1,900 matches
-
vester Mahumet), ceea ce ar fi Însemnat ca templierii să-și fi creat o liturghie a lor, sincretică. În unele depoziții se spune și că ar fi fost puși să-l invoce pe „yalla”, care putea fi Allah. Dar musulmanii nu venerau imagini ale lui Mahomet, deci de cine puteau fi influențați Templierii? Depozițiile relatează că mulți au văzut aceste capete, alteori În loc de un cap e un idol Întreg din lemn, cu părul creț, suflat cu aur și care are Întotdeauna barbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
le bel aujourd’hui, de fiecare dată când un poet, un predicator, un șef, un mag au emis niște bolboroseli fără noimă, omenirea pierde secole Întregi ca să le descifreze mesajul. Templierii rămân indescifrabili din cauza minților lor confuze. De aceea Îi venerează atâta lume”. „Explicație pozitivistă”, zise Diotallevi. „Da”, am spus, „poate că sunt eu pozitivist. Printr-o operație chirurgicală sănătoasă la glanda pineală, Templierii ar fi putut deveni Ospitalieri, adică niște persoane normale. Războiul corupe circuitele cerebrale, pesemne din cauza zgomotului canonadelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vânt, frunze, curcubeu. Dar cum să-i Împiedici pe oamenii simpli să-i vadă ca pe niște războinici, femei, sfinți din bisericile catolice? Dumneavoastră, spuse ea, nu tot așa adorați o putere cosmică sub forma atâtor fecioare? Important e să venerezi forța, Înfățișarea trebuie să fie potrivită cu posibilitățile de Înțelegere ale fiecăruia. Apoi ne invită să ieșim În grădina din spate pentru a vizita capelele, Înainte de Începerea ritului. În grădină se aflau casele zeităților orixás. Un stol de fete negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
scăpând prin aceste cioculețe laterale, ar face-o să se Învârtească. Instrument magic, pe care-l foloseau chiar preoții egipteni În sanctuarele lor, după cum ne-o repetă atâtea texte ilustre. Ei Îl foloseau pentru a simula o minune, iar mulțimile venerau minunea, dar adevărata minune e În legea de aur care Îi reglează mecanica tainică și simplă, aeriană și elementară, aer și foc. Iar În ea e acea Înțelepciune pe care au avut-o strămoșii noștri antici și oamenii alchimiei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ai grijă de mine? În mine doar o melodie poate să vorbescă, dar lacrimile izbucnesc și aduce ura odată cu ea. Te rog, vino, și nu mă lasă să te urăsc. Vreau să te ador și să te ating, să te venerez numai pe tine. Unde ești când vreau asta? Încă sper să vii. Dar tot o melodie îmi mângâie inima fierbinte plină de ură și speranță. Stau singură și încerc să te aștept, dar un clarinet râde de mine și nici
Armonie la pian. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Sandu Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2318]
-
Două fiice ale bătrânului an Bătrânul an dă sens vieții fiecărui muritor într-un anume fel. Eu ca un sol al acestuia venerez două dintre fiicele lui. Iarna cu o caleașcă de omăt într-o rochie cu diamante, cu pantofiori de cleștar, ne aduce Nașterea Domnului, sărbătorile, distracția și multă lumină. Și ce mai case! Dorm alene sub plapuma de nea. Pădurile suferă
Doua fiice ale batranului an. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Bianca Bolum () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2326]
-
vreodată prin ritualurile de purificare sau repa ra torii propuse de preoții pieței (body building, jogging, gimnastici și tehnici ale corpului de toate soiurile, regimuri alimentare, medicine naturiste, chirurgie estetică etc.), este propovăduit de misionarii publicității și, mai ales, este venerat cu fiori mistici de milioane de adepți care, la rîndul lor, visează să-și aducă și vecinii pe drumul cel bun, să facă prozeliți și să-i denunțe pe eretici. Tot acest sistem social de semne și practici își predică
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
psihanalist, românii ca popor (modern) par a avea o problemă oedipiană a transmiterii. Generalizînd poate excesiv, dar nu fără rost, am putea spune că, odată cu modernitatea noastră națională, reiterăm un același model de psihologie colectivă : ne omorîm părinții, dar ne venerăm (stră)bunicii. De la junimiști la actuala Piață a Universității, societatea, lumea noastră întreagă se strică periodic (și se strică...), de vină fiind stearpa (sau criminala) generație a predecesorilor. Nimic nu mai este ca pe vremea strămoșilor (mitul voievodal la Eminescu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mesopotamiene ale creației - sunt creați de Dumnezeu în ziua a cincea (Gn 1,21). Concluzia raționamentului este limpede: dacă Dumnezeul lui Israel a creat aștrii și exista înainte de ei, religia lui Israel nu are motiv să invidieze religia Mesopotamiei care venera acești aștri. Faptul este foarte cunoscut, dar merită subliniat că credința lui Israel a supraviețuit încercărilor exilului datorită acestui efort de reflecție teologică. Al treilea aspect Distrugerea Samariei în anul 721 î.C. și apoi cea a Ierusalimului în anul
