1,533 matches
-
simt cei dintâi briza Occidentului, din câte ne-a stat la Îndemână să le reconstituim, viețile unor Ghica sau Kogălniceanu, ca și, de altfel, ale tuturor pașoptiștilor, nu au nimic În comun cu felul de a fi al unui dandy. Verva lor de Întemeietori culturali, atașamentul patetic pentru o sumă de valori sacre (propășirea patriei, binele obștesc, emanciparea culturală etc. etc.) sunt tot ce poate fi mai opus detașării ironic superioare a dandy-ului. De aici, poate, și ușorul lor dispreț
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
life În București " Dar până să-l descriem pe autorul Nopții de Decemvrie ca dandy, să recompunem atmosfera bucureșteană „atunci când veacul se năștea...” 3. Am ales deloc Întâmplător această formulare, deoarece cartea lui Ion Bulei, tablou minuțios și plin de vervă al lumii românești Între 1900 și 1908, ne-a ajutat, Între altele, și să dăm de urmele lui Claymoor. Ajunși aici, să nu uităm a-i pomeni pe Florin Faifer, Dan C. Mihăilescu, Alexandru Paleologu, Alexandru George, ale căror rânduri
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ani cunoaște toate ordinele nobiliare și le desenează În caietul de fizică, Îl amuză pe Călinescu. Cu nimic mai Îngăduitoare sunt liniile crochiului din Memorii-le lui Lovinescu. Din nou, un portret la antipodul celui patern: nimic din sociabilitatea și verva acestuia. Doar un acut sentiment de singurătate, mohoreală, ursuzenie. În schimb, Mateiu e Înzestrat cu o „memorie uluitoare și dezordonată”, cum se Întâmplă, crud spus, cu orice „autodidact fără alegere”. Iar aplecarea spre trecut și inutil, spre genealogie și heraldică
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
părea”, crede, pe urmele lui Adler, Ovidiu Cotruș 1. Sau un „conflict ș...ț dintre scriitorul burghez și cel aristocrat”, e de părere Ion Vartic 2. În timp ce lui Alexandru Paleologu Caragiale-tatăl i se pare un „soitariu de geniu, cu o vervă și o inventivitate uluitoare”. Tocmai acest stil Îl va fi agasat pe Mateiu, „ofensându-i fumurile boierești și contrariindu-i grija de a-și compune un fason de dandy imperturbabil; Îl va fi făcut să și pluseze În această poză
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
stârnită În jurul Filosofiei vestimentației a lui Carlyle, ca și relativa ignorare a tratatului balzacian chiar de către francezi dau câștig de cauză Angliei În discreta luptă pentru Întâietate În elegantologie. Rareori Însă carte mai disputată decât acest Croitor... răscroit cu atâta vervă ironic-parodică de către Carlyle. Între nemăsurate elogii și valuri de dispreț, el a străbătut toate cercurile paradisului și infernului criticii. Prefața lui Mircea Mihăieș la cea de-a doua ediție a traducerii În română a lui Sartor resartus, intitulată inspirat Carlyle
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
uimiri e spaima. Unde să te oprești pe acest drum? Brummell o știa prea bine și singur. El răspândea În doze perfect egale teroarea și simpatia, preparând astfel filtrul magic al Înrâuririi sale. Indolența nu-i Îngăduia să fie În vervă, deoarece a avea vervă Însemna să fii pasionat, Însemna să ții la ceva; iar a ține la ceva Însemna să te arăți inferior. Cu sângele lui rece, avea stil - cum spunem noi, În Franța. Era mușcător În conversație, așa cum Hazlitt
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
să te oprești pe acest drum? Brummell o știa prea bine și singur. El răspândea În doze perfect egale teroarea și simpatia, preparând astfel filtrul magic al Înrâuririi sale. Indolența nu-i Îngăduia să fie În vervă, deoarece a avea vervă Însemna să fii pasionat, Însemna să ții la ceva; iar a ține la ceva Însemna să te arăți inferior. Cu sângele lui rece, avea stil - cum spunem noi, În Franța. Era mușcător În conversație, așa cum Hazlitt era În scrierile sale
