6,807 matches
-
trece prin mai multe divorțuri poate obține iertarea păcatelor de la Dumnezeu. Nici Andreea Marin și nici Ștefan Bănică nu se mai pot cununa religios, ei fiind "afurisiți", potrivit unui canon bisericesc. “Acest canon este o lege clară și precisă, până în veșnicie. Din punct de vedere al canonului, păcatul divorțului nu se va ierta nici în veacul veacului și nici în cel ce va să fie, cum spunea Mântuitorul. Afurisenia este o pedeapsă până în viața viitoare. Este ca un fel de admonestare
Andreea Marin și Ștefan Bănică, "osândiți" să nu se mai cunune religios by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72842_a_74167]
-
din perspectiva timpului este privit și Alexandru Mușina, poetul optzecist care a sprijinit mișcarea brașoveană "mașcriistă" (din care a făcut parte și Marius Oprea). Lui îi dedică un poem unde are, asemenea altor scriitori, ciudata bănuială că Mușina deține secretul veșniciei: "Sângele tău se îngroașă, prietenii mor sau dispar în / trecut. / Dar zâmbetul tău e veșnic, chiar și frica asezonată/ de o privire sfredelitoare." Spun asemenea altor scriitori pentru că un lucru asemănător observă și Ioana Pârvulescu în capitolul dedicat timpului din
America nu crede în lacrimi by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7089_a_8414]
-
observă și Ioana Pârvulescu în capitolul dedicat timpului din recentul volum Întoarcere în secolul 21. Într-o discuție cu Alexandru Mușina, autoarea se neliniștește teribil aflând că, în vreme ce - pentru ea - timpul s-a comprimat și momentele care înainte păreau o veșnicie s-au transformat acum în clipe care trec infinit mai repede, pentru Mușina, clipele și veșnicia au rămas aceleași dintotdeauna. Oare să fi aflat poetul optzecist puterea de a opri timpul? Poezia lui Marius Oprea are muzicalitatea visării și a
America nu crede în lacrimi by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7089_a_8414]
-
o discuție cu Alexandru Mușina, autoarea se neliniștește teribil aflând că, în vreme ce - pentru ea - timpul s-a comprimat și momentele care înainte păreau o veșnicie s-au transformat acum în clipe care trec infinit mai repede, pentru Mușina, clipele și veșnicia au rămas aceleași dintotdeauna. Oare să fi aflat poetul optzecist puterea de a opri timpul? Poezia lui Marius Oprea are muzicalitatea visării și a curgerii apelor. În America! America! întâlnim adeseori imagini cu o sonoritate palpabilă, care se repetă simbolic
America nu crede în lacrimi by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7089_a_8414]
-
lui Paciurea și, mai ales, lui Brâncuși, Dumitraș evadează din istoria occidentală a sculpturii, din istoria ei clasico-renascentistă, și fuge în protoistorie, în substrat, în Vechiul Testament, în nonfigurativ și în combustia interioară, nondiscursivă, a creației, în atemporal și în iluzia veșniciei. Cu alte cuvinte, coborînd tot mai adînc în preistorie, sculptorul se trezește direct în postistorie. Modernitatea lui se varsă în postmodernitate, timpii diferiți se aglutinează organic, verticala se răstoarnă și devine orizontală, diacronia se preschimbă în sincronie și succesiunea în
Sculptura, de la natură la sens by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7112_a_8437]
-
