1,039 matches
-
avea unde să se ducă, decît la Lynn - Unde ai fost? și un pat. Începu să plouă cu găleata. Ca să rămînă treaz, Bud număra stopurile mașinilor: puncte roșii, hipnotizante. Parcurse Nottingham Drive aproape dus, amețit, cu membrele amorțite. Lynn, pe veranda ei, privea ploaia. Bud alergă spre ea. Femeiea Îl Întîmpină cu brațele deschise. El alunecă și-și recăpătă echilibrul sprijinindu-se de ea. Lynn se retrase. Bud spuse: — Am fost Îngrijorat. Te-am tot sunat seara trecută, Înainte ca lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Încep să gîndesc și eu ca prin ceață și cred că o să le spun mai mult. — Mai mult ce? — Mă gîndesc că s-a zis cu Pierce. MÎine dimineață, iubitule. Ambele povești la micul dejun. Bud se aplecă peste balustrada verandei. Fulgerele luminau strada. Văzu pe obrazul lui Lynn lacrimi uscate. — Iubito, ce este? Exley? S-a purtat urît? — Exley e, dar nu e ce crezi tu. Și acum știu de ce Îl urăști atîta. — Ce vrei să spui? — Finndcă e exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
tare cu Exley? Lynn rîse. — In vino veritas. Știi, iubitule, ai treizeci și nouă de ani și eu tot aștept să-ți epuizezi actuala personalitate. — În clipa asta chiar sînt epuizat. — Nu la asta mă referam. Bud aprinse lumina de pe verandă. — Ai de gînd să-mi spui ce s-a Întîmplat Între tine și Exley? — Pur și simplu am discutat. Machiajul ei era brăzdat de lacrimi. Era pentru prima oară cînd nu o vedea frumoasă. — Atunci spune-mi. — Dimineață. — Nu, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
În bătaia vîntului: cel american, cel al statului și cel al LAPD-ului. Bud conduse pînă la Arrowhead, merse de-a lungul lacului și găsi casa: drapele În vînt, nici un Plymouth albastru, Packardul lui Lynn pe alee. Sprint pînă la verandă, scările dintr-un salt. Bud sparse un ochi de geam și descuie ușa. Nici o reacție la zgomot - doar camera din față, plină de umezeală, care trăda o cabană de vînătoare provincială. Pătrunse În dormitor. Putoare de transpirație, pete de ruj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Are epilepsie sau cam așa ceva. — Urme de chirurgie plastică? — Cicatrice de grefă peste tot pe gît și pe spate. L-am văzut odată cînd și-a scos cămașa. Tehnicienii roiau acum peste tot. Ed Îl conduse pe Vincennes afară, pe verandă. Aer rece, faruri foarte luminoase. Tomberon spuse: — Mertens are vîrsta potrivită ca să fie celălalt puști, cel de care vorbea Stanton. Lux l-a „prelucrat“, pentru ca Miller să nu-l recunoască pe platou. Cu grămada aia de grefe de pe spate, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
duș, Își puse niște pantaloni largi și cel mai bun sacou sport al lui peste o cămașă hawaiiană. Conduse pînă la Brentwood, minunîndu-se că totul În jur pare atît de nou. *** Exley pe trotuar, cu un magnetofon. Bud White pe verandă - probabil l-au găsit cei de la A.I. Jack Întregi trioul. White veni și el. Exley spuse: — Tocmai am discutat cu Gallaudet. A spus că nu putem merge la Loew fără dovezi materiale. Mertens și Perkins sînt Încă În libertate, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Grămezi de lemne, mormane de stofă udă, dar nici o scînteiere metalică, nimic care să trădeze locul. Muncă de o săptămînă pentru o echipă de zece oameni, plus un tehnician pentru dezamorsarea bombei. Ocoli ruinele și se duse În curte. O verandă de ciment În spate. O lespede cu ceva mobilier pîrjolit. Ciment compact - fără crăpături, fără șănțulețe, fără nici o cale de acces vizibilă spre gaura unui seif. Pavilionul piscinei - altă grămadă de moloz. Grămada de lemne era Înaltă de un metru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
urmare, neștiute. Pe dinafară părea să fie o descărcare de energie pe care Monica Elefteriade și Hildebranda Mihaela Dogan n-au priceput-o în prima clipă și de care s-au temut când au bănuit ce poate fi. Ședea pe veranda unde mâncau, beau vin și jucau cărți, în a doua seară, care avea să fie și ultima pentru el, subțirel, cu bluza largă descheiată la toți nasturii, cu fața înroșită de soare, dar încă palidă pe lângă ale lor, arătând mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe Mark că o disprețuiește. — „Dispreț“ este un cuvânt prea dur, spusese el. Nu văd ce rost are viața pe care o duci. Era o observație de care-și amintea de multe ori, poate când ședea cu soțul ei pe verandă după cină, privind