15,959 matches
-
Ideea morții este o cochetarie feminină, este lipsită de consistența unei trăiri, ar părea mai degrabă asemeni unui parfum de esență tare, turnat peste un trup sănătos și încă plin de viață. Totul este relatat la stadiul de părere; prezența verbelor “păru”, “putea”, “vru”, “i se păru”, “crezu”,”fără să pară”etc, anulează consistența epică. Viața din jurul său este o amplă scenă în care “lumea ca teatru” se manifestă sub dominația “Banului”. Dezechilibrul Manuelei va dispărea odată cu regăsirea imaginii sale într
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
de jur împrejur descoperind peisaje arcadiene din bucolicele vergiliene și toată această descărcare de energii doar pentru că ea crede că iubește. Zbuciumul ei sufletesc este manifestarea ei firească, la fel de firească precum firul existențial al celorlalți ce se derulează în paralel. Verbele definitorii stărilor sufletești ale eroinei sunt cele de prezumție: poate, crede, e posibil, ar vrea, spera etc. ICOANA FECIOAREI În capitolul “Icoana fecioarei”, scriitoarea deschide acest fragment cu o frază scurtă, plată, ca o sentință: ”Icoana Fecioarei, a Mariei, Manuela
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Primul vers este de obicei un singur cuvânt reprezintă titlul și precizează, printr-un substantiv, subiectul (ex. Lider); Al doilea vers este format din două cuvinte, două adjective care descriu subiectul (ex. Responsabil, echilibrat); Al treilea vers conține trei cuvinte, verbe la gerunziu, referitoare la acțiuni proprii subiectului (ex. Judecând, decizând, controlând); Al patrule vers este format din patru cuvinte care exprimă sentimentele elevului față de subiectul în cauză (ex. Șeful este de vină); Al cincelea vers redă într-un singur cuvânt
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
cu celebra poetă și muziciană Sappho. Și tot aici are loc instituirea unui oracol și a unor misterii orfice, iar lira este ridicată de zei la cer, unde formează constelația lirei. Privită prin prisma multiplei simbolice orfice, poezia, muzică a verbului, este un mister care nu se înțelege decât cu misterul din noi înșine, setos de elanurile zborului eliberator către cele mai înalte creste ale simțirii și gândirii, luând pe aripi frumosul și sublimul naturii pentru a le înveșnici în prezenturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
scrie Pindar: Numai cele frumoase se cuvine să le arătăm oamenilor", deoarece "cine înfăptuiește frumosul, arde slava lui cu văpaia imnurilor de glorie". În armonia lucrurilor nepieritoare se păstrează ceea ce voi atinge cu strunele". Cugetarea înaltă își află calea în Verb și astfel devine Adevăr peren. Secvențele de prezent etern devin tezaurul Aducerilor aminte, și în felul acesta, natura "aștrii și fluviile și valurile mării te strigă din netimp înapoi". Cel ce jertfește celor mai frumoase devine el însuși tânăr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Hölderlin, pe care Dumnezeu-Tatăl îl întinde poetului, cel având mâna curată, pentru ca acesta să-l dăruiască apoi oamenilor (Ca într-o zi de odihnă). Dicteul este starea privilegiată prin mijlocirea căreia divinul este prezent în omul predestinat și îi insuflă verbul poetic. Voltaire afirma: "Creezi când îți comandă entuziasmul, trebuie să primești inspirația, niciodată să nu o cauți." Misteriosul dicteu determină uimire și o încântare indefinisabile. În poezia Spiritul lui Dumnezeu, Alphonse de Lamartine afirmă că inspirația unește imanentul cu transcendentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mai firească, cea mai justă, mai simplă, care ni se oferă. S-ar spune că lucrurile însele vin la noi doritoare de a deveni simboluri... Pe aripa fiecărui simbol tu zbori către fiecare adevăr. Pentru tine se deschid toate comorile Verbului: toată Ființa vrea să devină Verb, întreaga Devenire vrea să învețe de la tine să vorbească". Din acest motiv, Nietzsche recomandă poetului "Fii o placă de aur/ Atunci lucrurile se vor înscrie pe tine/ cu litere de aur". Fulgerul inspirației se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
