3,223 matches
-
cicoare - călugărul din vechiul schit cu ochii-n lacrimi 34 Sfârșitul verii - toată floarea-soarelui întunecată 35 Stea căzătoare - cu inima strânsă aștept diagnosticul Cezar C.Ciobica 36 stea căzătoare - pe firmament privirea blândă a bunei Ion Rașinaru, 37 Candela de veghe în amintirea bunicii - luna printre nori 38 Chilii luminate - pe marginea cărării lumânărele 39 Tichia tatei caldă ascunzătoare - greieri în duet - Ana Urma 40 roi de fluturi albi în ritm cu aspersorul - hora stacatto 41 găinat violet sub șforile de
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356043_a_357372]
-
cu sete absolută. - Te vreau ființă, șoaptă, îmbrățișare vie, Nu stea de foc pierdută în zbor spre veșnicie, Nici chip de nemurire pe-o operă de artă Ci rouă de fântână cu rădăcini de piatră! - Mai este-un veac de veghe, și lacătul la ușă S-o rupe-n mii de țăndări sub falduri de cenușă. Rămâi în turnul nostru, ai grijă să nu-l afle Și să-l prefacă hoții în sunete de harfe. Mă răsucesc pe-o clipă, mă
CÂT DE STRĂINĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354847_a_356176]
-
olimpiade, și-ades, în poezie - În marea de iubite, sorbite la sorocuri, Perfectele Madone, ieșite din pruncie - Mi-am dat să-mi fie Raiul, în munte, și în mare, Și iar în cărți, și-n oameni, ce ne munceau de veghe, Eram colegi cu toții, în marea întâmplare, De-a nu ști că și Raiul, purta, odată, zeghe - Mi-am dat să-mi fie Raiul, atât că la o vreme Stăteam și eu, la coadă, sau aș fi vrut lucioase Reclame să
POVESTEA RAIULUI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354832_a_356161]
-
Acasa > Redactia > Autori > MELANIA BRICIU ATANASIU Autor: Melania Briciu Atanasiu Publicat în: Ediția nr. 857 din 06 mai 2013 Toate Articolele Autorului Ecce homo sub eterne opaițe îngerii stau de veghe acolo unde aripa ar întrezări o margine abia tremurată de lume respirația mea nu mai moare zăbovește puțin să-și tragă sufletul să-și încheie nojițele cât timp am pășit doar pe vârfuri de inimă am ocrotit liniștea tuturor cu
MELANIA BRICIU ATANASIU de MELANIA BRICIU ATANASIU în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354855_a_356184]
-
I. , de Melania Briciu Atanasiu , publicat în Ediția nr. 857 din 06 mai 2013. Ecce homo sub eterne opaițe îngerii stau de veghe acolo unde aripa ar întrezări o margine abia tremurată de lume respirația mea nu mai moare zăbovește puțin să-și tragă sufletul să-și încheie nojițele cât timp am pășit doar pe vârfuri de inimă am ocrotit liniștea tuturor cu
MELANIA BRICIU ATANASIU [Corola-blog/BlogPost/354878_a_356207]
-
prag, o namilă de vreo doi metri. Cu un asemenea gabarit, greu de pătruns în interior. - Biletele!?! Am răsuflat ușurat. Nu era el... însoțitoarea! Le ia și dispare. - L-ai văzut?, întreb. Era de la CFR?!? Stingem lumina. Cea verde, de veghe, mi se fixează în ochi. Hodoronc-tronc, tranca-tranca, târâș-grăpiș, după nouă ore, trenul acoperă cei 462 de km de cale ferată. Românească. În nouă ore eram dus-întors la/ de la Londra. Cu avionul. Dar, ce să caut la Londra?!? Să iau un
VEST... DE VEST... SPRE VEST ... (I) de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354890_a_356219]
-
să rămână unită și să păstreze comorile de suflet ce mai rămăseseră intacte în viața din exil. Urcă o treaptă profesională, devenind măsurător cu licență, iar după un timp, în echipă cu Tiberiu Cunia, ajunge protector al pădurilor, stând de veghe cu schimbul într-un turn din mijlocul nesfârșitelor păduri canadiene. Această perioadă de observatori ai pădurii este pentru cei doi real prilej de relaxare și de pregătire temeinică pentru ceea ce va urma în viețile lor, în carierele lor, care de-