ambele subordonate unui abia perceptibil puls al transcendenței. într-un anumit fel, Dorel Zaica are viziuni teologice, pune în relație lumi aflate în regimuri de existență diferite și visează recuplarea naturii umane, după căderea acesteia în efemer și opacitate, la veșnicia spiritului și la transparența orizonturilor cerești. Acest mod de a înțelege imaginea ca limbaj al spiritului și de a-și asuma creația ca pe o formă particulară de sacerdoțiu, îl plasează pe Dorel Zaica într-un spațiu neexplorat al artei
Dorel Zaica, între materie și lumină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7325_a_8650]
-
tine nu există - fîțîindu-te toată ziua, bună ziua, pe sticla tembelizorului, amețindu-te că gloriola va ține pînă cînd îți vor cădea fălcile, pînă cînd glasul ți se va dogi ca un clopot spart. Bineînțeles, crezînd în nemurirea numelui tău, în veșnicia bunurilor tale, încoronat cu lauri, cinstit cu statui, monumente din marmură, bronz etc. Poetul e dur, dar drept și actual cum nu se mai poate: "Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi./ Idolului lor închină, numind mare pe un
Cumințenia prestigiului și guraliva notorietate by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/7355_a_8680]
-
Simona Vasilache Toată tradiția bunelor maniere, cunoscută de rafinați și, în felul lor, de bețivii de meserie, le cere despărțite. Spre condamnarea, întru veșnicie, a băutorilor de șpriț. Așa încît, un titlu împăciuitor, venind de la un priceput al soiurilor, stîrnește nedumeriri. Vin și apă, placheta lui Păstorel Teodoreanu, din 1936, de la "Cultura Națională", cu ilustrațiile lui Ion Anestin, nu e, însă, o declarație de
Între pahare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7632_a_8957]
-
pocnea din copite, l-a convins să plece. M-a mai îmbrățișat o dată, după care s-a urcat în căruță. Calul n-a avut nevoie de îndemn ca s-o ia din loc. Rămăsesem singuri. Și am fost singuri o veșnicie. Cât de des mi-a revenit în vise și în gând singuratica noastră veghe - noi doi, tatăl descurajat și fiul temător, strângându-se în brațe ca să se încălzească și să se încurajeze pe singura băncuță din gară, așteptând, tot așteptând
Paul Bailey: Unchiul Rudolf by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/7255_a_8580]
-
extrem de alert, scenele în cîte două personaje, mai cu seamă. Ritmul antistanislavskian, să spunem, impune actorilor să joace cu motoarele turate. Viața personajelor este turată de Caragiale. Casa de la numă rul șase, casa lui Jupîn Dumitrache se zugrăvește de o veșnicie, parcă. Numai de trei săptămîni nu au mai dat muncitorii pe la șantier. Condițiile de improvizație și provizorat întind nervii la maxim. Ca și veșnica suspiciune, care tronează, nu doar în mintea lui Jupîn Dumitrache. Ea scoate capul din fiecare ungher
În măruntaiele unui text by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5950_a_7275]
-
poate fi cu adevărat învins doar de credință, nu de una exterioară ființei, abstractă, ci de o credință contopită cu ființa însăși, imanentă acesteia. Providența se pronunță aici din interiorul verbelor literare, „din miezul lor cel mai adînc", reverberație a veșniciei: „Știu încă o dată că Dumnezeu e viu și îmi răspunde. Voi trăi, voi supraviețui". Ion Zubașcu: Moarte de om. O poveste de viață, Ed.Limes, 2010, 96 pag.
