2,698 matches
-
ca într-o sarabandă a reclamelor strigate alandala și pe care urechea le aduna în buchet: - Hai la meri dulci! - Rahat cu apâ reci !- Veniti la „zidul curajului”! - Hai să vedeți femeia cu coadă de pește! - Roata norocului băieti! - Zahăr vată copii! - Ciubucuri! - Bere reci la halbă! - Bomba Tiribomba! - Mici mititei dragii mei! - se auzea in același timp si toate odată te îmbiau și te prindeau parcă în mrejele lor, fără putință de scăpare. Stăteam mult timp în fața bazarelor, la trasul
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
aproape de pereții catedralei. Iubesc locul acesta. Fiorul de vechime care-ți umple plămânii când Împingi ușa ca să intri: răsuflarea captivă a sfinților, așa mă gândesc mereu. Cred că aveam șapte sau opt ani când am venit aici prima dată, cu vată de zahăr pe buze. Și acum, dacă-mi ling buzele, Îi mai simt dulceața de consistența pânzei de păianjen. Am văzut catedrale mai mărețe de atunci: Notre Dame, cea din Sevilla, St Paul. Dar ceea ce face măreția acestei catedrale este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
financiar al Londrei, mai mult sau mai puțin neschimbat În ultimii 300 de ani: boieri de țară bine hrăniți ca-n caricaturile lui Hogarth, pămpălăi parveniți. Bărbați cu ultimele șuvițe de păr uscate cu föhnul arătând ca o plasă de vată de zahăr așezată pe o farfurioară roz de scalp. Candidați la atacuri de cord, cu fețele lor nerăbdătoare de băieți de liceu care se pregătesc să dea la facultate Îngropate În alunecările de teren provocate de vârsta a doua. Bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pe picior nerăbdătoare. A fost prinsă Într-o conversație cu șoferul. —Mami, Winston spune că lucrul cel mai frumos În rai este că, dacă ți-e foame, poți să te apleci puțin și să muști dintr-un nor. Ca din vata de zahăr. Îngerii o fac tot timpul. Pare mult mai mulțumită de explicația asta decât de cea pe care i-am oferit-o eu. Alice locuiește Într-o casă burgheză, lângă Queen’s Park: a cumpărat-o Înainte ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
gaura din ciorap și genunchiul sângerând. M-a tras ușor de mână înspre sufragerie și m-a ajutat să mă așez pe canapea, cu gesturi de o surprinzătoare delicatețe. — Te dddoare genunchiul? m-a întrebat, în timp ce îmi curăța rana cu vată îmbibată în nu știu ce soluție, îngenuncheat în fața mea. Vvrei să ți a-duc un ccal-mant? Mă doare sufletul, Bobo! Vreau un calmant pentru suflet! Vreau să-l văd! am șoptit cu glas răgușit. Trebuie neapărat să-l văd! Vreau să merg
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un lințoliu greu, peste tot ce izvodea mintea mea? Bobo s-a întors cu o cană fierbinte de ceai cu lămâie și m-a obligat să sorb măcar câteva înghițituri. A îngenuncheat din nou și iar mi a șters cu vată julitura de la genunchi. îmi tampona rana, aplecat, și în timpul ăsta îmi povestea despre accidentul lui Eduard. Abia atunci am înțeles grozăvia care se petrecuse și de care eu nu avusesem habar. Eduard căzuse nu oricum, ci de la mare înălțime, căzuse
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îmi păream străină și hidoasă. Eram foarte bătrână - așa, la vreo treizeci de ani. Aranjată, dichisită, rece, calculată... Nu dădeam doi bani pe nimeni. Poate doar un ban, acolo, pe mine. Toți vorbeau tare și urât și eu îmi pusesem vată în urechi și zâmbeam cu nepăsare. Asta pentru că nu mai auzeam nimic. Deodată mi se pare că aud un zgomot și tresar, cu ochii larg deschiși. Nu, nu mi se pare. S-a deschis ușa la mine și a intrat
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dintre uși sare în aer. Suflul îl izbește violent de zid. Ghemuit pe podea, pentru câteva clipe își simte trupul atât de amorțit încât nu poate face nici o mișcare. Zgomotul luptei ajunge la el ca printr-un strat gros de vată. Deschide larg ochii încețoșați care nu reușesc să focalizeze. Sleit, trage puțin aer în piept. O durere cruntă pare că izvorăște din toate oasele, mușchii, nervii și venele lui. Abdomenul pulsează violent sub presiunea unei stări de greață cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lichele, dați-mi o canalie!". Ori: Între ele se vor găsi și multe V.I.P.-uri sau vipere". Ori: "M-am săturat de gripa aviară, de pachetele de legi ale lui Eugen Nicolăescu, - de unde n-a răsărit încă nici un pachet de vată". Discursul colorat, sarcastic, cu iritări de lexic și prompte pansamente metaforice, doldora de amintiri, de "adevăruri trăite" ce încearcă a se corela cu adevărurile obștești al lui Niculae Gheran e străbătut de o nostalgie de scriitor. Fiind limpede că marele