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355419_a_356748]
-
Doamne). Rostirea are strălucire și densitate echilibrată,spre deosebire de optzeciști care au densitate incoerentă și dezechilibrată.Poetul Gavril Moisa a știut să ridice criza la solemnitate, ceea ce arată nu doar o sensibilitate în expansiune, ci și o conștiință în stare de veghe la hotarele divinității, a iubirii de familie, de femeie și la înaltele mituri ale umanității. AL.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Alergând după fluturi / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 299, Anul I, 26 octombrie 2011. Drepturi de
ALERGÂND DUPĂ FLUTURI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356790_a_358119]
-
sângele Soarelui și Regatul pierdut. Pe acela trebuie să-l căutăm noi acum și spre Fiicele Soarelui trebuie să ne îndreptăm privirea toată omenirea! - Zise bătrâna de culoare. Apoi îngenunche în fața sălii congresului și intră și ea în starea de veghe. - Da’ de unde ști tu, hoașcă bătrână, cine-i Sfânta Ana, unde-i Fiica Soarelui și de unde vine pațachina asta încoronată acum? De unde ști tu unde-i Cristos copil acum și pe care drum trebuie să apucăm noi ca să-l găsim
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 8 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356758_a_358087]
-
Articolele Autorului Orașul tristelor ruine Măsor, cu calm, încețoșata alunecare a clipelor Pe malul unde stelele înserării tremură pe ape Când vin cerbii din ele să se-adape. O melodie urlă la câinii cu covrigi în coadă Ce stau de veghe la negrele bărci somnolente Pe nisipul ce măsoară clipele unuei nopți mai lente. Cu amintiri uitate pe străzi corpolente Cu biserici spălate de timp și pace demnă Orașul se regăsește în amiaza solemnă. Sub clopotul mării în care lovește vântul
ORAŞUL TRISTELOR RUINE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356893_a_358222]
-
ANA URMA, VASLUI) Autor: Cezarină Adamescu Publicat în: Ediția nr. 276 din 03 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului DIN DEPARTE-N APROAPE - poemele toamnei ANA URMA Între fire și gând, înălțimea Depărtări cu miros de alge răvășit în unghiuri de veghe nesfârșitul albastru închis sunt atat de aproape de toamne cu arămuri de frunze năluci ca un nod desfăcut în descântec de la stânga la dreapta umbre trec vertical înmulțite cu brâuri din macii și fluturi curcubeu într-un pumn de copil calm
POEMELE TOAMNEI (ANA URMA, VASLUI) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356938_a_358267]
-
de oase, Iubirea de moșie este mare, Și amintind de zile viforoase Spre neuitare înfloresc altare. Pe trupul țării sunt adânc înscrise Să le “citim” aievea ca-ntr-o carte Tumult de idealuri și de vise Și stăm aici de veghe mai departe. De ne-au dorit de sacrificiu țara, De ne-au ucis prin intrigi domnitori, N-au reușit mai mult ca în afara Unor izbânzi mărunte uneori. În doine și balade vii izvoare Și în perenitatea unui mit, Ne înălțăm
COLOANA FĂRĂ SFÂRŞIT, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356965_a_358294]
-
clopotul mai bate? după ploaia dulce, curcubeu, la orizont, răsare? după mine-o curge, nesfârșita, turmă de mioare? rază ta, Antares, va-nflori, augusta, pe o altă carte? oare, sus, acolo, printre stele, umblă-n voie Lucifer? cine stă de veghe la hotarul vastelor imperii? cine-mi duce dorul și m-așteaptă, la căderea serii? cât mai datorez, la dijma, marelui flamand, boier? oare, sus, acolo, printre stele, care mi-i aleasă? Citește mai mult ELOGIU CELOR NELUCRATEOare sus, acolo, printre