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
slăbiciunea acesteia față de propriile inconsistențe. Portretul lui Dorian Gray confirmă plăcerea enormă a lui Wilde de a povesti. (Jurnalul fraților Goncourt ș1956, p. 1005ț vorbește despre „cet individu au sexe douteux, au langage de cabotin, aux récits blagueurs”, a cărui vervă narativă acaparează ore Întregi atenția audioriului.) La Începutul anilor 1890, numele său reprezenta un sinonim al succesului, iar vorbele sale de duh făceau, cu viteză astronomică, Înconjurul saloanelor exlusiviste ale capitalei britanice. Din cartierul general de la hotelul „Savoy” porneau spre
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
comedianți. Unchii lui, Ion Luca, Costache și Iorgu, s-au dedicat teatrului, fiind cunoscuți În epoca lor ca directori de trupă, ca regizori și ca actori, iar Costache chiar și ca autor dramatic. Geniala operă dramatică a lui Ion Luca, verva sa suculentă și mimica sa inepuizabilă Încoronează strălucit această ascendență de histrioni. Șerban Cioculescu consideră că de-abia la Mateiu și la fratele său Luca - poet de oarecare vervă fantezistă, stins prematur - nu se mai vădesc aceste Înclinații actoricești. Afirmația
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și ca autor dramatic. Geniala operă dramatică a lui Ion Luca, verva sa suculentă și mimica sa inepuizabilă Încoronează strălucit această ascendență de histrioni. Șerban Cioculescu consideră că de-abia la Mateiu și la fratele său Luca - poet de oarecare vervă fantezistă, stins prematur - nu se mai vădesc aceste Înclinații actoricești. Afirmația sa este adevărată dacă echivalăm vocația teatrală cu disponibilitatea de a alterna măștile, ceea ce presupune păstrarea libertății și a detașării interioare, necesare dialogului dintre om și mască. Mateiu I.
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
a fost, la premiera din 1919, comedia Una dintr-o mie, cu hazul ei căznit, poticnit în vulgarități. Satiră politică „în trei acte și un banchet”, Rațiunea de stat (o scenă s-a publicat în „Flacăra”, 1912) batjocorește, cu oarecare vervă bufă, demagogia cinică a unor politicieni veroși. Sceneta Strună cucoane și comedia-farsă Hămăiță nu s-au jucat, iar din „fantezia” Regina Lia a apărut un foarte scurt fragment în „Flacăra” (1914). Gheorghiță Făt-Frumos este o „năzdrăvănie” pentru copii, muzica la
DIAMANDY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
este inclus și în volumul Trandafiri de octombrie și alte surâsuri (1971). Probabil, și alte bucăți de aici datează dinainte de 1945. Cele noi (Sofora de pe Strei, Pădurea omenească etc.) nu relevă o compoziție echilibrată, anumite părți (dialogurile, digresiunile) etalează o vervă impresionantă, muiată în satiră uneori, alteori cu infiltrații lirice. Potrivit mărturisirilor lui D., și Fauna bufonă (I-II, 1972-1975) a fost scrisă într-o primă formă în 1942, fiind remaniată în 1957 și din nou, atent corectată. Subintitulată Pseudozoologicon, cartea
DIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286761_a_288090]
-
români” și „Apoziția” (München), „Destin” (Madrid), „Mele” (Honolulu) ș.a. Autor de proză absurdă, C. utilizează cu originalitate tehnica și procedeele suprarealiste. Apropierea de Urmuz, impus în literatura română cu câțiva ani mai înainte, este evidentă, dar inventivitatea verbală, asociațiile surprinzătoare, verva și umorul fac din C. un scriitor original, cu identitate proprie. El dezvoltă tehnica urmuziană prin fantezia verbală, „inspirată de o grație poetică, deschizând uneori perspective metafizice surprinzătoare” (Mihai Niculescu). Apunake și alte fenomene este „romanul” unui cuplu, Apunake - Kematta
CUGLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286562_a_287891]
-
și a notat propozițiile capitale ale personajului, criticul dă o judecată finală. Arkadi este „o ființă de ungher”, „un visător care visează putere”, „un personaj-sinteză”, vital, demoniac, stăpânit de o idee. Ce surprinde în această biografie și în celelalte e verva intelectuală și puterea de convingere a criticului care îmbrățișează cauza individului, mare sau mic, cu egală seriozitate. Rezultatul este că personajul devine, în sfera lui, verosimil și capătă o anumită grandoare. Pentru o clipă, ușierii și grefierii ies din cotloanele
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
și umoristic. Scriitorul reia și dezvoltă în stil personal romanul (neterminat) Minunile Sfântului Sisoie de G. Topîrceanu: umanizează personajele supranaturale și prozaizează mitologicul. Cotidianul și „sacrul” sunt „armonizate” într-o proiecție bufă, de bună calitate literară, cu episoade pline de vervă, alternând tonul grav cu cel disimulat lejer. Exercițiul dramaturgului este vizibil în aceste pagini, câteva scene fiind alert dialogate. Singura sa piesă de teatru, Pasagera, publicată în „Astra”, a rămas fără ecou critic. În schimb, scenariul Brâncoveanu, jucat în stagiunea
CUZA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286632_a_287961]
-
ca măsură de precauție, cu inițiale. Într-o serie de cronici, V. A. Urechia discută oportunitatea reprezentațiilor cu lucrările dramatice ale lui V. Alecsandri - comedii și „cânticele comice”. Se reproșează acestor scrieri, cărora nu li se neagă valoarea și nici verva comică, încercarea de a generaliza semnificațiile unor stări de lucru, mai precis faptul că este criticat începutul unei reorganizări sociale, înainte de a-i cunoaște rezultatele. R.Z.
DACIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286650_a_287979]
-
civică, pe care avea să o încondeieze mai târziu. Din 1878, îndemnat de Mihai Eminescu - pe care îl cunoscuse la Giurgiu -, C., devenit, din februarie, redactor la „Timpul”, participă la întrunirile societății Junimea, în casa lui T. Maiorescu. Strălucitor de vervă și de spirit, scânteietor în replici, cu talent de mim și de povestitor, tânărul acaparează atenția celor din jur. Intuindu-i înzestrarea neobișnuită, T. Maiorescu îl va lua, pe spezele sale, într-o călătorie la Viena. Între 1881 și 1882
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Car, Rac, NOI), în fine, cu pseudonime - Caracudi, Falstaff, Farsor, Gri-gri, Hans, Intim, L. Van-tyn, A. Museus, Mizilic, Nastratin, Oblivius, Palicar, Piccolino, Pincenez, Quodlibet, Timon, Valentin, Zoil ș.a. Se percep, în cozeria doar aparent cordială a tânărului C., zvâcnirile acelei verve sarcastice, mușcătoare ce avea să facă din el un satiric de temut. Tonul e volubil și pare nonșalant, dar surâsul e mai curând un rictus, vădind o tensiune continuă a spiritului critic, o pornire de maliție, ațâțată de priveliștea ridicolelor
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
e lipsită de o dinamică a dialogului și de un umor de bună calitate, cu toate că uneori apar derapaje spre excese ludice și grotești ori secvențe prolixe. Serialul radiofonic Piața rotundă, la care C. a fost coscenaristă, s-a remarcat prin verva situațiilor comice, „realismul” limbajului colocvial și naturalețea situațiilor, ca una dintre producțiile izbutite de „umor popular” din anii ’90. SCRIERI: Justin, București, 1990; Miercuri, joi pe strada circulară, pref. Hanibal Stănciulescu, București, 1998. Traduceri: Voltaire, Dicționar filosofic , Iași, 2003. Repere
COMANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286339_a_287668]