simplă, care ni se oferă. S-ar spune că lucrurile însele vin la noi doritoare de a deveni simboluri... Pe aripa fiecărui simbol tu zbori către fiecare adevăr. Pentru tine se deschid toate comorile Verbului: toată Ființa vrea să devină Verb, întreaga Devenire vrea să învețe de la tine să vorbească". Din acest motiv, Nietzsche recomandă poetului "Fii o placă de aur/ Atunci lucrurile se vor înscrie pe tine/ cu litere de aur". Fulgerul inspirației se dăruiește celui având vocația înălțării: "Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Paul Valéry scria că poezia sa are două feluri de versuri: dictate, care sunt perfecte, la care nu se mai poate adăuga și nici scoate nimic, și versuri de legătură, confecționate volițional, care sunt mai puțin reușite. Creatorul primește fulgerul Verbul Primordial a creat o lume disontologică, o ființare menită morții Sein zum Tode postulează Martin Heidegger, disanalogică în raport cu Marele Anonim, afirmă Lucian Blaga, De aici necesitatea unei neogeneze. Această a doua creație a revenit geniului poeziei, al artelor în general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Khayyam, după ce în majoritatea robaiyatelor vorbește despre adevăruri cunoscute de toți privind iluzia existențială și deșertăciunea universale, în unele catrene văzul său transcendental trece dincolo: La cei răi nu-mi voi spune, nici celor buni secretul, A gândului esență în verb sărac ar fi. Eu văd un loc mirific, dar nimănui nu-ncredu-l O taină am pe care n-o pot dezvălui. Iar Hafiz atrage atenția că pentru a-i înțelege gazelurile, care par ușor accesibile receptării, precizează: "Nu-ți pune istețimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dată Voi fi trăit ca zeii, și n-am râvnit mai mult. Este exprimată paradigmatic bucuria puterii demiurgice de a crea din nou lumea și omul la modul ideal. Pentru că, adăuga Hölderlin, "Din Dumnezeu iese opera mea". De aceea menirea verbului poetic este să numească nu numai lucrurile, și a schimba astfel poetic lumea, dar și pe zei, pentru a le întemeia prezența, scrie tot Hölderlin în tragedia Empedocle: Căci plină de înțeles sublim, Plină de o putere mută, marea Natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
putere mută, marea Natură Îl îmbrățișează pe om, cel care presimte, Pentru ca el să dea lumii o formă. Și pentru a chema, Spiritul său urcă în el Din rădăcini adânci Această puternică năzuință. Și el poate mult, și splendid Este verbul său schimbând lumea... (Empedocle, versiune II.a, actul I, scena III) Rostirea poetică preschimbă spiritul în verb, în imagine vie și, prin această magie, poetul poate dezlega taina vieții: Nu știam, copil încă, această lume străină Care se agita ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
formă. Și pentru a chema, Spiritul său urcă în el Din rădăcini adânci Această puternică năzuință. Și el poate mult, și splendid Este verbul său schimbând lumea... (Empedocle, versiune II.a, actul I, scena III) Rostirea poetică preschimbă spiritul în verb, în imagine vie și, prin această magie, poetul poate dezlega taina vieții: Nu știam, copil încă, această lume străină Care se agita ziua în fața ochilor mei, Și formele sale mărețe învăluiau Cu miracole, cu figuri strălucitoare... Atunci un cântec se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
splendoarea. Și nimeni nu-i să-mi spună ascunsul tâlc al spumii: Ce sens avu venirea ! Și-acum ce sens plecarea ? până la zbor mistic: La cei răi nu-mi voi spune, nici la cei buni secretul. A gândului esență în verb sărac ar fi. Eu văd un loc mirific, dar nimănui nu-ncredu-l O taină am pe care n-o pot dezvălui. Pindar și Hölderlin și-au trăit viața la cea mai înaltă temperatură a liricii, și anume, "gândirea poetică". Căci, scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lume a durerii, a răului și a morții, tragism descris în postuma Bolnav în al meu suflet, unde apare suprema spaimă: aceea de a exista. Dar în lirica eminesciană neliniștea existențială este infinit depășită prin magia muzicală unică, inimitabilă a verbului său, alături de altitudinea ideației polarizând către sacru, și radicala eliberare metafizică. Neliniștea morții are drept antidot natura, precum în mod repetat în poezia O, Mamă. Și așa cum va avea loc și după trecerea poetului dincolo, în postviață, însoțit de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ne va vindeca de modernitate ? Paul Valéry Ce este absurdul ? Conceptul de "absurd" se referă la două realități: ceea ce este anti-existențial și ceea ce este împotriva unei realități superioare, creată de om: această neorealitate este poezia, înțelegând prin poezie atât arta verbului, precum și pictura, sculptura, muzica transfigurate orfic. În ce privește implicarea absurdului în poezie, aceasta comportă două aspecte: absurdul ca temă a liricii și absurdul privind modul de a privi ființa poeziei. Absurdul temă existențială În raport cu viața, absurdul este ceea ce o neagă: suferința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