O carte tulburătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6185_a_7510]
-
când mă scol, si de departe îmi pătrunzi gândul.” .... Psalmii 139:23 “Cercetează-mă, Dumnezeule, si cunoaște-mi inima! Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile!” Psalmii 139:24 “Vezi dacă sunt pe o cale rea, si du-mă pe calea veșniciei!” Blooger-ul mai scrie că femeile ar trebui să posteze doar fotografiile în care ele apar atunci când spală vase și calcă haine, pentru că asta vor ”băieții cuminți”. Băieții nu ar trebui să posteze poze care-i arată lângă mașini și cu
Articol incredibil al unui penticostal: Dumnezeu te urmărește pe Facebook () [Corola-journal/Journalistic/62630_a_63955]
-
de gheață, indiferentă și rece. Elogiul frumuseții, ca fruct al exigențelor tehnice, asimilează inspirația poetului muncii dure a unui emailor. Ideile sale vor fi reluate de adepții Parnasului, iar mai târziu, în 1872, anul în care Gautier va trece în veșnicie, Théodore de Banville va publica Le petit traité de poésie française, revelator pentru elogiul dificultăților formale, ca element primar al calității. Totuși, după 1870, spiritul pozitivist își impune prezența. Noi teme, rezultat al unei realități mereu în mișcare, sunt puse
Théophile Gautier și cutia Pandorei by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/5310_a_6635]
-
economie înfloritoare, dezbateri de idei de dreapta și politica rafinată, a fost și mișcare feministă, stânga intelectuală și militanta, experiment artistic asumat marginal, dinamica problematică a drepturilor cetățenești etc. Camil Petrescu și Alexandru Vilara. Satul mitic unde s-a nascut veșnicia și satul concret studiat de Școală Gusti. Vulcănescu filozoful și Vulcănescu economistul...” În cazul de față, conjuncția și, cea care însumează și nu lasă nimic pe dinafara, are un rol important. Viața la țară (sau lipsa ei) Și tot apropo
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5311_a_6636]
-
în 1987 am avut senzația că plec foarte departe și că fug de niște realități care mă sufocau. De fapt simțeam că plec pentru totdeauna. Atunci nu exista nici o speranță la orizont, eram convins că regimul comunist va dura o veșnicie. De aceea, credeam că plec fără să mă mai întorc vreodată și nu aveam nici o părere de rău. Doar o mică strîngere de inimă pentru părinții mei. Eram dispus să mă instalez oriunde pe pămînt cu condiția să găsesc o
prezențe la Festivalul „Zile și nopți de literatură“, Neptun, 2011 Matei Vișniec: „La 55 de ani trebuie să furi cît mai mult timp pentru tine însuți“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5456_a_6781]
-
peripatetic ce levitează printre ipoteze. Aflat într-un taifas nesfârșit cu neamul lui „cine știe? ” și rubedeniile lui „poate”, el doar adastă. Stă. Reflectează. Privește cu iscusință și fără grabă cerul, se uită dincotro vine primejdia și unde se isprăvește veșnicia ei. La ceas oprit..., stabilește anotimpul. Cât se poate de oportun. Pune apoi șaua pe bidiviul îndopat cu cărbuni încinși, încalecă voinicește și, după ce aruncă un înspumat rămas-bun înspre capotul nevestei înflorate, pornește la același mereu război de apărare. În
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
acest fel, respectă și repetă, declarativ, un algoritm al generozității continue, ce se reia ori de câte ori este nevoie. Însă, e adevărat, de fiecare dată cam cu zgârță. Când nu e absorbit de studiul profund al fantasmelor, românul are vocația temeinică a veșniciei pe sponci. Asta e, contractul lui cu eternitatea e valabil doar o clipă! Datorită țâfnei posomorâte împotriva realității. A oțărâtei pizme pe această lume. Pe legile ei. Pe rânduielile ei. Pe durata ei. Și atunci, mintenaș și buclucaș, vâră o
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
murit în martie 1953, iar urmașii săi, în frunte cu Gheorghi Malenkov și Nikita Hrușciov, au decis să-i eternizeze memoria. Trupul despotului a fost îmbălsămat și amplasat lângă mumia fondatorului bolșevismului în ceea ce s-a numit „Mausoleul Lenin- Stalin”. Veșnicia lui Stalin nu a durat însă decât 8 ani, întrucât, acum 50 de ani, în octombrie 1961, Congresul al XXII-lea al PCUS a decis să mute trupul neînsuflețit al tiranului din Mausoleu și să-l înmormânteze lângă zidul Kremlinului