-
apa și tatăl un țărm.” Ca prozator, C. aduce în prim-plan spațiul tradițional al satului oltenesc, în care, în perspectivă literară soresciană, întâmplările sunt puse în scenă de un regizor preocupat îndeosebi de autenticitatea limbajului. Pitorească și plină de vervă, limba este aceea care dă naștere evenimentului, acesta schimbându-și desfășurarea, conform viziunii moderniste, în funcție de perspectiva personajului care vorbește. În romanul Ristea împărat (1984), focalizarea unghiurilor narative are drept catalizator moartea lui Ristea, președintele unui CAP de prin părțile Severinului
COJOCARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286324_a_287653]
-
de filosofia raționalistă a secolului luminilor, C.-D., proclamând că a sosit „timpul luminării și al dezmorțirii”, nu ostenește să propovăduiască luminarea maselor prin înființarea de școli în limba națională, prin cultură și educație. E un orator înzestrat, plin de vervă, precum în conferința O umorescă veridică (1870), o spirituală prezentare a satului Drăguș. Lipsite de orice valoare sunt cele câteva încercări literare ale sale, de fapt niște anodine tălmăciri (din Oliver Goldsmith ș.a.). De remarcat ar fi doar traducerea poeziei
CODRU-DRAGUSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286319_a_287648]
-
la cea comunistă, întreținând relații strânse cu șefii mișcării. În publicistica sa, procedează la o critică a societății românești de o amploare și o vehemență ieșite din comun. Pamfletele, mai ales cele îndreptate împotriva monarhiei, denotă o inventivitate și o vervă pe care, în epocă, le mai arată doar Tudor Arghezi. Și concepțiile despre artă, profesate în public, sunt obediente față de ideologia susținută. În articolele Spre arta viitoare și Arta și socialismul, datând din anii 1908-1910, C. actualizează opinii gheriste, exemplificând
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
sensibile și nuanțate. De asemenea, începe publicarea unui dicționar biografic, Figuri contimporane din România (I-III, 1909-1914), ce se anunța deosebit de interesant ca optică și modern din punct de vedere grafic. C. se arată un comentator lucid și plin de vervă al actualității franceze și în același timp un avizat critic de artă deschis noului îndeosebi în Scrisori din Paris. L-au prețuit, printre alții, pentru spiritul său rafinat, Ion Minulescu, Cincinat Pavelescu, Gh. Petrașcu, N.D. Cocea, J.Al. Steriade, T.
CORNEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286424_a_287753]
-
adevărului” și îl suspectează în cronica la Viața lui I.L. Caragiale de „un oarecare artificialism de expresie în sensul zis curat românesc”. Din lectura textelor grupate în Itinerar critic, se poate deduce că C. scrie în continuare cu o inegalabilă vervă despre tot ceea ce îi cade sub ochi. El nu cunoaște, se pare, acea maladie curioasă, pe care o cunosc cei care trăiesc multă vreme printre cărți, greața de literatură. E, dimpotrivă, mai curios, mai hotărât decât oricând să lămurească și
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
la dezvoltarea teoriei literare în Republica Moldova. A publicat - în colaborare - cartea Studii de teorie a literaturii (1979). Un domeniu în care C. și-a manifestat cunoștințele, spiritul de observație, puterea de pătrundere în mecanismul specific al operei literare, dar și verva polemică l-a constituit literatura contemporană. Cu toate că a plătit și el tribut conjuncturii politice, ca, de exemplu, în studiul monografic Ion Canna (1953), cărțile sale Studii și articole de critică literară (1959), Romanul moldovenesc contemporan (1969), Pagini de critică literară
COROBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286428_a_287757]