2,153 matches
-
sau sentiment, cu se rotește apa înspumată rotindu-se între buștenii putrezi. După-amiază a trecut pe la Coulter, așa cum aranjase cu cîtva timp înainte. Doamna Coulter își scosese bărbatul la plimbare, iar Thaw s-a așezat lîngă foc, în timp ce Coulter, în vestă și pantaloni, se spăla la chiuvetă. — Apropo, Bob, zise el stîngaci, mama a murit azi-noapte. Coulter s-a întors încet. — Glumești, Duncan, a zis el. — Nu. — Dar am văzut-o acum două săptămîni. A vorbit cu mine. Părea că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
greșit, sînt oameni de treabă, deja îi cunoști pe unii dintre ei. Dar cred că doar snobismul ne adună. Judy și Rushford sosiră. Judy era o fată solidă și frumoasă, cu o expresie ușor nemulțumită. Rushford era îmbrăcat într-o vestă brodată copiată după una dintre cele purtate de Disraeli. — Victorienii erau departe de a fi monștri plictisitori pe care îi credem apoi, spuse el cu o voce cîntată și studiată. Apoi sosi Molly însoțită de Macbeth și de alții, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
iubiri. îl aștepta o baie caldă, apoi rămase într-un halat, în timp ce Jack îl bărbieri și-i aranjă părul, iar Frankie îi făcu manichiura. Se îmbrăcă în lenjeria nouă și curată, șosete, cămașă, o cravată albastru-închis, și un costum cu vestă din tweed gri-deschis, și pantofi negri minunat lustruiți; apoi se retrase în toaletă, se ușură într-o oală de noapte din plastic instalată în vasul de WC și trăi sentimentul confortabil că altcineva o va goli. Deasupra chiuvetei blocate era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îmbătat și m-am purtat prostește, îmi cer scuze, dar se poate produce un dezastru dacă nu vorbesc cu Wilkins! Sergentul îl privi lung și cu mare atenție. Lanark își ridică brațele implorator și-și dădu seama că erau împuțite. Vesta îi era descheiată, iar costumul mototolit. în cameră plutea un miros urît și observă, cutremurat, că venea de la o pată maronie întărită de pe cracul pantalonului. — îmi dau seama că arăt respingător, dar politicienii nu sînt întotdeauna înțelepți! Vă rog! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-l văd pe magistrat? — Curtea se întrunește mîine dimineață. Ați putea să-mi luați lenjeria și să mi-o atîrnați în altă parte? Polițistul ieși hohotind. Lanark mîncă, bău, apoi se plimbă în cerc, fîlfîind chiloții într-o mînă și vesta în cealaltă. „Presupun“, își zise el, „că adunarea discută ordinea mondială chiar în această clipă“. în el se înteți sentimentul de ură, ură față de adunare, de poliție și față de oricine care nu se afla în celulă cu el. Se hotărî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și fete, n-am să insist, am să spun doar că la atelierul Mariei petreceam ore decente, în fața ei monologam despre orice, despre cât e de rău pe lume, despre dragoste și despre libertate, îmi aminteam adeseori deviza țesută pe vesta lui Marat : „Vivre libre ou mourir !“, în fața ei îmi plăcea să vorbesc, eram politicos și blând, nici n-o sărutam măcar, ea tăcea și ofta, mai bine aș fi plâns, cred că m-ar fi mângâiat cu plăcere; avocata aceea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
galaxiei. Gosseyn se uită pe geam: tot munți. Făcând astfel, băgă de seamă pentru prima oară că purta haine nepotrivite pentru Ashargin, băiatul de fermă: o mare ținută de ofițer al Celui Mai Mare Imperiu - pantalon cu galon de aur, vestă colantă cu revere cu nestemate - rezervată celor mai înalți demnitari ai statului major general, o ținută cum Ashargin nu mai văzuse de la vârsta de paisprezece ani, adică de vreo unsprezece ani. General! Importanța rangului, îl surprinse pe Gosseyn. Gândurile i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
o arătă pe femeia cu basma albă, dar n-avea cum s-o bea, a curs pe de lături, în pat. Doctorul învârti rotița și mări flacăra lămpii cu gaz, îi prinse muribundului încheietura mâinii stângi, scoase ceasornicul din buzunarul vestei și începu să numere. — Bate anapoda. Cred că-l pierdem. Spune-i din partea mea domnului Costache Boerescu să vină cât mai curând, îi zise vizitiului-polițai, în general bolnavii în agonie au un moment de luciditate, mai lung sau mai scurt
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
