909 matches
-
scena contemporană într-un joc strălucitor de concepte, metafore, imagini narative pline de forță. Atît Baudrillard cît și reprezentanții curentului cyberpunk au făcut să dispară granițele dintre filosofie, teorie socială, literatură și cultură media, oferind texte care încearcă să surprindă vicisitudinile și intensitatea amețitoare a noilor peisaje tehnologice. În plus, ambele seturi de texte element crucial pentru acest studiu explică prezentul prin intermediul analizei unor curente viitoare care sînt deja manifeste. Chiar Gibson a declarat că romanul Neuromancer "se referă la prezent
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
înțelegerea acestei realități, pentru a o cartografia, pentru a-i identifica punctele slabe. Astfel, se poate spune că, într-un anume sens, Baudrillard reușește ceea ce teoria socială modernă a reușit încă din secolul al XIX-lea, și anume să identifice vicisitudinile unei noi ere (pe atunci moderne) (vezi Antonio și Kellner, în curs de apariție), dar o face într-o manieră nouă. Așa cum am mai argumentat, scrierile lui Gibson și ale curentului cyberpunk conțin o formă de teorie socială, opera lor
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
profunzime de două laitmotive. Pe de o parte, conversațiile îmbogățesc limbajul și inteligența unei societăți. Pe de altă parte, ele sînt antidotul puterii absolute. Există o strînsă legătură, apreciază Tarde, între funcționarea conversațiilor și schimbările de opinie, de care depind vicisitudinile puterii. Acolo unde opinia se schimbă prea puțin, greoi, rămînînd aproape imuabilă, înseamnă că și conversațiile sînt rare, timide, învîrtindu-se într-un cerc îngust de simple bîrfe. Acolo unde opinia este mobilă, agitată, trece ușor de la o extremă la alta
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de teren pe tema adaptării țăranului mexican la viața metropolitană a capitalei din anii ’60, antropologul american folosește în lucrare, ca o construcție narativă, tocmai biografiile celor cinci copii ai personajului central, Sanchez, un gen de Moromete dezrădăcinat, mânat de vicisitudinile vieții într-un spațiu străin, iar în strădania de a-l confrunta cu demnitate, dezvoltă o gamă întinsă de reacții, de la apăsare și deznădejde sufletească până la sublimă detașare, prin refugii în cele mai prozaice comportamente. (În filmul cu același nume
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
viață, a căror fostă strălucire ghidul nostru să fie nevoit să o suplinească prin descrieri și explicații, care să redea pietrelor viața de altădată, cu ajutorul poveștilor. Ne aflăm în fața unui edificiu încă viu, încă neatins de uzura istoriei și de vicisitudinile trecerii timpului. Acest monument (funerar!) se află, în stare intactă, în inimile fiecăruia dintre noi, cetățenii "satului global", a căror moștenire simbolică rămâne, printre altele, și holocaustul, a cărui povară o purtam zilnic, precum mai vechiul erou absurd, Sisif. Camus
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
putea ajuta cu ceva. Iar cei responsabili pentru atacuri precum atrocitățile de la școala din Beslan din septembrie 2004 nu pot fi prinși, dezarmați și condamnați de companii transnaționale private. Chiar dacă statul nu mai este pregătit să apere propriii cetățeni de vicisitudinile economiei mondiale, se așteaptă încă de la el să îi apere de amenințarea teroristă. Numai statul poate rezolva aceste probleme sau multe altele, precum "protecția granițelor" și criminalitatea transnațională. Nu există soluții bazate pe piață la pericolele cauzate de ceea ce pare
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
irita, fiind suspectat de nesinceritate sau servilitate.) „Cumpănește În gând cuvântul și În faptă gândul.” (W. Shakespeare) Să nu râdă frunza de sus când cade cea de jos. (Să nu ne bucurăm de necazul unui confrate, ignorând faptul că aceleași vicisitudini care l-au făcut să piardă un drept sau o poziție socială ar putea să ne creeze și nouă, pe neașteptate, aceleași neajunsuri.) „Să nu râdem niciodată de cei nenoriciți;/ Căci cine poate fi sigur că va fi totdeauna fericit
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ta, prin fapte.) Capra care se desparte de turmă o mănâncă lupul. (Cel care părăsește, din orgoliu, dispreț sau nechibzuință, comunitatea În care s-a născut și În care a crescut se expune, ca o frunză În bătaia vânturilor, tuturor vicisitudinilor vieții, deoarece tăria rezistenței morale a omului este dată În primul rând de Încrederea pe care cei din jur ți-o acordă, la un moment dat. Cine nu se simte legat de semenii lui prin tradiții și scopuri comune este
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