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
clopotul mai bate?după ploaia dulce, curcubeu, la orizont, răsare?după mine-o curge, nesfârșita, turmă de mioare?rază ta, Antares, va-nflori, augusta, pe o altă carte?oare, sus, acolo, printre stele, umblă-n voie Lucifer?cine stă de veghe la hotarul vastelor imperii?cine-mi duce dorul și m-așteaptă, la căderea serii?cât mai datorez, la dijma, marelui flamand, boier?oare, sus, acolo, printre stele, care mi-i aleasă?... XI. ELOGIU IUBITEI, de Ion Mârzac, publicat în Ediția
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
Și râul și priporul. O copiliță dalbă La râu nălbește-o ie O” este Maricica, Ursita lui soție . . . Duioasă, ca o doină S-aude dinspre casă, O voce de mămucă: ,,Ionele, hai la masă!” . . . În poarta casei, învechită, Stă de veghe, Smerit și trist, tătuca, Albit de zile negre . Dar visul se destramă . Ionel tresare-n pat; Feeric a fost totul Să fie-adevărat . Condeiul stă să-i cadă Dar muza e prezentă; Mai scrie două versuri, Cu o mișcare lentă . . . E-
DORESC de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355064_a_356393]
-
dintre cele două lumi a fascinat mintea omului din toate timpurile, iar cei care apucau să spună câte ceva erau priviți ca niște ciudați", afirmă scriitorul Marin Trașcă. În agonie, nu știa dacă mai trăiește sau doar parcurge o prelungire de veghe a creierului care refuză să accepte realitatea. „Avusesem ceva, dar nu știam ce, știam că mai fusese ceva, dar nu știam cât, știam că fusesem cândva, dar nu știam când, devenisem atemporal cu mine însumi, întrebându-mă în care lungime
MARIN TRAŞCĂ – „EL DESCONOCIDO” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355110_a_356439]
-
doamnă, vine-n zborul tău o toamnă Mănoasă și generoasă și se cuibărește-n casă! Pică-n zborul tău alene, vara, adormind pe gene. Pică visele brumate, la pământ, înspăimântate! Copacul Copacul, fără un cuvânt, cu ramurile duse-n vânt Veghea în zori ferestra mea dar nicio frunză nu avea! Și în tristețea lui solemnă vedeam statura-aceea demnă A celui ce, de vânt bătut, s-a dăruit fără-un cuvânt! Și drept, așa cum eu îl știu, în fața timpului pustiu Ce-n
TABLOU DE TOAMNĂ II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355606_a_356935]
-
simplă iubirea să nu ceri nimic, doar să iei să nu dai nimic, să dăruiești și să-i pui iubitei cireșe cercei ea să-ți fie crîngul, pajiștea, durerea, bucuria vie fără suferință să îi dai iubitei ceasuri dulci de veghe lumii bucurie, cerului credință 7 eu nu cred popi în biserici, ci-n fire îmi pun eu nădejdea, îmi fac mănăstire eu cred doar în clipa iubirii în care îmbătat de tine îmi croiesc cărare Referință Bibliografica: PE MINE NU
PE MINE NU M-A IUBIT NICI O FEMEIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355671_a_357000]
-
piept...! Imi aduc aminte de cerul nemaipomenit de senin, plin de stele și parcă aud și acum, acea melodie frumoasă cântată la chitară de cineva, pe banca din parc, în jurul căreia ne adunasem toți, vrăjiți... La câțiva pași de noi, veghea semeț și plin de podoaba florilor,Teiul lui Eminescu! Cum să nu devin o visătoare, în fața acestui ”tablou idilic”? Cum să nu-mi simt inima cum bate, de parcă atunci ar fi bătut pentru ultima dată în viață...! Așa păstrez în
DUMNEZEUL DRAGOSTEI SĂ RĂMÂNĂ MEREU CU NOI TOŢI DE-A PURURI! de DOINA THEISS în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346105_a_347434]