Despre materialismul oniric - Lenin, Stalin, Hrușciov și visul tovarășei Lazurkina by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/5116_a_6441]
-
penitență, de osânde, de intrigi, și mărturia vie că trecătoare sunt ale lumii toate și că despărțiri de moarte pot sfârși într-o paradoxală comesenie din care liniștitul lor privitor pare să nu mai înțeleagă, peste veacuri, nimic. Decât că veșnicia își râde de socotelile omenești. Nu se știe - și săpăturile lui Odobescu nu reușesc să propună decât seducătoare ipoteze - cine a ctitorit mănăstirea. Asta o face, într-un fel, un loc al nimănui, și-i hotărăște destinul. Mai puțin de
Afară din București by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5332_a_6657]
-
cel de după Epica magna), Eugen Suciu l-a intuit și l-a exprimat printre primii în poezia românească. Iată și o dovadă: „Sînt zile/ în care orașul/ lunecă pe lângă mine - lent/ ca măruntaiele une tăceri// mîini/ cu memoria lor chimică/ veșnicia/ în cămașa ei de piatră/ încheiată la gît/ roșii crăpături/ în peretele de sfială al zilei/ domni cu vârsta matură/ ca niște pești - amintind/ amețitoarea viteză a nepăsării/ în spinarea coralilor/ melancolia unei străzi/ pe care o pisică/ o înșfacă
Generația ’80 la vârsta reeditărilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5350_a_6675]
-
un abur de trăiri montate în logica deșirată și extrem de sinceră, în felul ei, a visului. Conversații în care nimerești, la un moment dat, fără nici un sentiment de indiscreție, asta sunt poemele, scrise ca și când le precede și le urmează o veșnicie de stat de vorbă. Din când în când, câte ceva merită spus cu voce tare, din acest dialog interminabil, și aceea este poezia. Fără pretențiile memorabilului, doar cu o căldură de om pățit, între alții: „Și eu am umblat odată cu o
Amintire și adevăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5366_a_6691]
-
lucrau sau nu în acel moment. Scenografii lui cu care a fost fericit, cu care a visat și a făcut teatru mare, pînă la capăt, fascinant, ireal, clipe de mare intensitate, care mă copleșeau și care durau, pentru mine, cît veșnicii puse la un loc. Ceva extrem de prețios... Închid ochii și simt energia atîtor scene din marile spectacole Vlad Mugur. Acolo, în lumea lui, pot să călătoresc cît vreau. Și e foarte bine. Ideile plutesc în jurul meu și îmi descifrează și
Vlad Mugur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5369_a_6694]
-
Sibiu și, aș putea adăuga, singurul critic adevărat. Dar gândindu-mă la această singularitate a criticului, a cărui personalitate și operă o evoc acum când se împlinesc nouăzeci de ani de la nașterea sa și zece ani de la trecerea lui în veșnicie, îl văd și mai ales îl aud în amintitul cerc al prietenilor dispăruți, participând într-un anumit fel propriu la ceva ce ne era comun nouă tinerilor cerchiști: râsul. Îmi ațintesc urechea spre ecourile din depărtare ale râsetelor noastre din
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
Tudora Șandru-Mehedinți În anul care se încheie, de pe fericitul tărâm de dincolo unde se odihnește întru veșnicie de peste 25 de ani, Julio Cortázar a făcut un dar incredibil cititorilor lui de pretutindeni: ultima sa operă. Este vorba de un volum de aproape 500 de pagini, publicat în luna mai în Spania de către editura Alfaguara, cu titlul - inspirat
Julio Cortázar - Manuscris găsit lângă o mână by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/6631_a_7956]
-
cu o arhaică pătrundere, fără risipă de vorbe, în expresivități ce pot reține atenția: "pe ce lume va mai fi o alta / în formă de inimă în formă / de om însemnat cu fierul / roșu de lumină și credință / caldă asemenea veșniciei în / Rai drum să-ți faci cînd alții / n-au nici cărare înspre cer / nici inimă și nici înfiorare / să se știe de cîtă iubire / sunt în stare o mare lume / într-o lume mică și lumea / aceea-n lumi
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]