1,948 matches
-
New York, Toronto, London, 2008, p. 36 404 Cohen-Tanugi, op. cit., p. 117. 405 Apud Zakaria, op. cit., p. 95. 406 Idem. 407 Emmott, op. cit., p. 40. 408 Ibidem, p. 41. ----------------------------------------------------------------------- PAUL DOBRESCU 2 1 Viclenia globalizării PAUL DOBRESCU Viclenia globalizări Viclenia globalizări Viclenia globalizări
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
le uneltește cu vicleșug cel rău : pe cea dintâi, semănându‑și neghina și ațâțând sufletul prin plăcerile trupului ca să‑l Înduplece să‑și desfacă dorința de iubirea dumnezeiască ; iar pe cea de‑a doua, o dorește și o cere cu viclenie, voind să strice firea prin durere, ca să silească sufletul doborât de dureri să pună În mișcare gândurile de ocară Împotriva Făcătorului. „Dar cunoscând noi planurile vicleanului - subliniază Sfântul Maxim -, să ne rugăm să nu ne vină ispita de bunăvoie, ca să
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Domnului : «De cel ce se va lepăda de Mine Înaintea oamenilor, Mă voi lepăda și Eu de el Înaintea Tatălui Meu, Cel din ceruri ?ă (Matei 10, 33). Pentru ce mă sfătuiți să fiu viclean ? Ca să obțin ce, prin o viclenie ca aceasta ? Ca să câștig câteva zile ? Dar voi pierde toată veșnicia ! Ca să fug de durerile trupului ? Dar nu voi vedea bunătățile drepților ! Este curată nebunie să‑ți aduci cu măiestrie asupră‑ți pierdere și să‑ți procuri, cu șiretenie și
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
ca aceasta ? Ca să câștig câteva zile ? Dar voi pierde toată veșnicia ! Ca să fug de durerile trupului ? Dar nu voi vedea bunătățile drepților ! Este curată nebunie să‑ți aduci cu măiestrie asupră‑ți pierdere și să‑ți procuri, cu șiretenie și viclenie, osânda veșnicăă”. Celor care Îl sfătuiau pe fericitul Gordie să‑și tăgăduiască credința cu limba, le răspundea : „«Limba zidită de Hristos 136 Suferința și creșterea spirituală nu poate rosti ceva Împotriva Ziditorului. Căci cu inima credem spre Îndreptățire, iar cu
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
de a fi vine și din imposibilitatea de a percepe mediul, non-eul ca pe un tot unitar, cert, semnificativ. În amețitoarea diversitate a lumii, eterogenă, de o materialitate grea, imuabilă, invadatoare, dar și cu o neliniștitoare viață secretă („spațiile blestemate”, „viclenia obiectelor”), relevată prin emanații receptate în cursul unor scurte anastomoze ale ființei cu lucrurile, eul e disperat de lipsa reperelor stabile, a rostului. Pe cât de densă, împietrită e materia, pe atât de abstract și nedefinit este fluxul conștiinței, a cărui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
unor trucuri militare. Fie că s- au folosit de copaci pentru a-i induce în eroare pe adversari privind numărul real al soldaților, fie că și-au atras inamicii în mlaștini și locuri potrivnice, domnitorii au învins oștile cotropitoare cu ajutorul vicleniei. Soldații - copaci După ce generalul roman Tettius Julianus reușise cu cohortele sale să nimicească aproape în întregime oastea dacilor conduși de Decebal (86-106) în bătălia de la Tapae, în anul 87, spre surprinderea romanilor, a doua zi după decimarea dacilor, aceștia au
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
a moldovenilor. Folosindu-se de ceață și de relieful accidentat, Ștefan a simulat un atac, după care s-a retras strategic. Turcii s-au bulucit în urma moldovenilor, împotmolindu-se într-o mlaștină de unde nu au mai avut scăpare. Din nou, viclenia a condus la o victorie care, inițial părea imposibil de obținut. La fel s-a întâmplat și la data de 5 iunie 1456, în scurta confruntare cu tătarii de pe Valea Berheciului, evocată de către istoricul băcăuan Eugen Șendea. Prinși la strâmtori
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
prescris fiecăruia de la bun început, personajele par a trăi cu adevărat abia prin discurs, ca într-un proces în care se judecă (și se explică) "faptele", întotdeauna interpretabile. Conflictul dramatic se transformă astfel într-un conflict al interpretărilor pe tema vicleniei muierii, ca în rescrierea sadoveniană a poveștii despre filozoful Sindipa, cu diferența că, deși locvace și extrem de persuasivă (cine n-ar recunoaște-o?), femeia nu izbutește acum să-și dovedească nevinovăția în fața propriului fiu, judecător intransigent, dogmatic, lipsit de simțul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
răstoarne, iar personajul "comic" de mai înainte, victimă a iluziei, să iasă din scenă discret, cu o lacrimă "în colțul ochiului" pusă pe seama frigului (bietul om vrea să-și ascundă, totuși, suferința). În alt loc (Într-o zi de curse), viclenia femeii e ilustrată anecdotic, printr-o istorioară ce-și scoate efectul comic din inteligenta utilizare a qui-pro-quo-ului, fără alte pretenții. Bănuind că nevastă-sa îl înșală cu un amic al casei, soțul găsește prilejul de a le cere socoteală după ce
