1,765 matches
-
din gură, vaco! i-a spus el. A plecat apoi, dar mi-a lăsat instrucțiuni: — Să i-l iei, m-ai auzit? Doamne, în ce hal ne prezentăm! I-am lăsat Mamei bastonul, și a trebuit să o împac pe Verișoara Anna și să o implor să rămână de dragul ei. Banii vă fac să fiți meshuggah, a spus ea, greoaie și înaltă în corsetul ei, aruncând priviri chiorâșe în salonul luxos al hotelului. I-am dat dreptate Mamei că și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
s-a arătat încântat. Ce surpriză o să aibă de dimineață când l-or vedea pe vărul Augie! Mamă, e extraordinar. Anna o să fie în al nouălea cer. Din cauza dimineții foarte însorite și a zgomotului din bucătărie, m-am trezit devreme. Verișoara Anna, nu mai puțin lălâie ca pe vremuri, făcuse clătite, pusese de cafea și trântise un vas mare cu umplutură de clătite pe masă. Începuse să încărunțească, iar fața ei cu negi și perișori era mai negricioasă; avea ochi posomorâți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
vezi și singur. Dar iată, asta e o fotografie făcută la școală. Și asta au dat-o la ziar când au ales-o președinta cercului pentru într-ajutorare reciprocă. Și nu e numai frumoasă, Augie ... — Știu că e foarte drăguță, verișoară Anna. — Și de ce să vrei să te amesteci cu noile rude ale fratelui tău, cu oamenii ăia neciopliți? Uită-te cât de bine dezvoltată e în poza asta. Era drăguța ta când erați mici. Ziceați că sunteți logodiți. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
plin de maliție. Așa că am plecat cu mașina, cu ființa aceea care ne supraveghea în spatele ei. Am observat cât de bucuroasă și încrezătoare era Thea, și am luat notă că sub scaun era o pușcă. Mi-aduc aminte de o verișoară a Bunicii Lausch care a recitat „Vulturul“ lui Lermontov, în rusește; n-am înțeles poezia, dar recitarea a fost minunată și romantică. Era oacheșă, avea ochii negri, gâtul vânjos, dar mâinile lipsite de forță. Era mult mai tânără ca Bunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
asemeni unui foșnet sau a unei zăpezi foarte fine ce începea să se topească. Basteshaw se uita încontinuu la mine pe sub ochelarii ăia ai lui. Părea să mă urmărească și când moțăia, cu capul dat pe spate, atent, vigilent. Nici măcar verișoara Anna Coblin nu se uita cu mai multă persistență în oglindă ca el. Ședea acolo, cu pieptul lui gros interpunându-se între noi, greoi. Era cât un cal, Basteshaw ăsta. De parcă ținea pe genunchi copite, nu mâini. Dacă mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
au putut folosi mașina pentru înmormântare pentru că era făcută bucăți. Asta a fost ca un fel de înmormântare vikingă, dacă vrei. După ce l-au băgat în pământ, următoarea mea mișcare - aici am tresărit deja - a fost să o rup cu verișoara mea, Lee. Bătrânul mă obligase să mă logodesc cu ea pe motiv că îmi băteam joc de sentimentele ei. După ce și-a băgat el nasul, nu mi-a mai trebuit s-o iau nici mort. Îți băteai joc? Cum vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cu Stella Henriques, nu din Ennistone, fiica unui diplomat englez, unevreu sefard la origine. Se spunea despre Stella că e „academică“, „înspăimântător de deșteaptă“, deși de îndată ce se măritase a renunțat la studii. Brian s-a însurat cu Gabriel Bowcock, o verișoară a lui Percy Bowcock care ține magazinul cel mare (și cei din familia Bowcock sunt tot quakeri). Trebuie să mai menționăm alți doi McCaffrey: Adam, fiul lui Brian și al lui Gabriel, și Rufus McCaffrey, fiul decedat al lui George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Rozanov, preciză Brian. Dar, de fapt, de ce să-l ajute? Oricum, e bătrân și trebuie să fie gaga. — Ce s-o fi întâmplat cu fetița? urmă Gabriel: — Care fetiță? N-avea el o nepoțică, cea pe care a crescut-o verișoara lui Ruby sau așa ceva? — N-am idee, răspunse Brian. Nu cred că Rozanov a văzut vreodată copilul, nu-l interesa, pe el nu-l preocupă decât filozofia lui. — Și ăsta-i omul care vă închipuiți voi că l-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
