828 matches
-
fi recunoscută prin eroare ca ciupercă comestibilă. Asta se poate întâmpla la clasificarea altor "Amanitaceae", ca de exemplu la "A. citrina", "A. eliae", "A. ovoidea", "A. strobiliformis", variația albă a "Amanita vaginata" sau "A. vittadini". Culegători mai puțin exersați culeg veninosul cu preferință în confuzia cu diverse specii de genul "Agaricus" (între altele "A. arvensis", "A. campestris", "A. semoticus", "A. silvaticus", "A. silvicola"). De asemenea alte specii comestibile, ca de genul "Russula", "Tricholoma" sau "Volvariella" sunt confundate. Pentru începători se pot
Burete tomnatic () [Corola-website/Science/335569_a_336898]
-
Literatură și Artă, București, 1941. În aceeași editură urmau să îi apară în 1940 (deja erau anunțate în revista bucureșteană „Prepoem”, an I, nr. 11 din mai 1940) un volum de poezii intitulat „Iarmaroc” și un volum de epigrame „Flori veninoase”, dar care, din păcate, nu aveau să mai vadă lumina tiparului, întrucât revista și editura „Drum” au fost suspendate de cenzură în același an. Cunoscutul publicist și istoric literar Stan V. Cristea, membru în Uniunea Scriitorilor din România, consemna în
Ion C. Pena () [Corola-website/Science/333146_a_334475]
-
pe Nichita Stănescu și Marin Sorescu” La plecarea din această lume, în 29 iulie 1944, scriitorului i-au rămas mai multe manuscrise, dintre care șase volume erau pregătite pentru tipar, între ele aflăndu-se și cele două volume, „Iarmaroc” și „Flori veninoase”, oprite de cenzură în 1940: Ion C Pena a creat și s-a impus într-o perioadă tulbure (1928-1944) a istoriei României și a Europei; etapă, însă, urmată de epoca regimului comunist - perioadă ce a dus la scoaterea acestuia vreme
Ion C. Pena () [Corola-website/Science/333146_a_334475]
-
plecarea sa în neființă, include poezii, epigrame, precum și proză, dovedind talentul multilateral al autorului. Acest volum cuprinde următoarele secțiuni: - Epigrame publicate în volumul „Furcile caudine”<br> - Epigrame refuzate în 1939, la publicarea volumului „Furcile caudine”<br> - Epigrame din volumul„Flori veninoase"<br> - Alte epigrame, publicate în diverse ziare și reviste - Poezii publicate în diferite ziare și reviste ale vremii<br> - Placheta „Simple nimicuri” - „Moneda fantazienilor” - povestite utopică<br> - „Exclusivismul rasei și culturii germane” Abia după „dezghețul ideologic” din deceniul al șaptelea
Ion C. Pena () [Corola-website/Science/333146_a_334475]
-
milioane de ani în urmă, au fost găsite în Australia. Ca urmare a mărimii acestora, varanii de Komodo domină ecosistemul în care trăiesc prin vânarea prăzii ce include diverse nevertebrate, păsări și mamifere. Se presupune că varanii posedă o mușcătură veninoasă deoarece prezintă două glande plasate pe mandibulă ce secretă diverse toxine proteice. Semnificația biologică a acestor toxine proteice este încă disputată, dar s-a dovedit faptul că aceste glande secretă un anticoagulant. Varanii de Komodo sunt recunoscuți în lumea reptilelor
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
ihneumonii (genul "Herpestes") sunt mamifere carnivore din familia herpestidelor ("Herpestidae") răspândite în sudul Asiei, Africa și sudul Europei (Spania), cu corpul alungit, suplu, grațios, bot ascuțit, labe scurte, coadă lungă și stufoasă. Mangustele omoară cobre și alte specii de șerpi veninoși mari și sunt imune față de veninul acestora. În sudul Asiei au fost ținute pe lângă casă pentru combaterea șoarecilor și șerpilor veninoși, dovedindu-se însă și un dușman al păsărilor domestice. Mangustele au dimensiuni mici și mijlocii. Lungimea corpului (cap + trunchi
Manguste (gen) () [Corola-website/Science/334779_a_336108]
-
