3,404 matches
-
În mână și mâncai ca porcu’... Mâncai toată ziua verdeață. Și mâncam sfeclă furajeră... Ne duceam cu lingurile și scormoneam cu ele și beam suc de ăla de la sfeclă... Sau, cu coada lingurii, că le ascuțiserăm pe pietre, tocam mărunt verdeață, o dumicam cu lingura și făceam glume: „Ia, bă, clorofilă, ia vitamina, băi, ia vitamina!”. Dar am auzit că unii au murit din cauza sfeclei furajere... Au murit, au murit, că sigur erau oameni care, dacă dădeau de vreo sursă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
înseamnă a iubit-o, în toată plinătatea verbului. Peste tot e vorba de iubire, de iubirea-cunoaștere, poate lucrul cel mai greu dat oamenilor ca să se piardă sau să se înalțe prin el. Iulie E frumos, peste tot numai lumină și verdeața cântată în toate psalmurile suedeze. E anotimpul în care mă simt ca o salamandră arzând în foc. Se vede pe mine cât de mult iubesc acel „nimic” în care includ pe toți prietenii și toate cunoștințele, toate animalele, toate florile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în realitate, dar cu mari pagube raportate. Copacii au înverzit parcă mai repede ca în alți ani, iar fânețele umezite de ploile căzute s-au umplut de iarbă și de flori. Țăranii au scos animalele dornice de libertate și de verdeață la pășunat. Oamenii erau veseli, mai siguri pe ei și mai prietenoși. Era frumos la țară. Mergeam încet, la pas, iar bătrânul cal înainta nepăsător pe drumul străbătut de mii de ori cu aceia care, vremelnic, asemenea mie, i-au
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
un reactor nuclear, la Cernobâl, la „frații noștri” ruși. Va trebui să luați aceste pastile cu iod pentru a nu fi afectați de radiații. Să stați zilele acestea mai mult în casă și să nu consumați lapte de vacă sau verdețuri de prin grădină. 78 Am înghițit pastilele, apoi am urcat în mașină. Din bucuria ce o avusem la plecarea de acasă nu a mai rămas nimic. Vremea era posomorâtă, și nu ne așteptau decât două zile de stat în casă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de educația fizică. Învățătorul a început din nou să zâmbească. CEI ÎNDRĂZNEȚI ÎNCĂLCAU LEGEA În satul Cocârț, drumul șerpuia asemenea unui pârâu. De o parte și de alta a drumului casele erau mici, sărăcăcioase, înconjurate de curți mari pline de verdeață. Puteai intra nestingherit în curte. Gardurile erau doar de formă în fața casei. Ușile nu erau încuiate și, adeseori, pe plita călduță era un castron cu ciorbă și o bucată de mămăligă. Țăranii erau la câmp toată ziua, de aceea satul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de scânduri din spatele său, urmat de un altul care Îi trecu razant pe lângă umeri. Din instinct, sări departe de schelă, crezând că aceasta se va prăbuși de Îndată. În fața lui, piața era teatrul unui mare tumult: tarabe răsturnate, coșuri cu verdețuri risipite pe jos, printre fragmente de lut și pâraie de ulei și de vin călcate În picioare de o gloată de nebuni care se loveau cu ferocitate, Într-un vârtej de trupuri Împleticite În luptă. În preajmă, o alergătură generală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
la capătul satului, pe genunchii unei grupe de munți acoperiți cu brazi seculari, se rădică mănăstirea cu turnurile ei măiestoase. De toate părțile împresurată cu munți sfîșieți de crăpături și văi adânci și înguste; în apropierea unor mici plaiuri de verdeață încîntătoare, cu drept cuvânt a fost aleasă de locașul etern a celui ce n-a avut răgaz să se odihnească toată viața sa cum se cuvine. Mănăstirea se compune dintr-o biserică destul de spațioasă, care într-una din despărțiturele sale
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
adevărate saloane. La intrare deasupra zidului este așezată clopotnița c-un turn înalt, înlăuntru din partea dreaptă o altă clopotniță mai mică, ce conține clopotul lui Ștefan cel Mare numit Bugea. Spațiul dintre biserică și edificiul cu chiliile este acoperit de verdeață și de-o grădină plină de flori, organizată după gustul cel mai bun. Lucrările făcute de comitetul aranjator întru scopul serbărei au fost următoarele: Din sat până la mănăstire de - amândouă părțile șoselei, pe lângă arborii naturali erau împlîntate în pământ cetine