spre ocean și căznindu-se să se gândească unde altundeva ar prefera să fie. 1976 Deși Mark n-a mai vorbit cu mama lui după ce ea a plecat în America, a văzut-o o dată. S-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lor? — Nu era stilul lor să se amestece cu lumea, spuse Hennessy, răbdător. Salutau ei cîțiva prieteni vechi, dar nu cred că li s-au alăturat vreodată celorlalți musafiri. Totul era mai degrabă ca o ceremonie regală. Supravegheau lucrurile din veranda de la etajul Întîi. De acolo a propus Hollinger toastul pentru regină, iar Alice, lîngă el, făcea cu mîna și primea ovațiile. Ajunseserăm la piscină, unde Miguel strîngea resturile de pe suprafața apei. Grămezi de cărbune ud zăceau pe bordura de marmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Prentice... observați poarta livezii. Vă puteți imagina acum situația din seara de 15 iunie. Pe la ora șapte, petrecerea e-n toi și toți invitații se află pe terasa de lîngă piscină. După cum Își amintește doamna Hamilton, soții Hollinger apar pe veranda de la etaj și propun un toast În cinstea reginei. Toată lumea privește În sus, se ridică paharele În cinstea Maiestății Sale și nimeni nu-l observă pe incendiator deschizînd poarta livezii. Cabrera țopăi În jos pe scară și trecu pe lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Și nici Frank. (Șterse lacrimile care-i picuraseră pe haina mea.) Cabrera știe asta prea bine. Nu-s foarte convins că știe. Inspectorul ne aștepta În fața celui mai mare dormitor din aripa de vest a casei. Ferestrele dădeau spre o verandă deschisă către mare, tăinuită sub tende care atîrnau ca niște vele cernite. De aici propuseseră soții Hollinger toastul de ziua reginei, Înainte de a se retrage la odihnă. FÎșii de creton ars rămăseseră lipite de zid, iar garderoba semăna cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o mîhnire indefinită pe care de-abia o Întrezăream pe la colțurile osoase ale chipului său. — Andersson, trebuie să te-ntreb... ai fost la petrecere? — În cinstea reginei Angliei? Da, am băut la toast. — Ai văzut-o pe Bibi Jansen pe veranda de la etaj? — Era acolo. Stătea lîngă soții Hollinger. — Părea În regulă? — Prea În regulă. (Pe chip Îi jucau licăriri de lumină reflectate de apa Întunecată care clipocea În jurul iahturilor.) Părea să-i meargă foarte bine. După toast s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mașina lui de tenis. Și totuși trăsăturile lui tinerești aveau un aer impasibil care le păstra neștirbit farmecul. Îi zîmbea Paulei și se uita În jos către orașul care se Întindea la picioarele lor, conturînd cu privirea fiecare balcon și verandă, fiecare stradă și parcare, ca un tînăr păstor devotat care-și veghează fără odihnă turma. 14 Ritual păgîn — Domnule Prentice, din motive necunoscute, motorul dumneavoastră s-a hotărît să se supraîncălzească, m-a anunțat inspectorul Cabrera, arătîndu-mi compartimentul motorului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pot face. Și a urmat excursia la Mangalia. Zece zile de vis petrecute la pensiunea discretă a doamnei Melania, o veche prietenă a mamei lui. Vila era atât de aproape de mare, încât uneori, atunci când vântul bătea mai puternic, valurile stropeau veranda de lemn perdeluită cu iasomie. Uneori, aici îi găseau diminețile, îmbrățișați, suflet lângă suflet, el atingând-o delicat cu buzele pe frunte în timp ce ea zâmbea furișat, prefăcându-se că doarme. Tot acolo, într-o seară, în timp ce priveau amândoi din hamacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de pâine, cu untură, ci cu făină uscată pusă într-o farfurie, amestecată cu gips. Pe-asta o mâncau și gipsul se usca în ei și crăpau, îi vedeam pe la colțurile casei morți, cu burțile în sus. Odată stăteam în verandă și citeam, când zărisem vreo cinci îndreptîndu-se spre fântână. Înaintau în ordine, în flanc câte unul. Ajunseseră lângă puț și începură să bea apă dintr-un vas mare pe care totdeauna mama avea grijă să-l umple pentru orătănii, apoi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
divorțat și chiar s-ar fi și recăsătorit... Gîndește-te!" Dar el nu părea dispus să se gândească. Poate era cu adevărat vinovat? Poate chiar trăise cu smintita Cecilia, dar crezuse că mama nu știa? Stătea nemișcat, în picioare, lângă stâlpul verandei, cu ceva dur pe chip, o îndîrjire vanitoasă de mascul care nu regreta nimic și se uita, fără să vadă, peste norii de toamnă blândă pe care un vânt puternic, care nu se simțea aici, îi alerga din urmă, despletindu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