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
fiindcă am citit pe chipurile oamenilor, pe străzi, aceeași descoperire care îi încînta: orașul trăia ceva deosebit, o bucurie a lui secretă. Vocile noastre, de pildă, găseau în el un ecou parcă muzical, pașii pe trotuare sunau învăluiți parcă în vată, acoperișurile păreau aeriene, ai fi zis gata să zboare, vitrinele ai fi zis că te privesc și clipesc, uriași ochi ai orașului care trăia ca un singur tot însușindu-și și topind în corpul său toate casele, piețile și bulevardele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a fost vorba să mergem noi azi la ea?" "Nu ți-am spus că sărbătorim căsătoria noastră la ea?! Dragă, oi fi tu filozof, dar uituc n-ai dreptul să fii decât hăt, încolo, pe la bătrânețe, când o să-ți pui vată în urechi!" Rămăsei stupefiat. Dimpotrivă, îmi spusese că aranjăm noi asta mai târziu, după ce strângem ceva bani. "Nu, zisei, nu mi-ai spus niciodată că o să sărbătorim..." Dar ea mă întrerupse: "Ba ți-am spus, lasă, te-ai supărat ca
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la... "De ce rîzi?!" mă întrebă cu o nedumerire amorfă, impersonală, în timp ce încerca să-și facă o gură cum credea ea că trebuie să arate o... Se uită astfel la mine, dar numai o clipă, apoi începu să se șteargă cu vată, pe care o înmuie într-o sticluță, reușind să se boroșcăiască pe obraz și pe bărbie, enervîndu-se, o enervare rece, flegmatică, amestecată cu nedumerire că găseam ceva de râs în toate acestea... Râdeam fiindcă o iubeam, deși o simțeam departe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o cafea și să răsfoiască un ziar, fără să-l suspectezi că... I se vedea urechea răsucită spre noi, ei și? Ce să facă la urma urmelor și el cu urechile, să și le taie, să bage un mototol de vată în ele, să și le astupe cu palmele ca să ne convingă pe noi că nu era un... Lucrurile nu sânt atât complicate, cât complexe, spune prietenul meii revenind. "L'enfer, c'est les autres", spune domnul Sartre și are dreptate
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
potrivea cu poveștile senile și optimiste din manuale, în care moșnegi impecabili, însoțiți de câte un pionier parcă dat cu ruj pe buze, sorbeau din priviri steagul Partidului de pe catargul Fabricii de Textile. Bătrânii mei arătau încruntați, cu dopurile de vată atârnându-le din urechile păroase și pe care le scoteau ca să te-audă mai bine: „Ai?“ Îi urmăream de dimineața până seara, clămpănind din papuci spre câte un magazin, mereu pregătiți să se bage în față. Știau să împingă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rapid și firesc. Zăceam prin paturi de cămine insalubre, gătind la reșou sau punând perdele; reparam bicicleta surorii mai mici; dădeam la sapă, la vie; mergeam la meci, pe Ghencea“ sau în Regie“; eram sărutat, mângâiat, călărit; cumpăram merdenele și vată de zahăr; mergeam la film; eram din nou sărutat; plecam în vacanță cu cortul la Vama Veche sau Soveja; îmi făceam un tatuaj sub buric; mă căsătoream; iarăși săruturi; turnam copii cu nemiluita; mă așezam la casa mea; duceam sacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
savuros; eu acționam cu un capsator asupra coperții. Prin găurile strâmbe turnam spirt. Mirosea a cerneluri arse și-a carton spart. Fiecare volum trebuia pedepsit, torturat, trecut prin chinuri lungi și complicate. Literele mincinoase erau sufocate cu bucăți mari de vată, tiparul azvârlit de pe-o pagină pe alta, desenul scăldat în bălți de-acid. Cotorul tremura, ca o ceapă despicată. Așteptam să se usuce sculele, apoi închideam cartea la loc în seif; alta urma la rând. Într-o noapte, puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
somată să vă prezentați de urgență la sediul Biroului de Partid de sector, pentru a vă ridica Diploma de membru, precum și un buchet de garoafe, cu felicitări. Noul sediu se află în Parcul Cișmigiu, la numărul 2, lângă ghereta de vată de zahăr.“ Urma o dată, ora și semnătura indescifrabilă. Cu prima ocazie, i-am strecurat scrisoarea în geantă. L-am lămurit pe Paul că gluma e nevinovată, ne-amuzam și noi, și fata. Făceam pe detașatul, dar, de fapt, mă încânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