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ficțiune, de parcă aș fi fost ușor drogat. Capul îmi era însă perfect limpede. M-am îndreptat încetișor către o bodegă din sat unde am mâncat ceva într-o bucătărie ca toate bucătăriile din satul de pe insula aceea, cu buchete de verdețuri și legături de ceapă, cu o mașină de gătit foarte mare. Am pus tava pe masă. Bucătăreasa mi-a urat “poftă bună”, probabil, într-o limbă complet străină mie. O urmă ciudată de zâmbet se deslușea pe chipul ei. Mi-
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
încântat, însă la început mă simțeam prea răscolit și prea entuziast ca să îmi dau seama de asta. Eram îmbrăcat ca un prinț și lucram în spatele celei mai dichisite vitrine pe care o văzusem în viața mea, pe o stradă cu verdeață, într-un magazin modern, la trei pași distanță de raionul principal din magazinul lui Renling care vindea articole de pescuit, vânătoare, camping, echipament de golf și tenis, canoe și bărci cu motor. Acum se înțelege ce voiam să zic când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
lângă Lacul Michigan, la Hotelul Meritt, chiar în fața lacului, în mirosul adânc și proaspăt de mare pe care îl rețineau pereții roz și lucioși ai camerelor. Hotelul era imens, din cărămidă, dar după tipicul clădirilor vechi din Saratoga Springs, cu verdeață și fotolii de răchită, ghirlande pe portiere, meniuri în franceză, carpete albe pe hol și mirosul gras al banilor, limuzine pe pietrișul bine spălat, grădini bogate în flori de o mărime impresionantă și o peluză splendidă acoperită de o iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să joace, vagabonzii internaționali, cum îi numea Moulton. Aveam în buzunare tot felul de bani străini. Nu știam nici eu cât. Dar aveam bani. Banii mei, nu pe ai lui Smitty. Nu mai era nici un frigider cu bancnote ascunse între verdețuri și oale; Thea nici nu se gândise vreodată să îmi da banul meu de cheltuială. Dacă n-aș fi fost așa bolnav, m-aș fi simțit înstărit, prosper, cu lirele, dolarii, pesoșii, francii mei elvețieni. Dar numai norocul meu superficial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mai auzisem înainte. Nu se ocupa tatăl tău cu vânzarea de imobile? Venea la Einhorn un tip pe nume Basteshaw, prin anii douăzeci. Da, s-a ocupat o vreme. Dar de fapt specialitatea lui era comerțul cu legume. Basteshaw, Regele Verdețurilor de Supă. Nu așa îl numea Comisarul Einhorn. Dar cum îi spunea? Acuma era prea târziu să mai dau înapoi, și i-am spus: Îl poreclise Măcelaru’ de Mucava. Basteshaw a râs. Avea dinții lați. Grozav! a spus. Închipuiți-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
imaginații ambițioase. Dacă însă își doresc să fie satisfăcute, atunci ar trebui să coincidă! Eu vedeam un lucru și Stella altul când ne gândeam la chestiuni precum căminul și internatul nostru. În capul meu era un loc privat, înconjurat de verdeață, de păduri catifelate, grădini strălucitoare și pajiști elizee, semănate cu semințele ierburilor din Parcul Lincoln. Totuși ne e sortit să ne lăsăm purtați de complexe și să auzim lucrurile simple precum cornul îndepărtat al lui Roland când el și Oliver
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
lucru presant care-mi vine în minte. Ne duceam să ne tundem la fiecare a doua emisiune radiofonică, adică o dată la două săptămâni, imediat după orele de școală. Frizeria se găsea la întretăierea dintre 108th Street și Broadway, cuibărită în verdeață (încetează acum cu chestiile astea!) între un restaurant chinezesc și un magazin de delicatese cușer. Dacă uitasem cumva să ne mâncăm sandvișurile de prânz sau, mai curând, dacă le pierdusem pe undeva, ne cumpăram uneori de cincisprezece cenți salam tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ajuns singur în pustiu oamenii vin de obicei în pustiu cu animale mari, cu poveri și nu ca să stea, ci pleacă mai departe. S-or fi oprind ei în oaze, dar acolo unde venise el, nu era nici un fir de verdeață, fiindcă nu era nici un strop de apă... Nu mă gândisem până atunci la oameni... Dar de El, nu știu cum, mi s-a făcut, așa, milă... I-am dat ocol ca să-l văd... Era om, era cu adevărat om. Atunci, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
înfășurînd capătul unui filament, seamănă cu gestul unei secerătoare de ce-o fi fugind lumea de la sate? Nu-i păcat să faci lînă sintetică din petrol, cînd, crescînd oi, ai și brînză, și carne, și lînă? Petrolul poate seca, dar verdeața pămîntului e mereu aceeași, ba crește dacă știi s-o stimulezi. Cu ce? Cu îngrășăminte din petrol, evident. Ba și cu îngrășăminte de la oi și de la vaci, dacă ai oi și vaci... Doamne!, de ce-oi fi plecat eu de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