alungit, suplu, grațios, bot ascuțit, labe scurte, coadă lungă și stufoasă. Mangustele omoară cobre și alte specii de șerpi veninoși mari și sunt imune față de veninul acestora. În sudul Asiei au fost ținute pe lângă casă pentru combaterea șoarecilor și șerpilor veninoși, dovedindu-se însă și un dușman al păsărilor domestice. Mangustele au dimensiuni mici și mijlocii. Lungimea corpului (cap + trunchi) este de 23-64 cm; lungime cozii - 23-58 cm; înălțimea la greabăn - 19-21 cm. Au o greutate de 0,5-4 kg. Longevitatea
Manguste (gen) () [Corola-website/Science/334779_a_336108]
-
în grupuri mici de până la 4-12 indivizi. Mangustele își fac culcușurile în scorburi, prin peșteri sau în pământ. Dimineața caută locuri însorite. Mangustele sunt animale prădătoare carnivore; hrana lor constă din mamifere mici (șoareci, șobolani etc.), păsări, reptile, inclusiv șerpi veninoși, amfibieni (broaște), pești, crustacee (raci) și insecte. Unele specii consumă fructe, semințe, ierburi și alte părți ale plantelor. Mangustele omoară cobre și alte specii de șerpi veninoși mari și sunt imune față de veninul acestora. Ele evită mușcăturile șerpilor datorită reacțiilor
Manguste (gen) () [Corola-website/Science/334779_a_336108]
-
hrana lor constă din mamifere mici (șoareci, șobolani etc.), păsări, reptile, inclusiv șerpi veninoși, amfibieni (broaște), pești, crustacee (raci) și insecte. Unele specii consumă fructe, semințe, ierburi și alte părți ale plantelor. Mangustele omoară cobre și alte specii de șerpi veninoși mari și sunt imune față de veninul acestora. Ele evită mușcăturile șerpilor datorită reacțiilor și mișcărilor foarte rapide. În fața unui șarpe mangusta face inițial un fel de dans, până când acesta obosește urmărind-o și abia atunci sare și-l prinde de după
Manguste (gen) () [Corola-website/Science/334779_a_336108]
-
interzis importul sau creșterea de manguste. Mangustele se domesticesc ușor. Fiind prietenoase și plăcute la înfățișare, băștinașii care locuiau în arealul lor natural au încercat să le țină pe lângă casele lor, pentru a-i păzi de neplăcerile produse de șerpii veninoși, șobolani și șoareci. Însă mangustele nu au renunțat la obiceiul lor de a prinde și omorî păsările domestice, ceea ce i-a determinat pe stăpânii lor să le îndepărteze. Genul este reprezentat prin 10 specii:
Manguste (gen) () [Corola-website/Science/334779_a_336108]
-
alunecând cu viteza săgeții, încât de-abia poate fi văzut. Se cațără cu mare iuțeală pe arbuști, copaci și pe stânci. Este un șarpe agresiv și rău, mai ales masculii. Atacă omul la față sau la mână; mușcătura nu este veninoasă, dar este dureroasă, sângerează și se poate infecta. Atacă și oile sau vacile aflate la păscut mușcându-le de bot. Împerecherea are loc în luna mai. La sfârșitul lunii iunie începutul lunii iulie, femela depune în locuri ascunse 5-20 ouă
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
în crăpăturile și golurile dintre pietre, dar de multe ori când un dușman se apropie sau la întâlnirea cu omul nu încearcă să se ascundă prin fugă, ba dimpotrivă ia o postură amenințătoare, se încolăcește în spirală, așa cum fac șerpii veninoși, ridicând partea anterioară a corpului, șuieră puternic cu furie cu gura deschisă și se aruncă asupra inamicului cu salturi rapizi lungi și încearcă să lovească în direcția feței dușmanului sau omului. Șerpii mari pot face în acest caz salturi de
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
și un animal mare, chiar și un cal. Când este prins este foarte agresiv, mușcă furios fața sau mâna atacatorului. S-au relatat chiar cazuri de atac neprovocat a șarpelui rău asupra oamenilor care treceau pe alături. Fără a fi veninoasă, mușcătura șarpelui rău adult este dureroasă, sângerează și uneori poate să se infecteze, dar de obicei este nepericuloasă pentru sănătatea omului. Adesea la păscut, oile sau vacile ce se întâlnesc cu vreun șarpe rău sunt mușcate de bot. Au fost