schimb, că andros înseamnă bărbat, fiindcă eu rețin numai ce are legătură cu sufletul. Eternul bărbat - Alexandru. 2 Alexandru bătu discret în ușă, dar nu primi nici un răspuns. Era cu cămașa descheiată și fără lavalieră, iar peste cămașă avea o vestă gris perle. Mai ciocăni o dată, ceva mai tare, și-și lipi urechea de lemnul bine lustruit, dar tot n-auzi nimic. Privi spre pendulă, era 11 și câteva minute. Se hotărî să intre, cu riscul de a-și trezi musafirul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
diferență mare între ele: îi veneau aproape toate hainele din dulap. Orli alese o fustă lungă, lipsită de formă - nu întâmplător, bănuia Maggie. Dar ăștia? spuse Maggie arătând spre o pereche elegantă de pantaloni gri. Observă un tricou și o vestă care ar fi completat perfect garderoba. Fără tragere de inimă, Orli i le dădu. Forțându-și norocul, Maggie ceru și o pereche de cizme șic din piele. Dacă tot avea să poarte hainele altei femei, se gândea ea, măcar să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
boluri de ashure În plus, pregătite numai și numai pentru el. — Ce a-ți dori să beți, domnule? a Întrebat stewardesa În turcă, aplecându-se pe jumătate spre el. Avea niște ochi de un albastru de safir și purta o vestă de aceeași culoare, pe spatele căreia erau imprimați nori albi și pufoși. O fracțiune de secundă Mustafa a ezitat, nu pentru că nu știa ce voia să bea, ci pentru că nu știa În ce limbă să răspundă. După atâția ani se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
văzut stînd În picioare alături de fiul lui. SÎnt foarte eleganți amîndoi, tata În costum de catifea, iar bunicul (care, la optzeci de ani, Își depășea fiul În Înălțime cu cîțiva centimetri) Într-un costum negru făcut la comandă, cu o vestă care pare să fie din mătase. Felul cum s-a purtat tatăl meu cu tatăl lui a fost pentru mine un exemplu ciudat. Mi-a dat Întotdeauna impresia că s-a ocupat prost de el. Bunicul venea să ia cina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
întrevedere cu magistratul investigator. Acesta se uita fix la Porfiri cu ochi disperați și rugători. Purta, legată larg, o cravată papion și un paltonul cu guler din vulpe argintie așezat peste umeri. Pe dedesubt avea un costum muștar cu o vestă asortată de culoarea smaraldului. În poală ținea o căciulă din blană de castor, peste care stăteau împăturate mănușile din piele de căprioară. Avea părul adunat în bucle strânse în jurul gulerului și părea prospăt bărbierit, ceea ce îl făcu pe Porfiri să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
jos. Tapetul galben și murdar absorbea lumina chioară. Porfiri apăsă soneria de pe birou, iar aceasta scoase un țiuit spart. După ceva vreme un portar bărbos își făcu apariția de sub o arcadă. Purta o uniformă soioasă deschisă la brăcinar peste o vestă decolorată. Portarul îi întâmpină pe cei doi cu o expresie insolentă: ă O cameră pentru o oră, nu-i așa? ă Cum îți permiți? strigă Salitov. Viteza cu care se înfurie îl uimi până și pe Porfiri. ă Îl căutăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
jur la vreo treizeci de ani, stătea în fața lui, lăsându-și capul pe spate pentru a-l putea privi pe Virginski cu mai multă eficiență. În timp ce îi inspecta înfățișarea, păr ondulat și pomădat, lung până la guler, haină neagră peste o vestă scrobită, sclipitoare și strălucitoare ca un minereu lustruit, cu pantofii ascuțiti de culoare neagră, Virginski se gândea la toate lucrurile pe care i le-ar putea spune. Eleganța ostilă și de neatins a vânzătorului era evidentă chiar și în înțepătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
culoare vie, oricare, strălucitoare, stropită cu paiete împrăștiate la nimereală pe pălăria conică, pe cămașă și pe pantaloni, ar rezolva problema. Dar măscăriciul e sărac, sărman între sărmani, poartă niște bulendre fără gust sau criteriu, eterogene, cusute aiurea, cu o vestă care-i ajunge până la genunchi, niște pantaloni largi până la glezne, un guler în care ușor ar intra trei gâturi, un papion cât un ventilator, o cămașă delirantă, încălțări ca niște bărci. Toate astea vor putea fi mâzgâlite după bunul plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Templière et Occultiste, Paris, Aubier, 1970, 2) A doua zi, seara, l-am invitat pe Agliè la Pilade. Chiar dacă noii frecventatori ai barului reveniseră la sacou și cravată, prezența oaspetelui nostru, cu costumul lui bleumarin cu dungi albe subțiri, cu vestă și cu cămașa lui imaculată, cu cravata fixată cu un ac de aur, făcu oarecare senzație. Din fericire, pe la șase seara barul Pilade era destul de gol. Agliè Îl zăpăci pe Pilade comandând un coniac de marcă. Avea, bineînțeles, dar trona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