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
divină. Dumnezeu, și numai Dumnezeu, umple această zi cu prezența sa și de aceea o „consacră” și o „binecuvântează” (2,3). Prin urmare, înainte de a locui într-un templu, Dumnezeu locuiește timpul. În acest fel, Israel îl poate întâlni și venera pe Dumnezeul său fără a deține un „loc sacru”. Aceste cinci sublinieri ne duc la concluzia că teologia povestirii, în toată bogăția sa, aparține cu certitudine unei perioade târzii a istoriei lui Israel și ar fi imprudent să datăm aceste
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
secolului al XV-lea și începutul secolului XIV î.C., adică în timpul domniilor lui Amenofis III și Amenofis IV (Ehnaton) (Moran 1987); localitatea El-Amarna se găsește la jumătatea drumului dintre Cairo și Luxor. Pe plan religios, în regiunea Siria-Palestina erau venerate multe divinități reunite într-un panteon în fruntea căruia domnea divinitatea numită ’ēl (= Dumnezeu), considerată însă inactivă, în timp ce căpetenia reală era ba‘al (= Domnul), zeul providenței și al fertilității. Consoarta lui ba‘al era Astarte (’ăšērăh), o divinitate descrisă drept
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
al V-lea î.C., deși se pare că evreii erau deja stabiliți aici deja de la sfârșitul secolului al VI-lea. Colonii construiseră un templu pe care însă egipteni l-au distrus în împrejurări nouă necunoscute. În acest templu erau venerate trei divinități: Yhwh (scris întotdeauna cu JWH), ’anat bêt’ēl și ’ašam (sau ’ašim) bêt’ēl. Deoarece erau oferite sacrificii tuturor celor trei divinități, fără îndoială, se practica aici un cult politeist. Ceea ce ne miră e că raporturile dintre preoții
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
extremitatea nordică a țării). Primul era un loc sacru ce păstra memoria patriarhilor Abraham (Gen 12,8 și 13,2) și Iacob (Gen 28,10-22); fondarea celui de-al doilea este povestită în Jud 17-18 unde se afirmă că era venerat un chip cioplit de argint și slujea un preot din descendența lui Moise (Jud 18,30). Textul biblic spune că în timpul domniei lui Ieroboam I în aceste sanctuare erau adorate statui laminate din aur ce reprezentau tauri, numiți cu dispreț
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Medicamentele, care între timp au expirat, dar eu nu m-am îndurat să le arunc. Astfel că sertarul unde toate acelea erau depozitate a rămas ca un mic altar în memoria ei. Nu zic venerare fiindcă de fapt n-am venerat-o niciodată. Dar mai era un plic cu câteva fotografii foarte vechi, pe care ea a ținut să le păstreze separat, adică să nu se amestece cu celelalte în albumul familiei. Una dintre ele o înfățișa pe la vârsta de treizeci
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
asocia, compensator, pentru noi - oameni care-și câștigau cultural existența -, exclusiv cu natura, cu fervorile senzoriale și setea de urcuș în aerul tare al înălțimilor. Lipsit de organ pentru mare și film, fanatic al muntelui și teatrului, detestând dezrădăcinarea și venerând rânduiala rurală, am ajuns cu greu să prefer cutreierul sclifosit prin cele străinătățuri unei suave ațipeli de amiază în fânul de pe Măgura Vâlcii, unei serafice partide de pescuit, vreunei năprasnice coborâri prin Valea Cerbului, unei cățărări făgărășene, ori unei sfătuiri
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
erau interzise. Discipolilor li se cerea să urmeze o dietă riguroasă, din care erau excluse vinul, carnea și ouăle, să disprețuiască dragostea, să primească învățăturile cu smerenie, ca pe niște porunci, și să mediteze la ele. Pitagora vroia să fie venerat ca un zeu. Unui discipol, care l-a întrebat când îi va fi îngăduit să se apropie de o femeie, i-a zis ironic: Cînd te vei fi săturat de liniște". Toată învățătura lui Pitagora nu i-a folosit, însă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în Peștera sărăcăcioasă și umedă: „Dormea în iesle Cel ce este, Al universului Stăpân, Căci, ca un rob a fost născut, În staul, pe un pat de fân!” Măicuța lui, Preacurata Fecioara Maria Îi veghea somnul și bătrânul Iosif Îl venera cu pioșenie. „Iar îngerii cu flori de crin În zbor văzduhul străbătând, Cântau Micuțului Stăpân, Osana-n cer și pe pământ!” Peștera era luminată de Steaua, ce strălucea de sus. Asupra Pruncului suflau boii, făcându-I căldură. „Craii smeriți s-
