Constantin aducându-i un pahar. "Deocamdată stau bine aici." Învățătorul trase un scaun și se așeză alături de el: "Ce pui la cale acolo, Farcaș?" Vameșul îi aruncă o privire întunecată: "Mai bine spune-mi ce caută aici pricăjitul ăsta? N-o să-mi spui că vine pentru Nel!" "Aa, ia uite ce te frământă pe tine. Locotenentul vine pentru că a fost invitat, ca tine și ca
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
care nu-i ajunge nici la gleznă!" " Aa, asta te vexează!.." Și adăugă: "Dar te asigur, nu e nimic între locotenent și Ea, și nici n-a fost nimic. Ți-ai băgat în cap..." Denegările acestea nu-l calmară pe vameș, care nu înceta să mediteze la necazul lui: să iubească fără speranță o femeie nevrednică de el rasial și să rămână ca de piatră în fața unei ariene pur sânge, dacă n-o fi și asta o adevărată nenorocire! Ceea ce nu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
-și simplifica vorbele, așa cum fac adulții când vor să se pună la nivelul copiilor. În timpul mesei, ori de câte ori locotenentul încerca s-o asocieze pe Lillișu, peste masă, convorbirii cu Nel, ceva ca duduitul unei țevi de eșapament se făcea auzit. Era vameșul care-și evacua astfel furia pentru a nu-i contraria pe stăpânii casei, cărora le plăceau pacea și buna dispoziție. Până la urmă, obosit să audă oala asta sub presiune care amenința să explodeze, locotenentul, sub pretextul că trebuia să se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mine mă obligă serviciul să-mi iau informațiile de acolo de unde pot, că agitatorii și spionii mișună pe lângă frontieră." " Ah, dacă serviciul îți cere un asemenea sacrificiu, asta schimbă totul, Emilian. Vii cu noi, Farcaș?" Nu, mai rămân puțin, răspunse vameșul, cu o bucurie rea în ochi. E scris că cei din urmă vor fi cei dintâi." "Bine, dacă ești la catehizare, te lăsăm." Vameșul își umplu paharul, pe care-l ridică sub nasul învățătorului: "Trăiască femeia germană!" În seara de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
un asemenea sacrificiu, asta schimbă totul, Emilian. Vii cu noi, Farcaș?" Nu, mai rămân puțin, răspunse vameșul, cu o bucurie rea în ochi. E scris că cei din urmă vor fi cei dintâi." "Bine, dacă ești la catehizare, te lăsăm." Vameșul își umplu paharul, pe care-l ridică sub nasul învățătorului: "Trăiască femeia germană!" În seara de revelion, înainte de a pleca, locotenentul își făcu o scurtă apariție în salon. Madam Segal era singură: "Nastia a ieșit." Un început de furtună de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Crăciunului. Căci asta era regula, tot Bugazul făcea Crăciunul la șeful de gară. Și asta însemna lume și zgomot. Afară de obișnuiți, Panaiota, Grig și învățătorul, fuseseră prezenți comisarul, poștașul, preotul și căpitanul portului, toți cu nevestele și copiii. De asemenea vameșul, firește, care făcuse eforturi să-i fie pe plac lui Lillișu. "Să mai vedem!", susură Caterina. Tânăra fată izbucni în râs și roși foarte tare. Ceruse din pivnița tatălui ei vin cămășuit, altfel spus, un vin foarte vechi, care-i
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
evacuarea sanatoriului s-ar putea face, mai târziu, în condiții sanitare corespunzătoare. Preotul nu-și părăsea, tremurând de frică, enoriașii. Căpitanul portului rămânea în așteptarea ordinelor. Învățătorul plecase în vacanță cu câteva zile înainte, în Vechiul Regat, la maică-sa. Vameșul era de negăsit. Când cei ce plecau își terminară de îmbarcat boarfele, șeful de gară, țeapăn pe peron, pe cap cu chipiul roșu, ridică discul rotund înfipt într-o tijă, pentru a da mecanicului semnalul de plecare. Șuierul locomotivei despică
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
rămâneau de neînțeles. Dar a priceput esențialul. Locotenentul descria mai întâi, în culorile cele mai întunecate, sosirea la gară, după plecarea lor, întâlnirea cu Grigore și Lillișu, reacția tinerei fete și asasinarea Nastiei, de care îl bănuia foarte tare pe vameș. Se deslușea aici ceva, un fel de sentiment prost definit de vinovăție. Apoi relata, pe un ton la fel de tragic, lunga retragere a regimentului, sub un soare de plumb și pe ploaie, în continuu hărțuiți de trupele sovietice, intrate în Basarabia
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]