rând Platon, Pindar, apoi Hölderlin, Eminescu. Poezia este o compensație din partea justiției universale, care încearcă să repare destinul uman al perisabilității și al nesemnificativului. Împacă timpul eroziv cu veșnicia. La marii creatori ai diferitelor arte, dar mai ales în arta verbului, în poezie, există o conștiință superioară care îi impulsionează să creeze în numele acestei justiții de ordin poetic chemată să salveze viața transpunând-o într-o suprarealitate a frumosului, a sublimului Eliberarea radicală, posibilul suprem până la transposibil, adică dincolo de posibil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Hriavu. Alex, care iubea ma zărea. Nu suferea cartofii. Slab spre sfrijit. Jalnic la fotbal. Niciodată o pasă bună. Favoritul mamei. Fandosit. Bun la română. Foarte bun. Fost corigent la chimie, fost pămpălău îngrozit de păianjeni, fost utilizator simandicos de verbe și adverbe și cuvinte de șase silabe în fraze construite pe șase etaje, fost posesor de memorie fotografică, fost sâsâit (s-a corectat, l-au dus la logoped și s-a corectat), fost mincinos de clasă, fost campion la vrăjeală
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
o groapă? Ori numai un avertisment, mai mult sau mai puțin intenționat, precum că speculațiile pe tema psihologiei sinucigașului nu-s decât prostii, totul reducându-se la un gest (rațional? irațional? - cum vrei ...) tradus în cele două timpuri diferite ale verbului a fi. Ce mai încolo-încoace, fleacuri! Eu: - Ți-am ascultat frazele destul de atent, ca să-mi dau seama (încă o dată!) cât de mult simplifici. Ca orice matematician „meseriaș”, reduci pluralitatea ca să faci operația cât mai ușor. Voi, oamenii numărului și ipoteticului
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
economică în esența lor. Se poate că aceste cauze să reside în schimbările intervenite în sistemele de valori și în percepția acestora, în schimbările de atitudine poate chiar și în modificarile survenite pe plan educațional. Acest cuvânt "întreprinzător" derivă din verbul francez "entreprendre" care înseamnă a întreprinde, a se apuca de făcut ceva, a se angaja în ceva. În Evul Mediu definea persoana care se ocupa de comerțul exterior, organizator al paradelor, diferitor manifestații, persoană responsabilă de realizarea proiectelor mari privitor
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
La preșcolarii mari, expresivitatea vorbirii se obține mai ales prin efecte verbale, prin conținutul și structura propoziției, prin epitete, prin cuvinte- adjective privind culoare, mărime, formă, prin comparații, repetări, și evident prin intonație. Preșcolarii mai mari utilizează în vorbire numeroase verbe și adverbe. Propozițiile încep să fie mai dezvoltate, mai lungi. În vocabularul copiilor preșcolari apar și devin frecvente cuvinte care îi permit diferențieri ale obiectelor(marginea farfuriei, toarta cănii, cot, palmă, braț, etc.Ă. Dezvoltarea limbajului are loc concomitent cu
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
a limbajului sunt un mijloc de activare și dezvoltare a potențialului creativ al preșcolarului: - Deprinderea de formare a cuvintelor pe baza unor sunete și silabe date. - Deprinderea de formulare a propozițiilor pornind de la cuvinte sau imagini date. - Îmbogățirea vocabularului cu verbe, substantive comune și proprii, numerale, pronume personale, etc. - Structurile gramaticale proprii limbii române. - Deprinderi de formulare nuanțată a răspunsurilor la întrebările receptate. - Deprinderea de a formula întrebări. - Deprinderea de a purta scurte conversații pe o temă aleasă sau dată. - Mijloace
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
unei infinite dep?rt?ri", „eliberarea de propriile sale limite", „identitatea cu totul": „De treci codri de aram?, de departe vezi albind ?-auzi mândră gl? suire a p?durii de argint" . „Marea Trecere" este marcat? În planul expresiei poetice prin verbul la prezent indicativ „treci", iar pragul dintre cele dou? lumi cea a contingentului, În care omul e supus destinului, trecerii timpului ?i cea sacr?a basmului, a fericirii depline În care acesta „se poate retrage pentru a se reg?și
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
până atunci o șovăielnică syzyghie și pe care eu îl făcusem din trei vorbe într-un articol po lemic cu succes moderat. Citise pamfletul, încrânce nată, și-l lepădase pe pretențiosul cu retorică de împrumut. Mă alesese pe mine, proprietarul Verbului, dar la intrarea în garsoniera ei îmi ceruse să-mi scot pantofii și să pun niște papuci. Acum, problema nu era că aveam ciorapi desperecheați, ci că pur și simplu nu puteam să înțeleg cum o femeie care se pregătește
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
lua decizii. Succesul conducerii este determinat de capacitatea sa de a lua decizii care se dovedesc ulterior eficiente. În principiu, se consideră că un proces decizional este rațional. Cu toate acestea, sintagma a lua decizii din limba română sugerează prin verbul „a lua” mai degrabă o lipsă de rigoare, de raționalitate; sugerează mai degrabă întâmplare, fiind foarte diferite de expresia anglo-saxonă to make a decission care, prin „a face, a elabora”, trimite în mult mai mare măsură la un proces rațional
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]