suna bine, dar mai trebuia să și meargă. Nu eram convins că aleasa mârșăviilor mele viitoare și ipotetice urma să vină la întâlnire, așa că l-am trimis pe-amicul Paul la înaintare. Stătea potolit, lângă un brăduț, molfăind dintr-o vată de zahăr: marioneta perfectă. Probabil bombănea în gând, cum obișnuiam cu toții. Ar fi făcut orice-i spuneam, mimând obediența până la sacrificiu; avea o admirație încăpățânată față de mine: amândoi isteți, amândoi copii de profesori, slăbănogi și-antipatici (el mai mult, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la suflet tipii ăștia deștepți, care abia așteptau să-ți ia locul la repartiție. Treceau multe conversații până să-ți dai seama că tu mai mult vorbești, iar ei mai mult te-ascultă. Întâi i-aș fi îndesat pe gât vata de zahăr, cu tot cu hârdău și mecanismul rotativ. Apoi l-aș fi lăsat să se descurce singur cu explicațiile. Așa l-ar fi găsit Gloria, timid, nemișcat, cu mâinile înghesuite-n buzunare (nu știa niciodată ce să facă cu ele, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sfârcurile, parcă ar fi tras de ele cu două minute înainte. L-a recunoscut imediat pe Paul. Nici nu era greu - ușor cocoșat, stingher, cu bretonelul zimțat lipit de fruntea transpirată. S-a apropiat de el și Paul a scăpat vata de zahăr pe jos, parcă-l frigeau degetele. N-am auzit ce-au vorbit, dar, la un moment dat, Gloria a început să-l pupe pe-obraji, pe nas, pe ochelari; unde găsea un loc liber, îl ștampila. Eu turbam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
toate detaliile.“ „A scăpat vreunul?“, s-a grăbit Mihnea să afle. „Nu, dar n-au murit înecați, cum crezi tu.“ „Adică?“ „Atunci, te-ncălzeai cu păcură, blocurile aveau cazane mari, zidite la subsol; le-alimentau niște țevi groase, învelite-n vată de sticlă. Ai și tu, probabil, în pivniță la Câmpulung, doar că sunt de apă.“ „Da, domne. Mi le-a montat un tembel, în fiecare iarnă mi se sparge o bucată. Iar îl chem, iar mi le izolează. La anu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
au făcut praf și țevi, și izolații: toată păcura s-a scurs în apă, a plutit dintr-o cameră într-alta. La un moment dat, s-a aprins. Poate a fost o scânteie, poate s-a frecat vreun cablu de vata de sticlă și-a luat foc, cine știe. Au ars acolo, în apă, de vii, le-auzeai urletele de-afară, din stradă.“ Am tresărit și-am dat cu toții paharele pe gât. Le-am mai umplut o dată. Cam tot atunci s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Acum se găsiseră unii care să-l schimbe. Cu unul mai bun, desigur. Trăgeai de tirbușon și rămâneai în mână cu-o chestie moale, ca un burete de filtru de țigări. Muștiucul era poros, îndesat și plin cu fire de vată. Pe margini, cineva îi imprimase calitățile; cu cerneală sintetică, gri, care se lua pe degete: „Dop din ELASTOMER-TERMOPLASTIC. Cel mai modern și mai sigur mod de a păstra intacte aromele și calitatea tradițională a vinului de excepție.“ Strămoșii se puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
toți. Vara, prin iunie, lumea făcea coadă la statui, care cu flori, care cu panglici și coronițe de brad. În fiecare an, se împlineau nu știu câți ani, ba de la nașterea, ba de la moartea poetului. Prilej de sărbătoare, cu mici, bere și vată de zahăr: le cumpărai pe toate pe-aleea din spatele falezei. La fel în iulie, când începeau Serbările Tomitane. Oamenii se-adunau pe faleză, cu mic-cu mare, de la mamaie la nepoței, să prindă o acadea sau un balon colorat. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ieși, masa mare din sufragerie care se-apleacă peste tine și, împreună cu măsuța mică de la capul patului, te mușcă noaptea de picioare. Toate puteau fi rezolvate prin mijloacele științifice ale organizării imobiliare: geamurile se închideau, colțurile parchetului erau îndesate cu vată și bucăți de ziar, draperia trebuia crăpată, iar mobilierul îndepărtat din dormitor. Rămânea doar strictul necesar: ferestrele și dulapul de haine cu patru compartimente. Până și patul fusese demontat și înlocuit cu un cadru metalic și două saltele urcate pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]