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
femeii (distribuită aici în rolul comic al păcălitorului păcălit) astfel încât, de unde la început tremura de frică să nu fie descoperită, adulterina se trădează mai abitir la sfârșit prin mânia de a se ști, la rândul ei, înșelată. Edificat asupra doveditei viclenii a femeii, bănuitorul soț își previne mincinoasa consoartă de inutilitatea dezvinovățirilor tardive: "Să nu-ți închipui c-o să mă faci să cred ceea ce spui tu și nu ceea ce am văzut eu". Avertismentul constituie de fapt un răspuns în cheie masculină
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
al clondirului cu mastică. Tot în notă comică (mai exact: parodică) dramatizează Lovinescu, în lipsa altor surse de inspirație, episodul mitologic al răzbunării încornoratului Vulcan (în Homer travestit), episod focalizat așadar pe același pattern al triunghiului conjugal, cu motivul adiacent al vicleniei feminine. E drept, prozatorul nu prea a izbutit să ne facă să râdem și a rescris povestea după gustul său, modernizând "decorul" și, deopotrivă, psihologia zeilor din Olimp, pe care i-a obligat într-un final să se comporte civilizat
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
trădarea consoartei. Afrodita se arată surprinsă la aflarea veștii, lăsând soțului impresia unui regret amarnic, după o strategie (lacrimi, suspine) la care bărbatul e mereu vulnerabil. Deși avertizat, lui Vulcan nu-i vine, totuși, să ia în seamă avertismentele privind viclenia femeii ("O femeie, când plânge, caută un nou mijloc de înșelăciune, și cu cât e mai dulce și mai drăgăstoasă, cu atât să știi că a păcătuit mai mult, sau că are de gând să păcătuiască"). Și rău face, pentru că
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
fi voit ca Mab să-i poată spune: Și eu iubesc ca tine, dar pe altcineva"), încearcă să-și păstreze demnitatea chiar și în postura încornoratului, considerat (într-o "răstălmăcire" tipic lovinesciană, ne-am convins deja) o victimă inocentă a vicleniilor muierești. Pe Mab se răzbună numai cu gândul, ticluind pentru proxima întâlnire niște replici "ucigătoare" de tipul: "Pe tine te plâng. Ți-am dat patru ani de fericire. Nu sunt cuceritor. E mai frumoasă soarta mea de învins decât trofeele
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
prilejul de a se privi în oglindă (obiectiv, ca la teatru!) în postura ridicolă de încornorat. Chiar dacă în soarta lui Boubouroche Andrei tinde să recunoască "una din înfățișările tragice ale sufletului omenesc: bunătatea și slăbiciunea bărbatului călcate în picioare de viclenia femeii; încrederea revărsată peste hotarele îngăduite; orbirea dragostei izvorâtă din nevoia de a iubi"; chiar dacă se consolează cu gândul că în fiecare bărbat zace un încornorat care se ignoră oricum, imaginea nu-i convine deloc și, jignit în amorul propriu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
fi un fenomen anormal, patologic, fiindcă nu se naște din suferință, ci dintr-un "spirit de dominație și de distrugere". Nici Diomo nu se lasă rugat să-și spună părerea: pentru aventurierul cu sânge fanariot, femeia e numai "răutate și viclenie", viclenia fiind "una din funcțiile sexului", care nu ține cont de cultură; ea "înșeală din instinct", chiar și atunci când "nutrește pentru bărbat un sentiment total, absolut, ca pentru o divinitate binefăcătoare și indulgentă". Așa să fie, oare? Rămâne de văzut
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
un fenomen anormal, patologic, fiindcă nu se naște din suferință, ci dintr-un "spirit de dominație și de distrugere". Nici Diomo nu se lasă rugat să-și spună părerea: pentru aventurierul cu sânge fanariot, femeia e numai "răutate și viclenie", viclenia fiind "una din funcțiile sexului", care nu ține cont de cultură; ea "înșeală din instinct", chiar și atunci când "nutrește pentru bărbat un sentiment total, absolut, ca pentru o divinitate binefăcătoare și indulgentă". Așa să fie, oare? Rămâne de văzut. Și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
la conducere pe fiul ei, ca moștenitor legal la tron (guddi). Toată afacerea, neputând fi tăinuită, ajunse să fie cunoscută de diverse persoane, printre care și r³nș Chund: a fost suficient pentru ca r³nș să Înăbușe Încă din fașă această conspirație. Viclenia femeilor depășește orice limită când este vorba de propriul lor interes. În primul rând, r³nș căută să obțină bunăvoința trezorierului Lal Singh. Cine s-ar fi gândit că un om care datora poziția excelentă pe care o ocupa rajahului Dhian
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
