1,550 matches
-
plecat din biserică spunându-mi: „Dumnezeu e bun, le va duce pe toate la sfârșitul lor după voia Sa cea sfântă”. După amiază a venit la mine un moșneag sfătos. Cine ar bănui măcar, că sub masca nenorocită a mizeriei viază un suflet atât de nobil ?. Cine ar bănui că sub pălăria ruptă și zoioasă, că sub părul alb și dezordonat se află o inteligență sclipitoare? Cine ar crede că acest moșneag desculț, cu bondița peticită, cu palmele bătucite de muncă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
istoric român. La urcarea pe tron, boierii erau îngrijorați, pentru că în tinerețe, în timpul domniei fratelui său, Antioh Cantemir (domn între anii 1695-1700, 1705-1707), „era atunce nerăbdătoriu și mânios, zlobiu la beție, și-i ieșisă numele de om rău. Iar acmu viind cu domnia, nu știu să-și piiardă numele cel rău [...]. Că așa se arăta de bun și de blând! Tuturor ușe deschisă și nemăreț, de vorovie cu toți copiii”. După ce a luat măsuri în favoarea boierilor, aceștia „văzând așa milă și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
arteră de circulație pentru armatele turcești, care circulau necontenit între Brăila și Hotin. „Pre acele vremi, consemneză Ion Neculce, era greu în țară, nu de biruri, ci de alte supărări, că turcilor le era calea tot prin țară mergând și viind la Hotin; unii veneau pre la Focșani de mergeau pre Siretiu, alții pe la Bârlad și pe la Iași, alții pe Prut și ca niște oșteni păgâni ce era, toți stricăciuni făceau”. O acțiune militară tipică în acea perioadă a avut loc
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
în breaslă, dar în același timp și un mijloc de ajutorare a breslei) diferă de la breaslă la breaslă. De exemplu, conform statutului breslei ciubotarilor din Huși, cel care dorea să devină meșter trebuia „să dea 1 leu și 12 bani viind la cutia breslei apoi să-și deschidă dugheana și starostelui 1 leu după obicei”. Numai după ce această taxă era plătită starostelui, meșterul căpăta dreptul de a deschide atelierul său (în majoritatea cazurilor erau și prăvălii sau dughene). În lupta pentru
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
fac țănduri 44 sub picioare. Nu înțelegeam ce să fie, căci doar nu eram așa de stângaci, încât din atâtea focuri să nu meargă măcar unul în plin. În acel moment văzui pe Turcu, palid, cu o față de un cot viind înspre mine. Și el pățise tot așa. Ori suntem fermecați, îmi zise Turcu, ori puștele sau cartușele noastre au un cusur. Examinăm puștile cu toată atențiunea și nu le găsim nici o meteahnă 45. Examinam cartușele, și ce constatăm? Constatăm, spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
acestei salve neașteptate, a ieșit în balcon să vază cine se vestește în mod așa războinic ziua amiaza-mare, căci doar timpurile lui Bujor și ale lui Tunsu erau de mult trecute, iar despre Vodă nu se bănuia că are să-i vie în gazdă. Apoi tot în pas măsurat, una, două, trei, cu puștele pe umăr, am înaintat până la scara balconului, unde am salutat pe Manolucă militărește, cu mâna dreaptă la pălărie. Să trăiești, Manolucă! strigarăm cu toții în cor. Bine te-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mal dând din mâini și picioare, ieși din unde ca un zeu al mărei sub forma vie și veselă a lui Doxachi Hurmuzachi. Cine ar putea să spuie nemărginita bucurie ce am simțit cu toții când l-am văzut bun teafăr viind cu surâsul pe buze înspre noi și dându-ne mâna cu un aer care parcă ne zicea: da, bine, domnilor, de ce vă mirați? Apoi, înconjurat de noi, el se îndreptă spre cabina pe roți unde își lăsase hainele de dimineață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
iunie 9 Necula și soția sa Paraschiva vând logofătului al treilea Pătrașcu o vie în Filipeni pentru 14 galbeni. „Adică eu, Necula și cu femeia mea cu Paraschiva scriu și mărturisescu cu acestu zapis al mieu, cum am vîndutu o vie dumisale logofătului al treilea lui Pătrașco din sat din Hilipeni și mi-au dat dumnealui pe vie paisprezece galbini. și am vîndut-o dumisale de a mea bunăvoie de nimeni silit,nici asuprit, ci a mea bunăvoie. și la tocmiala noastră
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