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
Eremias arguta"), mai rar cu păsări și puii și ouăle lor (ciocârlii, presuri, pietrari) și rozătoare de mărimea popândăilor sau mai mici (popândăi, șobolani, șoareci, șoareci săritori, gerbili, hamsteri cenușii), uneori cu alți șerpi (șarpe de casă), inclusiv cu cei veninoși: vipere obișnuite și vipere carenate ("Echis carinatus") la mușcătura veninoasă al cărora el este indiferent. Rareori se hrănește cu amfibieni (în biotopurile relativ umede prinde broaște), insecte mari (mai ales gândaci) și păianjeni mari. Prada o găsește pe suprafața solului
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
lor (ciocârlii, presuri, pietrari) și rozătoare de mărimea popândăilor sau mai mici (popândăi, șobolani, șoareci, șoareci săritori, gerbili, hamsteri cenușii), uneori cu alți șerpi (șarpe de casă), inclusiv cu cei veninoși: vipere obișnuite și vipere carenate ("Echis carinatus") la mușcătura veninoasă al cărora el este indiferent. Rareori se hrănește cu amfibieni (în biotopurile relativ umede prinde broaște), insecte mari (mai ales gândaci) și păianjeni mari. Prada o găsește pe suprafața solului și în galerii. Poate scoate din galerii rozătoarele găsite. În
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
culturilor agricole. În raport cu aceste foloase, pagubele, mai mult locale, pe care le aduce prin consumul păsărilor și ouălor lor, sunt neînsemnate. Este o specie atractivă pentru terarii, fiind prinsă ilegal în scop comercial. Din cauza sentimentelor de teamă provocate de șerpii veninoși, la unii oameni s-a dezvoltat teama inclusiv față de acest șarpe inofensiv, chiar și în zilele noastre aceștia încercând să îl omoare pe loc îndată ce îl observă. Deteriorarea, distrugerea și fragmentarea habitatelor, extinderea suprafețelor agricole și de pășunat, turismul și
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
lui Esculap aduce foloase pentru agricultură deoarece se hrănește cu rozătoare (șoareci, șobolani) care provoacă mari daune culturilor agricole. În raport cu aceste foloase, pagubele, mai mult locale, pe care le aduce prin consumul păsărilor și ouălor lor, sunt neînsemnate. Din cauza șerpilor veninoși a intrat în om o frică și o groază chiar și față de acest șarpe inofensiv, și în zilele noastre întâlnim mulți oameni care îl omoară pe loc odată ce îl observă. Specia este amenințată de fragmentarea habitatului prin extinderea suprafețelor agricole
Șarpele lui Esculap () [Corola-website/Science/333940_a_335269]
-
(Vipera ammodytes ammodytes) numită și viperă cu corn, năpârcă cu cioc, năpârcă cu corn, năpârcă cu nas întors, viperă cu nas este o subspecie de șerpi veninoși din familia viperide ("Viperidae") răspândită în sud-estul Europei, inclusiv în România. Este o viperă mare (cea mai mare din viperele europene); masculii ajung până la 90 cm lungime, femelele sunt mai mici. Se caracterizează printr-un bot ascuțit, prevăzut cu un
Vipera cu corn bănățeană () [Corola-website/Science/333965_a_335294]
-
ce șarpe l-a mușcat, de unde, când. La viperă se umflă imediat, în câteva ore... nu mai ești. Dacă nu, înseamnă că nu a injectat venin... sau în cantitate foarte mică și doar se umflă puțin. La noi singurul șarpe veninos este vipera... nu cred că sunt vipere acolo (n.r. - în Munții Buzăului). Îmi pare tare rău pentru domnul academician... Îl cunosc personal", a spus Andrei Tinu pentru . Mesaj de condoleanțe Andrei Tinu a adăugat: "Am aflat cu tristețe de moartea
Moartea fiului academicianului Răzvan Theodorescu, învăluită în mister. Andrei Tinu, reacție by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/102766_a_104058]