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
împlinirea ființei mele de om trecător pe acest pământ!.. Cu respectul cuvenit unei colege de profesie, vă doresc multă sănătate și împlinirea unor năzuințe spirituale! Prof. Al. Mânăstireanu Tot astăzi am pregătit expedierea volumului II la Timișoara, către nepoata mea Venera, cu o scrisoare de trei pagini, și la Făgăraș, către prof. Nicolae Stoica - vechi prieten - cu o simplă dedicație de autor, după cum urmează: „Pentru prof. Nicolae Stoica. În numele unei prietenii care vine așa de departe în timp, încât ar fi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
mult să ne reauzim la telefon din noua voastră locuință de iarnă... Succes în viață celor tineri și multă sănătate pentru toți. Cu aceeași dragoste colegială, Al. Mânăstireanu. În timp ce încheiam scrisoarea pentru colegul V. Balosin mă sună din Timișoara nepoata Venera cu vești proaspete despre familia ei și cu mulțumiri pentru cartea și rândurile ce le-am adresat. Ce repede trece timpul, mai ales când ai unele preocupări... Afară se vede că va fi o noapte senină, liniștită, cu brumă groasă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
din vremea și din tagma ta. Desigur, încep să-mi dau seama și să te înțeleg: numai acela pe care nu l-au ars nedreptățile, până la faza de pârjol, numai acela, deci, nu poate suporta, nu poate iubi, nu poate venera, cu atâta patos, sclipirile de soare, ulterioare, din viața sa; numai acela nu poate mânji, cu derâdere și neâncredere, ce, viața,îi oferă, din când în când, sub formă de dar sfânt. De unde - robustețea; de unde - dârzenia și neânduplecarea ta,în fața
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
era hidoșenia la care ajunsese un trup atât de frumos. Eram prea nevârstnici ca să înțelegem această lege violentă și că vina nu aparținea în întregime Evei. Cu instinctele lor necioplite, la fel ca noi judecau localnicii. Târgul avea un academician. Venerat de toți, îl salutam fără să ne cunoască când, în rarele sale plimbări, îl întâlneam în parc. Cum drumul către iaz trecea tocmai pe acolo, s-a întâmplat ca neînsemnatul incident dintre noi și Jan să fie urmărit chiar de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
devin toată viața. Daniel? Crezi că pe undeva există scopuri? El simulă confuzia. Omul trăia ca un pustnic și medita de patru ori pe zi. Își sacrificase viața pentru a proteja un râu vechi de zeci de mii de ani. Venera natura. Pe Karin însăși o urcase pe un piedestal încă din copilărie. Oricum l-ai fi privit, era credința întruchipată. Și totuși, cuvântul scop îl neliniștea. Ea turui fără grijă. Nu trebuie să fie... Poți să-i spui oricum. De când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o soție de fermier drăguță, cu părul castaniu, și o cercetă, sugându-și obrajii. Dar datorită ei am supraviețuit în anii inițiativelor de afaceri ale tatei. Secretară dactilografă gradul III, aici, la colegiu. Cum se înțelegea Mark cu ea? —O venera pe femeia aia. De fapt, îi venera pe amândoi. Doar că uneori țipa și agita câte o armă boantă în timp ce făcea chestia asta. —Era violent? Ea dădu afară aerul. —Nu știu. Ce mai înseamnă „violent“? Era un adolescent. Apoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
castaniu, și o cercetă, sugându-și obrajii. Dar datorită ei am supraviețuit în anii inițiativelor de afaceri ale tatei. Secretară dactilografă gradul III, aici, la colegiu. Cum se înțelegea Mark cu ea? —O venera pe femeia aia. De fapt, îi venera pe amândoi. Doar că uneori țipa și agita câte o armă boantă în timp ce făcea chestia asta. —Era violent? Ea dădu afară aerul. —Nu știu. Ce mai înseamnă „violent“? Era un adolescent. Apoi a fost un adolescent la douăzeci și ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
e Colibri. Cocorul însă putea zbura noaptea, ceea ce ea uitase. Și, spre deosebire de Colibri, Cocorul nu obosea niciodată. Cocorul zbura în linie dreaptă, în timp ce Colibri zbura în toate direcțiile. Cocorul câștigă întrecerea cu ușurință, dar femeia tot îl respinse. Oamenii îl venerau cu toții pe Cocor, marele orator. Acolo unde se adunau cocorii, vorbele lor se auzeau de la multe leghe depărtare. Aztecii își spuneau Poporul Cocorilor. Unul dintre clanurile Anishinaabe a primit numele cocorilor - Ajijak sau Businassee - Cei-care-cheamă-ecoul. Cocorii erau conducători, voci care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]