-
arzând Gândul răsună, ochii visează Umeri tresaltă, vocea e muta Suflul e rece, pulsul dansează Glasul se stinge, vrerea-i tăcută Tălpile - focul, trupuri zvâcnind Cântecul dulce, zbor împăcat Vorbe timide, inimi pulsând Rostul iubirii ce-am așteptat Somnul de veghe, visele cheamă Vrerile țipă, trupul tăcut Mâinile zboară, dorul, ce teamă! Azi suntem unul într-un sărut. EȘTI PÂINEA, ÎMI EȘTI VINUL Tăcerea ta mi-e strigat, un fulger fără glas Prin pielea ta, tămâia, sfințește asfințitul Mirata vin spre
VERSURI DE DRAGOSTE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346097_a_347426]
-
fără nume îmi macină speranța încă din fașă. De aici culoarea violentă,vie,a cerului în asemenea momente.Deși nu te-am văzut niciodată,răsari mereu ca o rană incurabilă,cu fiecare bătaie de inimă! Mi-s ochii bolnavi de veghe ,Melancolie! Și nu mai știu spre care fereastră să privesc: toate au forma indiferenței. În centrul orașului,un neon a fost înlocuit cu un corb.Lumina lui întunecată face străzile fluide.Din lipsă de bărci de salvare/pașii au fost
DEŞERTUL DE CATIFEA (50-52) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346219_a_347548]
-
necesar. Nu fi grăbit! Și din întrebările d-tale deduc: ești acasă în domeniul gândirii și artei. Nu te lăsa prins în capcană de modă, zor, mediu, exemple, clișee (voluntare ori involuntare), fii mereu în stare de alertă, treaz, de veghe! - și foarte indulgent cu elucubrațiile și bătrânești - copilăreștile spuse ale lui N. Steinhardt”. O carte atât de densă și de încărcată de înțelesuri, încât trebuie numaidecât reluată și adâncită în memoria sufletească. Cu doar doi ani înainte de plecarea sa la
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) [Corola-blog/BlogPost/355966_a_357295]
-
și trăindu-și viața de călugărie, de simplu monah, renunțând la toate pentru acel colț de rai din Țara Lăpușului. Am ratat de câteva ori, amânând întâlnirea cu Rohia, după ce, în 1989, părintele Nicolae a plecat dintre noi, rămânând de veghe sub umbra deasă a pădurii din preajma mănăstirii în care și-a regăsit tihna și bucuria credinței. A venit la Rohia, ne mărturisește călugărul Paisie, care-i duce mai departe misiunea pe care și-a asumat-o și părintele Nicolae. După
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) [Corola-blog/BlogPost/355966_a_357295]
-
veșnic tenebroasa? eu încă mai cred în << sentimentul normal >>, si chiar dacă unii-și mai caută umbră iar alții mai visează virtual - da, în lumea asta părăsita de zei eu încă mai cred în întoarcerea lui Enlil, în Omul-Șarpe, rămas de veghe la temelia Sodomei în lumina revărsata, într-o luntre, pe Nil. Referință Bibliografica: ELOGIU LUMINII / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 249, Anul I, 06 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ELOGIU LUMINII de ION MARZAC în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356136_a_357465]
-
clopotul mai bate? după ploaia dulce, curcubeu, la orizont, răsare? după mine-o curge, nesfârșita, turmă de mioare? rază ta, Antares, va-nflori, augusta, pe o altă carte? oare, sus, acolo, printre stele, umblă-n voie Lucifer? cine stă de veghe la hotarul vastelor imperii? cine-mi duce dorul și m-așteaptă, la căderea serii? cât mai datorez, la dijma, marelui flamand, boier? oare, sus, acolo, printre stele, care mi-i aleasă? cine ne cunună, cât va ține nuntă de poveste
ELOGIU CELOR NELUCRATE de ION MARZAC în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356260_a_357589]