-
legătură între moartea fiului academicianului și mușcătura de șarpe despre care se vorbește în presă. "Gradul de toxicitate rezultat în urma mușcăturii de viperă depinde de activitatea toxică a veninului, de cantitatea inoculată și de greutatea corporală a victimei. Un șarpe veninos poate mușca și fără să inoculeze venin, specialiștii fiind de părere că 20-30% din mușcăturile de viperă și 50% din cele ale cobrei sunt neveninoase. Ziua a patra de la mușcătură, moment critic Veninul de șarpe este un complex de substanțe
Moartea fiului academicianului Răzvan Theodorescu, învăluită în mister. Andrei Tinu, reacție by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/102766_a_104058]
-
lungul istoriei. Multe exemple sunt înregistrate din antichitate. În secolul 6-lea î.Hr., asirienii au otrăvit fântâni inamice cu o ciupercă, care îi cauza delir inamicilor. În 184 î.Hr., Hannibal a adus din Cartagina vase de lut pline cu șerpi veninoși și i-a instruit pe soldații săi să arunce oalele pe punțile de nave Pergamene. Cronicile istorice din Europa medievală detaliază utilizarea carcaselor de animale infectate, de către mongoli, turci și alte grupuri, pentru a infecta aprovizionarea apei inamicilor . Înainte de epidemia
Război biologic () [Corola-website/Science/334521_a_335850]
-
unse cu venin de șarpe, sânge uman, si fecale de animale pentru că rănile victimelor să se infecteze Într-o luptă navală împotriva regelui Eumenes de Pergam, în 184 î.Hr., Hannibal din Cartagina a adus vase de lut umplute cu șerpi veninoși și i-a instruit pe marinării săi să le arunce pe punțile navelor inamice.Comandantul român Manius Aquillius a otrăvit fântânile când a asediat orașele inamice în 130 î.Hr.. În anul 198, orașul part Hâtra (lângă Mosul, Irak)a respins
Război biologic () [Corola-website/Science/334521_a_335850]
-
turnul ce zidise pentru fiica sa. După aceea, luând împărăția Sedechie, sfânta a fost silită să jertfească la idoli și neplecându-se, a fost aruncată cu capul în jos într-o groapă adâncă, în care erau tot felul de târâtoare veninoase și a rămas nevătămată. După patru zile, fiind scoasă de acolo, a fost supusă la multe chinuri, dar a rămas sfânta nevătămată. Pentru această minune au trecut la credința în Hristos opt mii de suflete. După ce a căzut Sedechie din
Victor Ponta, mesaj emoționant pe Facebook by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/103056_a_104348]
-
-ul adevărul.ro o mamă. Înțeleg indignarea maternă a oricui, senzația devenind pentru mine una permanentă. Acest text (denumirea „articol" este o imitație frauduloasă) conține o primă referire la „demnitatea, franchețea și forță lui Mircea de a rezista în fața nimicniciilor veninoase revărsate asupra celor mai logice judecați", care mă fac să fiu cea mai mândră mama din Univers. I-am răspuns domnișoarei din diaspora printr-un text public, care rămâne valabil în totalitate (www.mariana-badea.ro, sub titlul „Intelect la temperatura
Mama lui Mircea Badea, reacție după un text plin de ură: Știți că v-am iubit, ca pe ceilalți copii ai mei by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/102653_a_103945]
-
Stackhouse (1742-1819) despre genurile de plante descrise de Teofrast (1816) și despre „Floră și fauna” a lui Virgiliu (1824). După ce a devenit medic regal la castelul din Fontainebleau, a mai publicat în 1805 un mic tratat referitor la mușcătură [[Șerpi veninoși|Viperei aspis] de acolo și, în 1815, o revizuire a istoriei medicinei în 5 volume a lui [[Kurt Sprengel]] (Versuch einer pragmatischen Geschichte der Arzneikunde). În ziua de 22 octombrie 1821, savantul a fost ales corespondent al „Academiei de Stiinte
Jean-Jacques Paulet () [Corola-website/Science/337286_a_338615]