1,741 matches
-
va scrie înțelegerea matrimonială. Până atunci considerați-vă amândoi liberi. Am aflat ulterior că în seara aceea slujnicele care o serveau pe Gaila au avut ceva de furcă, vrând s-o oprească să tot sară în sus de bucurie împreună cu verișoarele. În schimb eu, Rodoald și Grimoald a trebuit să ne dăm osteniți din senin, ca să scăpăm de expunerile lui Rotari despre cât de frumoasă, grațioasă și nobilă era Gaila. În vremea acestor întâmplări am fost de mai multe ori convocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a sosit la noi și, după ce ne-a cercetat pe fiecare-n parte, a poruncit să fim dezlegați și a făcut un gest către soldații care-l escortau. De îndată au fost aduse câteva tinere femei, între care Gaila și verișoarele ei, precum și mai mulți copii, fetițe și băieți, săriți de cinci ani, între care și Gumbert. Rotari și-a îmbrățișat iubita și pe frățiorul acesteia. Toți aveau fețele învinețite. Unii clocoteau de mânie, iar alții păreau năuci. Bayan le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cunoscuți. M-am întâlnit, spre marea mea surpriză, și cu Leupichi, care, reușind să scape din mâna avarilor, se întorsese acasă după un drum lung și anevoios. L-am întrebat dacă mai știa ceva despre soarta celorlalți, mai ales despre verișoarele Gailei; încurcat, mi-a spus că mai fugiseră și alți bărbați, dar despre femei și copii nu știa nimic, fiindcă stătuse ascuns în pădurea de la Campi Sacri două zile după plecarea avarilor. Nu știu dacă a mințit fiindcă îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și toată lumea se mira de cât de multe bucate putea să-nghită și de câtă puterea avea acel nobil duce. La Benevento, în absența lui, ducatul era condus de Rodoald și de Grimoald, care o păstraseră veșnic în inimă pe verișoara lor. I-au trimis daruri prețioase și scrisori pline de cuvinte frumoase, în care însă nu uitau să-și arate dilema în a alege între Cividale și Benevento, rugând-o să vorbească, în această privință, cu Rotari și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fratelui ei Chrodoald, și Wuldetrada, fiica ducelui Theoderad de Torino. Opțiunea pentru această soție menită nepotului n-a fost întâmplătoare, fiind vorba despre o catolică înfocată, ambițioasă și gata de orice ticăloșie pentru a căpăta ceea ce voia. În plus, era verișoara Zubetei, o femeie ușuratică și cunoscută în tot regatul pentru frumusețea ei extraordinară, nevasta lui Eribert, un militar la fel de faimos pentru gelozia lui. Înfăptuind acestea cu ajutorul episcopului catolic de Pavia, a reușit să-i introducă pe cei patru la curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Prima parte a planului fiind încheiată, a început să lucreze la cea de a doua, cu complicitatea Wuldetradei, devenită deja roaba vicleșugurilor reginei. Așa se face că, sub diverse pretexte și prin mici trucuri, a pus-o pe frumoasa ei verișoară să stea lângă Rodoald cam la toate banchetele, dar și cu ocazia plimbărilor în grădinile palatului. Pe vremea aceea regele era tare îndrăgostit de o tânără romană pe nume Ottaviana, având ochii și gândurile doar pentru ea, fiind gata, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
omagiile. În același timp l-a convocat în mare taină pe Eribert, aranjând lucrurile astfel încât să sosească la scurtă vreme după soție. Rodoald le-a primit pe cele două femei foarte politicos, dar parșiva de Wuldetrada și-a lăsat grabnic verișoara singură cu regele și s-a întors sub un pretext oarecare în odaia unde deja aștepta un Eribert bănuitor. Prefăcându-se uluită, i-a spus fără ocoliș: - Dragă vere, eu nu știu ce să mai cred: regele ar da orice ca să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
parte din mine. Nu puteam să cred. Mi-am ridicat privirea spre Alex. Ești bineee...? Rose, numele meu e Rose. Da, sunt bine! Întrebarea e dacă tu ești bine. Ce-ai pățit? Sunt... nu sunt bine. Azi am aflat că verișoara mea, Sami, a fost omorâtă pe plajă, la doar câțiva metri de celălalt accident. Nu pot să cred ce om fără suflet a putut face asta. Urăsc acești oameni! Dacă aș întâlni criminalul jur, jur, că nu știu ce i-aș face