aproape transcendental, "multe poeme ale Anei Blandiana fiind poeme-eseu și putând fi traduse doar într-un limbaj exclusiv eseistic"97, așa cum exemplifică Alex Ștefănescu : "Poeta știe să păstreze ideile în acea stare genuină în care nu-și fac loc încă vicisitudinile actului de cunoaștere. Ea uzează de logică, însă numai în treacăt, ca și cum și-ar trece degetele pe corzile unei harfe. Lirismul Anei Blandiana este, dacă se poate spune astfel, o mireasmă a logicii, esență rar întâlnită în creația poetică, despre
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
al demnității liniștite. Hristos înălțându-se este fixat în chiar centrul de echilibru al tabloului, ceea ce favorizează stabilitatea mai degrabă decât acțiunea. Împreună cu simetria frontală a posturii sale, poziția centrică îl transformă într-o statuie, un monument întronat, departe de vicisitudinile schimbării. Verticalitatea figurii lui Hristos este secondată de copaci, pe ambele părți, dar chiar și ei stau de pază, neînălțându-se ca vectori scoși din relief; verticalitatea scenei din partea superioară este puternic compensată de orizontalitatea grupului de paznici dormind la
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
În bisericile bizantine, imaginea dominantă a stăpânului divin ocupă centrul absidei. În portretistică, un papă sau un împărat este deseori reprezentat într-o postură centrală. Mai general încă, atunci când portretul cuiva îl prezintă în mijlocul zonei încadrate, îl vedem detașat de vicisitudinile cronicii vieții sale, singur cu propriul eu și propriile gânduri. Un sentiment al permanenței se corelează cu poziția centrală. Din punct de vedere geometric, bineînțeles, centrul este un punct. Din punct de vedere perceptiv, el ajunge până la condiționarea stabilității echilibrului
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
cuvântului? Acest lucru este discutabil, atât pentru că formația membrilor este variată, cât și pentru că unii dintre ei nu ocupă această funcție decât temporar. Este discutabil și pentru că perioada șederii lor în legislativ este de obicei destul de scurtă, cel puțin din cauza vicisitudinilor electorale. În unele țări, forțele armate pot determina încetarea activității legislativului; în altele, în special în America Latină, legislatorilor nu le este permis să candideze din nou, cel puțin nu imediat. În sistemele cu un singur partid, reprezentanții nu sunt uneori
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
adevărat că dincolo de delimitările pe care ne-am obișnuit să le considerăm decisive, sîntem în prezența unor ansambluri structurale de o reală omogenitate și de o specificitate constantă. Rolurile atribuite acestora au putut varia, în timp și în spațiu, în funcție de vicisitudinile dezbaterilor ideologice sau ale luptelor partizane. În cadrul fiecăruia, factorii de permanență și de identitate rămîn totuși ușor decelabili, atît la nivelul limbajului, cît și la acela al imaginilor, atît la nivelul simbolurilor, cît și la acela al rezonanțelor afective. Acordînd
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
firav, a unor momente de efervescență și de remisiune. Acesta e un lucru evident în Franța secolelor al XlX-lea și al XX-lea și se referă la chemarea Salvatorului. Evident este și faptul că există aici o legătură cu vicisitudinile istoriei politice naționale. La originea acestor vicisitudini sînt mai multe lucruri care s-au manifestat sub forme diferite: blocaje instituționale, respingerea în totalitate a unei personalități guvernamentale pe drept sau pe nedrept discreditată, prăbușirea financiară, dezordinea interioară, amenințarea străină, dezastrul
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de remisiune. Acesta e un lucru evident în Franța secolelor al XlX-lea și al XX-lea și se referă la chemarea Salvatorului. Evident este și faptul că există aici o legătură cu vicisitudinile istoriei politice naționale. La originea acestor vicisitudini sînt mai multe lucruri care s-au manifestat sub forme diferite: blocaje instituționale, respingerea în totalitate a unei personalități guvernamentale pe drept sau pe nedrept discreditată, prăbușirea financiară, dezordinea interioară, amenințarea străină, dezastrul militar... În toate cazurile acestea par a
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
tată ce apără patria regăsim imaginea societății franceze, a societății pe care regimul de la Vichy a vrut s-o instaureze și s-o mențină. Mitul conspirației evreiești, prin explicațiile sale sistematice și coerente, vine să lămurească toate enigmele create de vicisitudinile istoriei contemporane. Nostalgia Vîrstelor de aur, vechea Franță medievală sau Cetatea antică se confundă cu visul instituirii unei comunități înfrățite, fără divizări interne, unită într-o strînsă solidaritate... Fără îndoială, tocmai prin aceasta și mult mai eficient decît prin intermediul unor
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