erau mari, dar ardeau, plini de neastâmpăr, oarecum ca ochii lui Zet, cățelul lui Adam McCaffrey. Îi plăcea să facă aluzii la sângele ei țigănesc. Nimeni nu dădea crezare acestor romantice aluzii, dar de fapt era un adevăr; Diane era verișoară sau poate că soră vitregă cu Ruby Doyle. (Fusese botezată la biserica St. Olaf, maică-sa fiind anglicană, și primise numele „Diamond“, însă la un moment dat își dăduse seama că avea și așa destule necazuri, fără să mai poarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
moment dat își dăduse seama că avea și așa destule necazuri, fără să mai poarte un nume atât de bizar. Familiarul „Di“, cum era strigată acasă, deveni cu ușurință elegantul Diane.) Mai exista și o a treia fată, soră sau verișoară. Tatăl sau tații țigani erau făpturi legendare, dintr-o altă eră, și nu existase niciodată o viață de familie. Diane avea picioare foarte mici și mâini micuțe, cu degete pătate de nicotină. Uneori purta rochii de mătase neagră, foarte scurte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în tabăra de țigani. Cert este că nu i-a suflat o vorbă lui Alex. Când John Robert i-a explicat ce dorește, Ruby i-a răspuns pe loc, fără nici un strop de emoție, că are ea o rudă, o verișoară, care pentru moment era fără serviciu și care ar fi putut corespunde cerințelor profesorului. Cum anume se înrudea tânăra în chestiune (numită Pearl Scotney) cu Ruby și cu Diane, e o chestiune demnă de speculații. Unii spuneau că sunt surori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
era, într-adevăr, obligată să o elibereze. Poate că așa ar simți o mamă, își spuse ea. Dar, la urma urmei, o mamă e mamă pentru totdeauna. „Eu nu sunt mama lui Hattie, nici sora ei, nu-i sunt nici măcar verișoară îndepărtată. Hattie nu se simte legată de mine prin nici un fel de rudenie și îi va veni foarte ușor, la un moment dat, să considere legătura noastră ireală, aparținând trecutului.“ Asemenea gânduri o mai frământaseră de multe ori pe Pearl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
domnișoara Scotney mai puțin decât crezi, Harriet. Am aflat abia acum că este sora acelei prostituate, acelei femei corupte și depravate care e... care are legături strânse cu George... presupun că asta e adevărat? — Nu e sora mea, mi-e verișoară, răspunse Pearl cu o voce plată. — Mă rog, parteneră intimă. — Nu, nu! Dacă aș fi cunoscut această legătură de rudenie nu te-aș fi angajat pentru nimic în lume. Te-am întrebat dacă există în viața dumitale ceva ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
eu bogată ca el, aș fi fost și eu bună. Dar ești bună... vreau să spun... Nu vorbi prostii. Știu că ești bine intenționat. Totdeauna mă priveai cu bunăvoință, vedeam în ochii tăi. Ești într-adevăr sora lui Pearl Scotney? Verișoară. Cu ea și cu Ruby. Dar ele nu se uită la mine. „Madame Diane“! Rubinul, Perla și Diamantul - toate trei false, imitații! Tații noștri au fost țigani. Crezi într-adevăr că George și fetița aceea... Oh, dă-o dracului! Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și consecvență în stilul respectiv, o anume rigoare, deci o anume nuanță de la care, dacă te abați, falsezi. Și, după alte câteva zeci de pagini, mi-am zis: asta e situația, scriu un roman. Tanti Sofica, nașa Lena, mătușa Zizi, verișoara Pulheria și mireasa aveau încă multe de spus. Și le-am lăsat să spună. Am mers pe mâna lor. De-acum știam că sunt puternice. La un moment dat, am intervenit totuși în sensul că am pus stop. Ele ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
Orașul are un aer sărăcăcios, muncitoresc, cu tipicele cartiere de blocuri cenușii, pline cu lucrători În industria lemnului sau În fabrici de conserve ori de ciment, prinși de viață În această găleată dintre munți. Trec să o văd și pe „verișoara“ lui Gică, despre care am toate asigurările că e o tipă de treabă. Locuiește Într-unul din blocurile cenușii. E de treabă, probabil ca să compenseze faptul că e urîțică, cînd o văd Îmi dau seama că am mai Întîlnit-o În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
subțire și umblă cu haina pusă pe umeri, Îmi evocă o primadonă În halat, așteptînd să-i vină rîndul să intre În scenă. Vrea să știe dacă sînt bine. Grija lui se explică atunci cînd Îmi spune că e prietenul verișoarei „de treabă“ a lui Gică, ea a insistat să se asigure că sînt bine. Tot ea mi-a trimis și pachetul. Mă simt deodată foarte prost, cu toate prejudecățile mele care ies la iveală mult prea ușor. În fond, acești