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
celălalt accident. Nu pot să cred ce om fără suflet a putut face asta. Urăsc acești oameni! Dacă aș întâlni criminalul jur, jur, că nu știu ce i-aș face! Aceste vorbe au venit ca o palmă. Eu am omorât o pe verișoara lui Alex... Îmi pare foarte, foarte rău... îmi cer scuze! Dacă pot să te ajut cu ceva, orice, te rog spune-mi! Nu e vina ta! Rose, mulțumesc mult pentru ajutor. Orice persoana de pe pământul ăsta nu m-ar asculta
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
avut timp să fac cea mai ascuțită țepușă. Zilele astea m am hrănit bine, cu sângele de la spital. De fiecare dată când vroiam să mai uit de criminal și de ceea vroiam să fac, fața fără expresie a lui Sami, verișoara lui Alex, îmi apărea în fața ochilor și odată cu ea amintirile amare, care mă dureau, pe care le regret, reveneau, mă consumau. A venit „ziua cea mare”. M-am îmbrăcat cu rochița mea preferată, o rochiță albă din mătase care îmi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fel împreună moartea și renașterea lunii. - Asta e încă un lucru pe care bunica îl urăște la nevestele lui Esau, a mai spus Tabea. - O cunoști pe bunica noastră, am întrebat eu. Ai văzut-o pe Rebeca? - Da, a zis verișoara mea. Am văzut-o de două ori, la strânsul recoltei. Mi-a zâmbit, deși nu vorbește nici cu mama, nici cu Ada și nici pe Oholibama n-o băga în seamă când trăia. Bunica spune lucruri foarte urâte despre mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
două ori, la strânsul recoltei. Mi-a zâmbit, deși nu vorbește nici cu mama, nici cu Ada și nici pe Oholibama n-o băga în seamă când trăia. Bunica spune lucruri foarte urâte despre mama și asta e ceva rău. Verișoara mea și-a încruntat sprâncenele și ochii i s-au umplut de lacrimi. Dar îmi place foarte mult cortul ei. E așa de frumos acolo înăuntru și ea însăși, deși e cea mai bătrână femeie pe care am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
toate cele. Tabea chiar arăta ca o copie la indigo a lui Basemath, cu nasul fin și cu părul lucios, întunecat, cu gleznele și încheieturile mâinilor subțiri. Dar când am cunoscut-o mai târziu pe Rebeca, mi-am amintit vorbele verișoarei mele și am înțeles ce vrusese să spună Bunica. Se referise la ochii ei, care erau exact ca ai Rebecăi, negri și cu o privire ascuțită și directă ca o săgeată, în timp ce ai lui Basemath erau căprui și totdeauna plecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ai ei s-au înroșit de mândrie. Aveam zeci de întrebări să-i pun despre ceremonia ei și dacă lumea era diferită acum, că locul ei în ea era diferit. Dar n-am avut timp să-i pun nici o întrebare verișoarei mele. Bunica observase deja centura Tabeei și se apropiase de mătușa mea cea cu capul acoperit de bănuți strălucitori. În câteva clipe, țipa la Ada cu o furie pe care eu o credeam rezervată doar zeilor care au la îndemână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
s-au dat înapoi la auzul blestemului proferat de Oracol, iar apoi s-au îndepărtat, văzând că era o problemă între femei. Ada s-a târât afară, dar Tabea s-a aruncat la picioarele Rebecăi, plângând: - Nu, nu, nu. Fața verișoarei mele se făcuse cenușie, iar ochii i se măriseră de spaimă. Ia-mi numele și fă-mă o Debora. Fă-mă ultima dintre servitoarele tale, dar nu mă izgoni. Te implor, Bunică. Te rog. Te implor. Dar Rebeca nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Esau. Eu n-am înțeles prea bine ce se întâmplase, dar știam că prietena mea fusese nedreptățită. Îmi vuiau urechile, iar inima îmi bătea să-mi spargă pieptul. Nu-mi venea să cred că Bunica putea fi atât de crudă. Verișoara mea iubită, care o iubea mai mult pe Bunica decât pe propria ei mamă, fusese tratată mai rău decât leproșii care veneau să caute leacul miraculos. Am urât-o pe Rebeca așa cum nu mai urâsem pe nimeni. Mama m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a luat-o la fugă. Fără să mă gândesc și pâna ca mama să apuce să mă oprească, am luat-o la fugă după ea, de parcă aș fi fost un copil și nu o tânără femeie. - Tabea, am țipat eu. Verișoară! Dar nu m-a