politică petrecut în acea perioadă: alegerile pentru constituantă și elaborarea Constituției R.P.R. În anul școlar 1948-1949 școala a funcționat cu clasele I-VI; elevii care învățaseră clasa a VII-a elementară au avut posibilitatea să se înscrie în clasa a VIa a ciclului II. La 12.01.1949, în clasele I-IV erau 206 elevi, iar în clasa a V-a și a VI-a erau 56 de elevi; total 262 elevi din care frecvenți 245, 17 elevi de la clasele I-
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de U.R.S.S., în 1935 și 1956. Rezultatele acestei cercetări vor face lumină, sperăm, măcar într-un capitol al sumbrei „afaceri“ a Tezaurului. * În 1933, la Paris, în Editura Payot, a apărut lucrarea memoralistică a căpitanului englez George Hill, Ma vie d’éspion, prin care se punea în circulație știrea falsă că, în decembrie 1917, chiar G. Hill și colonelul canadian Boyle, la rugămintea guvernului român, ar fi obținut aprobarea autorităților sovietice din Moscova pentru ridicarea Tezaurului român de la Kremlin și
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
schema în care suntem încadrați, am toate șansele să-mi păstrez intactă „rezervația” culturală, pentru că din toată Spania vom vedea doar Madridul, și aici nu vom sta decât două zile. VASILE GÂRNEȚ: Dificultăți la recepția hotelului Tryp Capitol, pe Gran Via, unde suntem cazați. Un scriitor danez ne-a blocat pe toți. Nu-și găsește numele pe listă sau nu-i convine camera? Nu înțelege nimeni ce vrea, nici recepționerii. Îi respectăm tăcuți dreptul la diferență. Stăm cu bagajele împrăștiate în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
completăm și niște formulare de vize pentru Lituania, pe care stafful proiectului le va obține la ambasada acestei țări din Spania. O dată ajuns în cameră - destul de cochetă -, las bagajele împachetate și mă grăbesc să ies în oraș... Pe strada Gran Via, seara târziu, trecut de 22.00. Multă lume, majoritatea turiști străini, uitându-se la vitrinele magazinelor sau răsfoind pliantele unor chioșcuri deschise la această oră. Tineri măslinii, cu cercei în urechi și priviri la pândă, împart invitații la „Girls show
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
prin Madrid, pe care a făcut-o acum circa 15 ani, când nu a reușit să rețină mare lucru. Avem la dispoziție trei-patru ore, după care va debuta seria întâlnirilor în care suntem integrați majoritatea scriitorilor din Trenul Literaturii. Gran Via - principala stradă comercială a urbei, pe care urcăm acum - nu e atât de veche, ea a fost construită la începutul secolului nostru. De la intersecția acesteia cu o altă stradă, Calle de Alcala, facem 15 minute până la Puerta del Sol - un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aceeași halbă băută în interiorul localului. „Bere și istorie”, cum a spus, enervat, poetul spaniol Alberto, care mă însoțea. VITALIE CIOBANU: Am o primă intervenție în cadrul unui colocviu, la Circulo des Bellas Artes - situat vizavi de Banca de España, pe Gran Via, adică într-un perimetru deja bine cunoscut de noi. Genericul dezbaterilor din această seară este: Eastern winds: Literatures in between Glasnost, globalisation and cultural diversity. Colegii mei de ședință sunt Roald Dobrovenski și Amanda Aizpuriete (ambii din Letonia), Mikola Ryabtschuk
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
întâmpla. Îi mulțumesc pentru bunăvoința de a-mi fi oferit atâtea detalii. Bărbatul - de aproximativ 60 de ani - poartă ochelari și are în mână o revistă strânsă sul. O folosește ca indicator când îmi arată cum să ajung pe Gran Via, spre hotel. După un asemenea avertisment, traversez piața - slab luminată - cu pas grăbit. Observ și un echipaj de poliție. Girofarul mașinii este o „recomandare” indubitabilă pentru aceste locuri, noaptea. A treia: un bar căptușit, inclusiv tavanul, cu hălci de carne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de tot voi muri, partea mai bună a mea/ Va scăpa de mormânt 124 ? Dar lui nu-i rămâne decât credința în acel farmec sfânt, imposibil de tradus în cuvinte, Căci stăpânește tot ce-a fost/ Și tot ce o să vie/ Și câte nu avură rost/ Și nu au fost să fie125. Această credință, primită moștenire de la părinții din părinți, a știut să transforme în armonii depline cântecul melancoliei, care, apoi, într-un fluid inexplicabil s-a făcut vers. Lumile siderale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ce geme169, Eminescu îl proiectează pe zeu și peste Styx: Și totuși va luci în veci/ Aprins de zeul Amor/ Și ale sale raze reci/ Pe frunte lumina-m-or.// Căci stăpânește tot ce-a fost/ Și tot ce o să vie/ Și câte nu avură rost/ Și nu au fost să fie170. Imaginea iubitei căreia pe față-i plâng gândiri 171 este dovada vie a ceea ce poate sesiza omul. Poetul, în ciuda a toate, are o picătură numai din toate câte sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