adusă cum mi se păruse că avea când o văzusem ultima dată, chipul cu aceeași melancolie senină de fată visătoare și liniștită căruia acum absența speranței îi dădea parcă o bucurie adâncă a eliberării de o povară. Urcă sprintenă scara verandei și trecu pe lângă mine fără să-mi arunce vreo privire. Se îmbrăcase într-un taior negru, bine croit, și își făcuse un coc sever, care în loc s-o îmbătrînească, dădea chipului ei o atât de firească distincție încît tresării cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
puțin luni. Muri a treia zi, vegheată de Sibi. O găsii întinsă în patul ei, luminată de lumânări. Rubedeniile pe care ea nu vrusese să le vadă ("plecați de-aici, n-am nimic, o să-mi treacă!") umpleau acum odaia și veranda. Mama nu mai era frumoasă fără viață, moartea n-o transfigurase, arăta mai bătrână cu zece ani, și așa-zisa liniște și împăcare nu apăruseră pe chipul ei. Tot ceea ce avusese ea în spirit pierise, moartea fusese victorioasă asupra ei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
abia atunci, la lumina crudă a zilei și dincolo de starea de șoc în care mă aflam fără să știu veghind-o pe mama, imaginea Sibilei se echilibră în ochii mei. Nu mai era așa cum mi se păruse când urcase treptele verandei, dar desigur nici pe departe cum arătase ea acum câțiva ani cu hidoșenia ei de copii în brațe... XII Așadar, mama suferise tot timpul de eșecul meu cu Matilda și murise cu gândul că crescuse zadarnic un copil care se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
scurte. Trebuie să ți spun că am parcurs o experiență repetată, cu piese scurte, care au fost publicate mai ales în Tribuna, în Cronica, în Ateneu și, după aceea, regrupate în volumele Insoțitorul nevăzut, de la Cartea Românească, și Trecerea prin verandă, de la Junimea. Aici, la Bacău, după Cină la vreme de veghe s-a montat, în 1973, Trecere prin veranda verde, în regia domnului Ion Olteanu, care a marcat debutul meu cu o piesă mare. Trebuie să mărturisesc că am avut
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
ales în Tribuna, în Cronica, în Ateneu și, după aceea, regrupate în volumele Insoțitorul nevăzut, de la Cartea Românească, și Trecerea prin verandă, de la Junimea. Aici, la Bacău, după Cină la vreme de veghe s-a montat, în 1973, Trecere prin veranda verde, în regia domnului Ion Olteanu, care a marcat debutul meu cu o piesă mare. Trebuie să mărturisesc că am avut parte de un debut ce s-a bucurat de o întâmpinare critică favorabilă, asta și pentru că regizorul Ion Olteanu
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
scurte. Trebuie să ți spun că am parcurs o experiență repetată, cu piese scurte, care au fost publicate mai ales în Tribuna, în Cronica, în Ateneu și, după aceea, regrupate în volumele Insoțitorul nevăzut, de la Cartea Românească, și Trecerea prin verandă, de la Junimea. Aici, la Bacău, după Cină la vreme de veghe s-a montat, în 1973, Trecere prin veranda verde, în regia domnului Ion Olteanu, care a marcat debutul meu cu o piesă mare. Trebuie să mărturisesc că am avut
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
ales în Tribuna, în Cronica, în Ateneu și, după aceea, regrupate în volumele Insoțitorul nevăzut, de la Cartea Românească, și Trecerea prin verandă, de la Junimea. Aici, la Bacău, după Cină la vreme de veghe s-a montat, în 1973, Trecere prin veranda verde, în regia domnului Ion Olteanu, care a marcat debutul meu cu o piesă mare. Trebuie să mărturisesc că am avut parte de un debut ce s-a bucurat de o întâmpinare critică favorabilă, asta și pentru că regizorul Ion Olteanu
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
1999, studentul Codruț Constantinescu era nervos pe muzica disco-tembelă, ce invada spațiul public românesc. Încă nu se auzeau manele din fiecare casetofon de mașină, din aproape fiecare combină Mecosonic. Stând la o masă de lemn, pe care o avea pe veranda casei părintești, excedat de ritmurile André, a scris un mic articol inflamant, în care își exprima inutila revoltă față de ceea ce el considera a fi vulgarizarea progresivă a muzicii românești. Retrospectiv, aceasta pare una dintre cele mai stupide cauze pentru care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]