anumite trăsături fizice (cioroi, broscoi) sau morale (vulpoi) manifestate într-un grad ridicat de intensitate: cioroi = foarte negru; vulpoi = foarte șmecher, viclean. Aceeași motivare stilistică are femininul șerpoaică, prin care se denumește un tip uman, feminin, caracterizat prin răutate și viclenie. Denumind ființe umane, aceste substantive rămân, de fapt, termeni izolați din punctul de vedere al opoziției masculin-feminin; masculinul broscoi nu are un corespondent feminin broască, în lumea umană. Nici vulpe sau cioară nu sunt corespondentele feminine ale masculinelor vulpoi, cioroi
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se produce o demitizare a simbolurilor cu care au fost învestite personajele. Dacă în prima etapă a drumului, fabuloasă este prostia lui Dănilă, în ultima etapă, miraculoasă este metamorfozarea ei în istețime, metamorfoză probată prin înfruntarea a ceea ce reprezintă sublimarea vicleniei, ispitei și înșelăciunii dracul, simbol al lumii fantastice. În maniera specifică basmelor lui Creangă, se realizează umanizarea personajului fantastic prin ironie și sarcasm dracul, dar și caricaturizarea sau prezentarea umoristică a unei situații ce îmbracă forme tragice: „... de-i pocnește
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
global, Stanislav Secrieru • Socialismul. Ce a fost și ce urmează, Katherine Verdery • Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială, Emil E. Suciu • Statul și propaganda, Călin Hentea • Transilvania reîntoarsă (1940-1944), Ablonczy Balázs • Violența în școală: o provocare mondială?, Éric Debarbieux • Viclenia globalizării, Paul Dobrescu 1 Vezi și Richard G. Lipsey, K Alec Chrystal, Economia pozitivă, Editura Economică, București, 1999, pp. 56-58. 2 Jesús Huerta de Soto, Băncile centrale și sistemul de free-banking cu rezerve fracționare, www.mises.ro, p. 1, " Problema
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
caricatură, cei doi hedoniști de paie - Philebos și Protarh - nu merită, evident, nicio clipă de osteneală... Dacă trebuie să suporte reproșul de a fi celebrat animalul ca model filosofic, dacă trebuie să rămână muți în fața abilității dialectice și pline de viclenie a interlocutorului lor, apărut pe scenă în veșmintele sale cele mai frumoase, dacă servesc doar la a-l face să râdă sau să zâmbească pe spectator, pe cititorul dialogului, dacă oscilează între absență - identificabilă cu lașitatea, cu refuzul de a
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cândva, cu diferite dureri: degradări și oboseli ale trupului, boli cronice și genetice, îmbătrâniri precoce, irosirea unor energii utile, isterizarea relațiilor sexuate și alte variațiuni pe tema neputinței în viața de toate zilele... Această dialectică înrudită cu un fel de viclenie a rațiunii - negativul preferat pentru a genera pozitiv - legitimează învățătura, investițiile dureroase pe moment, dar producătoare de plăceri sublimate mai târziu: a învăța să vorbești și să stăpânești o limbă, a investi timp, efort și energie în practicarea unui instrument
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ca pe niște perle și trăiesc ca niște schizofrenici: filosofi prin cuvânt, banali, foarte banali, umani, prea umani în detaliile vieții lor cotidiene. Iar lumea persistă în felul ei de a fi: o junglă în care brutalitatea se întrece cu viclenia, iar forța cu cărpănoșiile... 15 Grădina, o anti-Republică a lui Platon. Și apoi, mai există și o altă soluție: un stat jubilatoriu în statul decadent, o enclavă scutită de negativitate, un refugiu în care nu se promite că fericirea va
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
neputincios din principiu, în această logică a conducătorului fascist: dacă vei încerca să evidențiezi dovezile pentru care muncitorul evreu nu are nimic în comun cu "evreul internațional, capitalist acționar"360, Hitler va argumenta că acest lucru nu dovedește altceva decât viclenia cu care "complotul evreiesc"361 e pus în valoare; dacă, pe de altă parte, încerci să atragi atenția asupra similitudinilor dintre "arieni" și "evreii conspirativi"362, Hitler va răspunde că această similaritate se datorează faptului că ""arian-ul" a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
care mentalul său privat "se traduce într-un vocabular al evenimentelor naționale"456. Dacă ne întrebăm, împreună cu Kenneth Burke, dacă Hitler este "sincer sau strategic, dacă viziunea sa asupra conspiratorului omnipotent se caracterizează prin onestitatea drastică a paranoiei sau prin viclenia evidentă a unui demagog antrenat în spiritul Realpolitik-ului de tip machiavellian"457, vom decide, tot alături de Burke, să nu alegem una sau alta dintre cele două opțiuni, ci, dimpotrivă să le alegem, simultan, pe amândouă. Aceasta în baza faptului, demonstrat
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]