criticului, textul, pierzând, o dată cu vizibilul, tot ce nu e pură verbalitate, reconstituie, în felul său, durate și lumi: din semnele arbitrare ale unor cuvinte arbitrare așternute pe o filă și operând asupra noastră în tot ce suntem. Căci noi suntem via oglindă în care semnele redesfășoară chipul și viața lumii, convertind amintiri în prezențe, trăiri mai vechi în altele, noi. Față de scris noi suntem o virtualitate pe care el o transformă în patos și act2. NOTE 1 Petru Creția, Oglinzile, București
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
soț) În sala de pansamente, ajutându-mă cu penseta să-mi dea tifoanele sterilizate, așa cum era cu pansament la picior, fără să am nevoie. Atunci Dl. Ciurea mă Întreba dacă nu ne-ar deranja - pe mama și pe mine - ca să vie la o mică șezătoare seara. Venea În tovărășia lui Dragoslav, cu sticluța de rom, ceai și zahăr, lucruri care ne lipseau pe atunci. El fiind și cu aprovizionarea!! La șezătoare luam parte eu, mama, Dl. Ciurea, Dl. Dragoslav și un
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
nici un popor conștient nu putea răspunde pe placul lui Berchtold. [Vândurăm biletele unor amatori cari nu mai găseau locuri,](Ediția a II-a, 1996, p. 1.) Pia plecă la Carlsbad înapoi să ia pe mama și pe Ion Pillat, ca să vie după mine la München, unde, chemând telegrafic pe bărbatul meu de la Aix-les-Bains, trebuia să ne întrunim cu toții și de acolo să luăm drumul spre țară. Toată noaptea auzii alergând pe scări și pornind în automobile ofițerii germani și austrieci, convocați
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
direct în țară. Eu telegrafiasem, dar nu primisem nici un răspuns de la Aix, mama, nici unul de la Ionel, pe care îl întrebase ce să facă. Aflând că cele două fete ale Anei Lahovary erau la Partenkirchen în așteptarea fratelui lor Nicolae, ca să vie cu el la Leurdeni, le telefonai ca să sosească imediat la hotelul nostru ca să le iau cu noi și cerui telegrafic bani tatălui lor la Paris. A doua zi avusei banii în ultimul moment, căci ghișeul băncii se închise după mine
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pe o grémadé de hripcé uscaté, atent sé nu alunece În rîpé. Hripca trosni și el se prinse cu mînă de o creangé de corn și piciorul i se adînci În hripcé. O daté la cîțiva ani, Nicolai Arsenievici curéța via, iar hripca o aruncă În rîpé. Dupé ce se sprijini mai bine, scoase ferestréul de la brîu și retezé doué crécéni de corn. Cornul era În primul rînd un lemn foarte tare și pe lîngé asta, fécea și crécéni. Crengile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Dar oare la ce să trădăm dulcele său nume? Cine nu-l ghicește - oare istoria nu-l va însemna pe paginele sale, dacă n-a avea altă treabă de făcut?... Așadar pourquoi. - A! Zi! tu, zavistnicule, ai tras clopotul ca să vie oamenii să mă bată! Ei, stai, mări, las-că ți-oi da eu. Poc! Și zi, eu îs dracu, ai? Ei las-că ți-oi da eu ție pe dracu. Poc! Bietul Buchilat înțepenește sub loviturile popei, s-ar fi făcut covrig
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
la gingie -, c-o țuicușoară acolo, plângea ca un copil. Ca un copil plângea, săracu'." "Zău? I-auzi!", făcu Tăsică visător, zicând după aceea cu mult alean: Dacă o scăpa, poate așa o să-i fie și lu' Cotineață. O să-i vie damblalile alea marile pă el, când o ajungea în halu' ăsta. Bun e Dumnezeu și poate l-o scăpa cu viață. Măcar un an, doi să mă distrez și io". * * * Petrică era bântuit de o adevărată neliniște metafizică. Era ceva
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a arătat un cal alb. Cel ce sta pe el, avea un arc; i s-a dat o cunună, și a pornit biruitor, și ca să biruiască. 3. Cînd a rupt Mielul a doua pecete, am auzit pe a doua făptură vie zicînd: "Vino și vezi." 4. Și s-a arătat un alt cal, un cal roș. Cel ce sta pe el a primit puterea să ia pacea de pe pămînt, pentru ca oamenii să se junghie unii pe alții, și i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]