auzit sau dacă m-a auzit, nu s-a oprit și hainele albe au dispărut printr-o ușă. Ruben a venit după mine. - Ce crezi că faci, m-a întrebat el. - Mi s-a părut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și hainele albe au dispărut printr-o ușă. Ruben a venit după mine. - Ce crezi că faci, m-a întrebat el. - Mi s-a părut că era Tabea, am zis eu, aproape plângând. Dar mi s-a părut. - Tabea? - O verișoară, de-a lui Esau. N-o cunoști, am zis eu. Iartă-mă că a trebuit să alergi după mine. Mama e supărată? El a râs de prostia întrebării mele și am râs și eu. Eram pur și simplu furioasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și să devină iacobiți. Acum vine partea care mă face pe mine să cred că e doar o poveste pe care o spun fetele între ele. Prințul s-a lăsat sub cuțit! El, tatăl lui și toți bărbații din oraș! Verișoarele mele zic că așa ceva e imposibil pentru că un bărbat nu poate să iubească atât de mult. În poveste, totuși, prințul a fost de acord. El și bărbații din oraș au fost tăiați împrejur. Gera și-a coborât vocea, pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
atunci Feri a râs de mine, spunându-mi că eu nu știu nimic și că sunt un tâmpit și că se vede că n-am avut încă iubită, el văzuse deja fete goale, și încă de trei ori, una din verișoarele lui l-a lăsat să i se uite îndelung între picioare, și verișoara aia avea deja păr acolo, jos, m-am uitat deci în continuare la Iza, cum își înclină puțin capul într-o parte în timp ce scrie, dar n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și că sunt un tâmpit și că se vede că n-am avut încă iubită, el văzuse deja fete goale, și încă de trei ori, una din verișoarele lui l-a lăsat să i se uite îndelung între picioare, și verișoara aia avea deja păr acolo, jos, m-am uitat deci în continuare la Iza, cum își înclină puțin capul într-o parte în timp ce scrie, dar n-am putut să-mi imaginez cum arată ea între picioare și ce-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Încă tot veninul. - Vorbește, dă-i drumul, de ce ai spus asta?... - Eu unul nu vreau să știu nimic, strigă Ronan Înșfăcîndu-și geanta de voiaj. Ne-am săturat de ura dumitale Împotriva familiei Kersaint! Juliette nu e ca ei... - Juliette e verișoara ta primară! - Cum? Vrei să zici că... Gwen refuza să priceapă ceea ce era de negîndit. Ronan o apucă pe bunica lui de braț, cu violență aproape. - Vrei să spui că mama e sora lui Pierre-Marie? Că... Nici el nu izbuti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că visezi! Tresări recunoscînd brusc bicicleta lăsată de Juliette. - Fata mea n-are ce să caute la tine acasă! zbieră el. Gwen Își oferi răgazul de a savura efectul Înainte de a-i trînti că prețioasa lui Juliette, la urma urmei verișoară primară cu Ronan, rămăsese totodată Însărcinată de pe urma lui. - Castelul e destul de mare ca să ne primească pe toți. Mereu am visat să am o familie numeroasă, mai ales la Crăciun! adăugă ea cu glas suav. Cuvintele avură nevoie de ceva timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
când vor de la el. Îl așteaptă pe vecin să termine, apoi Întoarce pagina. În ciuda rezultatelor excelente, stă În ultima bancă. Condițiile regatului sunt precare. 6 Într-o după-amiază de vară, când Încă locuia În Yonne, Michel alergase pe pajiște cu verișoara sa Brigitte. Brigitte era o fată de șaisprezece ani, drăguță și de o bunătate extremă, care câțiva ani mai târziu avea să se mărite cu un dobitoc sinistru. Era vara lui 1967. Ea Îl ținea de mâini și Îl rotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Într-o seară, ieșind de la un seminar de analiză, Michel găsi un mesaj la avizierul căminului. Mesajul era formulat astfel: „Telefonează la mătușa Marie-Thérèse. URGENT.” De vreo doi ani, nu le văzuse prea des nici pe mătușa Marie-Thérèse, nici pe verișoara Brigitte. Telefonă de Îndată. Bunica suferise un nou infarct, era internată la spitalul din Meaux. Era grav, poate chiar foarte grav. Aorta era slabă, inima risca să cedeze. Michel traversă pe jos orășelul Meaux, trecu pe lângă liceu; era aproximativ ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]