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
posibil, domnule judecător” îl auzii răspunzându-mi cu ușor aer superior - neobișnuit la el - ca și cum întrebarea îi fusese foarte clară. Pe bancheta de vizavi, două doamne, aflate la cumpăna vârstelor, măcinau în șoaptă vorbe de tot soiul, în legătură cu nunta unei verișoare de-a lor - ceea ce dovedea rudenia dintre cele două femei - după puțin timp începură să râdă zgomotos, cu tot efortul, vizibil, de-a fi discrete, în timp ce doi bărbați, groși și foarte volubili, așezați față-n față, lângă geam, erau preocupați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
buzele voioase ale lui Jane că În mod sigur nu moștenise tuburile „viclene“ ale mamei ei și ale mătușii Sylvia. Când afacerea cu haine de nou-născut și bebeluși a Început să meargă bine, a găsit-o parcă. Stella, una dintre verișoarele mamei ei- căsătorită cu un dealer de artă putred de bogat - auzi despre standul lui Ruby prin rețeaua de bârfă familială. Întâmplarea făcea că Stella Își căuta o nouă potențială investiție pentru portofoliul ei de bussiness și se oferi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Ronnie și apoi mai stătu În fața ei o vreme ca să-i șteargă urma de ruj de pe obraz. Se Întoarse la Ruby și zise: Și ce mai face nepoata mea preferată? zise, ciupind-o ușor de obraz. Încă mai lucrezi pentru verișoara noastră mult iubită? Știi care-i problema cu Stella, nu? Are probleme cu inima. Nu are una. Ruby râse și-i spuse că nu prea mai știe nimic de ea de când s-a mutat la New York. Sylvia se Întoarse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mătușa Sylvia o luară la o parte, suficient de departe de locul unde medicii de la ambulanță aveau grijă de Ivan, care-și venise În simțiri, și săriră În apărarea lui Ruby. Mătușa Sylvia nu era nici pe departe intimidată de verișoara Stella și nu-și precupeți cuvintele. —Stella, nu e vina lui Ruby pentru nimic din ce s-a Întâmplat aici. Evenimentul ăsta este pentru ca a fi donați niște bani unei organizații de caritate. Recunosc că a luat-o razna complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Nu pentru că n-am avut curaj ori n-am avut cu cine. Am vrut eu așa, În sufletul meu, când a murit mama, să fiu cuminte măcar un an de la moartea ei. Tata știu că mi-a pregătit nevastă: o verișoară a mea de-a doua. E sămânță din alt neam, are pielea albă, ochi albaștri, părul galben și numai inele. E frumoasă și mi-e drag de ea ca de o soră, nu ca de o muiere. Și v-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui Cocrișel și a scris, după dictare, acea epistolă către cărpănosul tată. Cronica În stihuri a lui Stavrinos pe mulți i-a Îndemnat s-o imite, iar dintre acei mulți făcea parte și falsul grec Palamed, viitor soț al unei verișoare a lui Cocrișel și om cu dare de mână căci, Înduplecat de multele scrisori ale aceluia, i-a plătit În cele din urmă răscumpărarea. Trecuseră, Însă, zeci de ani, Cocrișel era de-acum bătrân, barba Îi crescuse neînchipuit de lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
chipurile, În vânzare și achiziționată la un preț de nimic chiar de paznicul de vânătoare Ion Femeie. Mulți ani mai târziu, acesta nu-și ostoise râca Împotriva Directorului și-și Îndemnase, pe ocolite, nepoții pe care Îi avea de la o verișoară să-l iscodească pe fiul cel nătăntol și să afle dacă nu cumva tată-său mai păstra prin casă muniție pe care n-o predase la vremea când fusese prins cu mâța În sac și cu iepurii ascunși În cabina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și de Teodor Mazilu (Mutații). Domnul Tacea visează să regizeze un spectacol, dar istoria îi este mereu potrivnică. Când pare a reuși, moare (Premiera). Anișoara, româncă țeapănă, specialistă în parastase, își programează dinainte soții și se ceartă, la pomană, cu verișoara Nina, de altă nuanță politică (Parastasul vesel). Încet, încet, lângă tipologia veche, în tradiția lui Caragiale, pătrund personajele lumii postdecembriste; proza românească este, la acest capitol, în faza tatonării. Va mai trece, probabil, o vreme până ce Conu Leonida, Mița Baston
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]