al doilea fir conducător trebuie să fie urmat cu fermitate, cu atît mai mult cu cît, apreciindu-se că se referă doar la crize, la destructurarea societății, realitatea mitică riscă să pară înșelătoare și simplificatoare. Dacă e adevărat că, prin vicisitudinile și dereglările ei, istoria influențează realitatea psihologică, la fel de adevărat este că evenimentele istorice sînt strîns legate de tulburările de la nivelul acelei psyche a omului. Fără îndoială, orice dezordine, orice ruptură din viața socială afectează eul în ceea ce are el mai
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
al istoriei, ceasul demnității regăsite. Să nu-l irosim în vorbărie inutilă, în intrigă și vindictă! Pentru istoricul care îmi place să cred că sunt, ceasul acesta e un îndemn la restituția deplină a duratei noastre, cu toate mizeriile și vicisitudinile ce o grevează, căci istoria rămâne o condiție indispensabilă a cunoașterii de sine. Dacă poporul român trăiește acum ceasul adevărului, cu atât mai mult se cade ca un istoric să-i definească mișcarea, semnificația. Din adâncul duratei, el caută să
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
nu poate fi altul decât ieșirea din utopia totalitară pentru a regăsi cât mai deplin demnitatea omului. Ea a smerit pe trufașii abuzivi și i-a înălțat pe cei care multă verme au stat cu fruntea în pulbere, apăsați de vicisitudini, victimizați și terorizați. O nouă istorie, aceea a maselor tăcute, în esență o istorie a muncii, se înfiripă sub ochii noștri. Ea presupune o viziune amplă, circumscrisă duratei lungi, singura care poate îndritui prezența, adesea atât de elocventă a celor
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
bine că autorul dădea o replică celor înclinați să-și adjudece, elitar sau conspirativ, meritele ei. Ca și acum, exista tendința de a nu recunoaște în popor decât supunere oarbă, indiferență, apatie. Scrutându-i istoria, Bălcescu descoperea însă că, în ciuda vicisitudinilor de tot felul, "nația română n-a vegetat", n-a trăit doar în corupție și degradare, ci a știut să lupte pentru valorile ei, pregătind clipa libertății ce avea să vină. Greșește cine vede în istorie numai hazard și conjunctură
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
rezistențe ce nu contenise cu totul nicicând. În forme subtile și diverse, această rezistență actualiza în fond îndemnul lui Bălcesu de a se face din slujirea ideii naționale un mijloc de a izgoni despotismul și a garanta "sfințenia vieții sociale". Vicisitudinile istoriei, chiar, deveneau în contextul amintit o sursă de energie. "Nu vă disperați de suferință, căci suferința, știți, e condiția esențială a dezvoltării morale", spunea același istoric, convins de rostul ei soteriologic. Ce le putea spune comilitonilor din exil decât
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
deosebire de principiu. Nu lipsa de imaginație creatoare explică aceste preocupări, cum socotea E. Lovinescu, în tot cazul nu doar ea, ci recunoașterea unui imperativ social, a unei priorități absolute: înnobilarea prin cultură a unei societăți rămase în urmă datorită vicisitudinilor istorice. "Când am văzut că studenții scriau nam într-un cuvânt, am înțeles că țara noastră trebuie s-o lase mai domol cu filosofia... Ce Kant! Ce Spencer! Ce Comte! Gramatica și logica elementară întâi de toate", va mărturisi Maiorescu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
așa de apropiate? Curiozitatea l-a făcut să se apropie de istoria unui popor care a pătruns în durată "sub semnul lupului", semn în care M. Eliade vedea o promisiune de războaie și invazii, adică un destin marcat de aspre vicisitudini. Celălalt semn, revelator de origine și chintesență a unei lungi istorii, e limba, după cuvântul lui J. D'Ormesson, plasat pe frontispiciu ca idee de bază. Cartea lui Alain Ruzé expune sistematic civilizația daco-romană, în arcanele căreia a știut să
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Kogălniceanu și Xenopol, Alecsandri și Eminescu, Slavici și Sbiera s-au întâlnit atunci în sacra incintă pentru a formula din nou speranțele comune și a conveni asupra mijloacelor de a le susține. A fost o bună ocazie de a rememora vicisitudini colective, dar și una de prospectare a viitorului. Un congres studențesc, primul de acest fel la noi, a pus pe tapet rolul noii generații în opera de ridicare a neamului, iar Xenopol a extras din istorie pentru contemporanii săi acele
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
asemenea spirit n-a fost mai necesar ca acum, stimulator al pluralismului și al economiei libere. El poate fi asimilat din culturile mai bine sedimentate, însă și din propriile noastre experiențe pe linia unei modernizări mereu interzise, mereu blocate de vicisitudini geopolitice. Proliferarea inițiativelor decurgând din acest spirit, în ultimul timp, e de bun augur, firește, cu condiția ca între sfera privată și cea socială să existe un bun raport. Cronica XXV, 29, (20 iulie 1990), p. 1 ÎN ORIZONTUL GENERALITĂȚILOR
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]