chipul și după asemănarea lui! scandează Șobolanul. Apoi, va stârpi de pe pământ și din ape toată făptura, vietățile cele ce mișună, se târăsc sau înoată și va doborî păsările zburătoare, din văzduh! Va stârpi și va pârjoli pajiștile, florile și verdeața câmpului, soiurile ierburilor celor cu sămânță și pomii roditori...! Pe Avocat, îl chinuie din rărunchi apăsarea, viermuirea brutală, căznită, a morților înnebuniți și năvăliți ca viespile la stupină, tăbărâți pe spinarea Poetului, care continuă să-l apere, ca o pavăză
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
multe amante, dintre care ultima dotată că ar fi fost În stare să i-o scoale și unui mort, doi copii, faimă, putere și o casă minunată - o vilă În stil Liberty pe strada Mangili, cu trei etaje, Înconjurată de verdeață, cu un parc particular cu portocali și magnolii. Antonio chiar că ar fi trebuit să se roage. El chiar că ar fi avut ce să ceară. Dar Dumnezeu nu l-ar fi ascultat pe el, căci inima lui era plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
capacitatea de a spune lucruri de joasă speță și a le face să sune cât se poate de decent. N-avem secrete, eu și Sheba. Prima dată când l-am văzut dezbrăcat, știi la ce m-am gândit, Barbara? La verdețuri proaspete învelite într-o pânză albă și curată. La ciuperci abia scoase din pământ. Vorbesc serios. Era comestibil. Se spală pe cap în fiecare seară. Închipuie-ți! Strălucea de curățenie. Vanitatea adolescenței, probabil! Sau nu, poate anxietatea ei. Propriul corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
zisul centru, primăria, restaurantul, un birt mai arătos, iată localul fostei judecătorii, acum cămin cultural, în sfârșit casa învățătorului, unde oprirăm; dacă am mai fi mers douăzeci-treizeci de metri și-am fi cotit la dreapta pe ulița ascunsă toată în verdeața pomilor și copacilor înnoiți, am fi ajuns, după a treia curte, la casa lui Lung. Calul opri, coborârăm din șaretă, și în cerdacul casei ne aștepta de câteva minute - fuseserăm zăriți de mai înainte de-a lungul drumului comunal - doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Uzina electrică, altul la prefectură, un al treilea la Liceul teoretic, ceilalți la fabrici din oraș. Cu toți aceștia, domnul Pavel se mai întâlnea din când în când grădina din centru, dar numai primăvara, în zilele călduroase de reînviere a verdeții și în cele prelungi de vară. Rostogoleau amintiri, totul părea sau chiar era cronica altui timp, necunoscut noilor generații. Amintirile evoluau din timpul trăit de ei sub domnia regelui Carol I, a regelui Ferdinand, apoi a lui Carol al II
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mici și prispe Înguste, cu acoperișul din paie sau carton bitumat, mărturiseau sărăcia celor care locuiau În ele, dar totodată radiau o lumină plăcută, un fel de bucurie sfioasă care făcea aerul serii odihnitor și curat. Curțile erau pline de verdeață. Dacă Întîlnea vreun sătean trăgînd de funie o vacă, cu care pesemne se Întorcea de la pășunat, se salutau ca și cum ar fi fost vechi cunoștințe. Uneori, mici grupuri de puștani, care pînă atunci se jucaseră În stradă, alergau după el cîteva
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nu tocmai Îndepărtat, dar În care ceata de țigani zilieri trebuia dusă În remorca unui camion. Din livada de cireși dispăruse orice urmă de frunză și, multă vreme după ce dăduse cu ochii de ei, Ectoraș visase crengile pomilor goale de verdeață, Însă pline de smocuri de cireșe și, mai ales, de omizile ce se târau Întruna, În căutarea unui loc cât mai ferit ca să-și țeasă gogoșile, dând impresia ochilor Înspăimântați că ramurile erau vii și-și Încrețeau coaja ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
înțelenite unde nu viețuiesc decât fiare, șerpi și niște făpturi omenești tot atât de sălbatice și de crude ca și acele lighioane. Pe măsură ce ne depărtăm de ecuator toate se făceau treptat mai blânde; cerul era mai puțin dogorâtor, pământul mai prietenos prin verdeața lui, firea dobitoacelor mai blândă. Mai departe dădură de seminții, orașe și cetăți care făceau neîncetat negoț pe mare și pe uscat, nu numai cu vecinii lor, dar și cu neamurile mai depărtate".Utopia, Editura Mondero, București, 1998, p. 19
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]