trecut atâtea zile... E important?“ „Deloc“, ne asigură Agliè. „E numai pentru că n-am mai auzit niciodată pomenindu-se acest nume. Într-adevăr, nu știți cine-l citează?“ Regretam foarte mult, dar nu ne aminteam. Agliè Își scoase ceasul din vestă. „Dumnezeule, mai aveam o Întâlnire. Mă veți scuza.“ Se despărțise de noi, iar noi rămăsesem să discutăm. „Acum totul e clar. Englezii lansează propunerea masonică pentru a-i coaliza pe toți inițiații din Europa În jurul proiectului baconian.“ „Dar proiectul reușește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lungi. Reticența lui În ceea ce privea adevărul final garanta adevărul premiselor. Pentru cine crede cu adevărat Într-o tradiție secretă (calcula el), nimic nu vorbește mai abitir decât tăcerea. „Dar ce interesant, ce interesant“, zicea Agliè, scoțându-și tabachera din vestă, cu aerul că se gândea la altceva. „Și... și harta?“ Iar Belbo se gândea: hoț bătrân, crăpi de poftă, bine-ți șade, cu toate aerele tale de conte Saint-Germain nu ești decât un șarlatan de duzină care trăiește din jocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
semn către Giganții din Avalon, care i se postară de-o parte și de alta, susținând-o. Apoi se duse și luă loc la masă În fața adepților, și puteam să-l văd foarte bine În timp ce-și scotea din vestă tabachera și o mângâia În tăcere Înainte de a lua cuvântul. „Fraților, cavaleri. Vă aflați aici pentru că În aceste zile Misticii Legați v-au informat și deci acum cu toții știți din ce motiv ne adunăm. Ar fi trebuit să ne strângem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și muzica se revarsă din niște boxe ținute În gheare de vulturi urași. Mesele de blackjack și de zaruri sînt supraaglomerate, Înconjurate de oameni care Încearcă să-și plaseze pariurile peste umerii celor din față. Dealerii sînt toți indieni, purtînd veste negre, ștanțate cu vulturi aurii și stau ca niște stane de piatră Împotriva valurilor de jucători decrepiți și bolnavi. Am ajuns În iad, Își spune Wakefield și se așează la bar și comandă unei chelnerițe cu fața lătăreață două Coca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Napoleon? — Probabil. — Mă întreb cum își câștigă existența? Zău că nu știu. Dar de unde acest interes subit pentru Napoleon? — A, nu... nimic... Tomoe închise ochii, încercând să-și amintească cum arăta bustul lui Napoleon din cartea de istorie. Purta o vestă albă, cu o mână vârâtă în ea, cu pieptul bombat... Așa o fi arătat? se întrebă ea. Am auzit că era un bărbat scund și urât. În pauza de prânz, după trei ore de lucru, funcționarii din clădirea Marunouchi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
zise Endō. Gas, coboară din mașină! Era puțină lume în Ginza, deși nu mai ploua. Obloanele unui magazin de aparate de fotografiat din fața lor s-au ridicat cu un scârțâit metalic prelung. Un chelner de la cafeneaua de alături, îmbrăcat în vestă albă, ștergea energic geamurile. Gaston se întreba unde a dispărut Endō și ce planuri avea. Un tren de pe linia Kōkasen, plin de pasageri, trecu pe lângă ei. Chiar și după ce a trecut, mai răsuna încă huruitul roților pe șine. Vreo douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Dan, ambii sorbind dintr-un pahar mare de Mojito. Linda e evident Încîntată că-și are fiul doar pentru ea, ocazie ce se prezintă rar zilele astea. În consecință, părul meu nu se Încretește, machiajul meu se Îmbină perfect, iar vesta cu mărgele se asortează foarte frumos, În ciuda faptului că nu e pentru gravide. Mă Încalț cu noile mele sandale sclipitoare (un mic cadou pe care mi l-am făcut, avînd În vedere că numai Încălțăminte Îmi pot cumpăra zilele astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
asta? Cu obrajii albi de spumă și cu aparatul de ras În mână, cu pași moi, Sasha se Îndreptă spre ușă. Prin vizor zări un tip de vreo șaizeci de ani cu părul prins În coadă de cal, cu o vestă reflectorizantă de un roșu aprins și cu pielea Întunecată, poate un somalez - În orice caz, un african. Chiar dacă nu aștepta nici un pachet, Sasha deschise, mai mult din milă pentru acel om care putea să aibă vârsta tatălui său și trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]