1,712 matches
-
Nu există o mai mare confirmare a unei opere decât persistența sa în timp. Sub acest aspect, Leon este pe deplin contemporanul nostru. Tot astfel, școala sa. EMANOIL RIEGLER Cu Emanoil Riegler (1845-1929) începe cercetarea științifică medicală ieșeană. De formație vieneză, Emanoil Riegler a funcționat ca profesor între 1881 și 1927. A deținut catedra de chimie până în 1906; ulterior, a fost profesor de terapeutică. Avea o pregătire excepțională în domenii atunci foarte moderne, ca acela al chimiei biologice (denumită "chimie medicală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
absoarb) cu aviditate literele mici ebraice. Își poart) ochelarii cu rame negre, dreptunghiulare cu o demnitate de ambasador. Ne așez)m la o mas) În sala În care se servește mâncare cu carne și comand)m pui fiert și snițel vienez. O sticl) de Schweppes Bitter Lemon e trântit) pe mas); turn)m În pahare și bem. Domnul Eban nu a g)sit Inc) În ziare ce c)uta - le scoate de sub braț cu aerul unui om care se preg)teste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
nimeni nu pare a fi deranjat de astă. Kollek are talentul de a vorbi deschis - ochii lui albaștri o dovedesc din plin; cu toate acestea, respect) formalit)țile. Folosește formul)ri elegante, fiind un om cu oarecare cultur). Are maniere vieneze, la care se adaug) elegantă britanic). Vorbește engleză fluent, cu un ușor accent britanic. Când are oaspeți de seam) englezi, este extrem de fericit. Într-o zi, când l-a avut ca invitat pe Șir Isaiah Berlin, era În culmea fericirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
I. Neagoie), din Macedonia (Caragiani). Între ei specificând clar: "din părțile Sătmarului" îl așază și pe V. Lucaciu (p. 27).23 Într-un alt loc (cap. Eminescu la Viena, p. 56) păstrează cam aceiași ordine când se referă la studenții vienezi din cadrul "Societății literare" "...mai ales bucovineni, ardeleni de la Sibiu, de la Brașov și de la Năsăud, vreo doi-trei bănățeni ori ungureni, cei mai mulți înaintați în studii, câteva doctoranzi...". Fără să indice vreun nume, și aici I. Slavici păstrează părțile "ungurești" în care este
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
și cei de la "De propaganda fide" din Roma nu este de loc exclus ca V. Lucaciu să nu se fi oprit la Viena și să cunoască studenții de aici și preocupările lor religioase-culturale-istorice. Un argument al legăturilor sale cu studenții vienezi este faptul că V. Lucaciu fusese elev al Liceului "Premonstratens" din Oradea, de unde o seamă de tineri își continuă studiile la "Sf. Barbara" din Viena. La Oradea, V. Lucaciu era cunoscut ca unul care frecventa adunările "Societății de leptură" unde
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Tisa / Tot românul plânsu-mi-sa / Că nu poate străbate, / De-atâta străinătate...36. Ioan Slavici alături de Vasile Lucaciu. Sau: "medalionul" de la Viena nu se rupe I. Slavici a păstrat o legătură continuă cu V. Lucaciu, dovadă că veridicitatea "medalionului" de prieteni vienezi din jurul lui M. Eminescu (op.cit., cap. La Viena) trebuie luată în seamă. Câteva nedumeriri însă rămân: cum de nu i-a reproșat niciodată I. Slavici lui V. Lucaciu atitudinea din articolul Poezia lui Eminescu și Biserica catolică? Astfel, chiar în
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Bechnitz de la Sibiu care va fi întemeietorul Institutului Tipografic și va răspunde de "maniera de redactare" a revistei Tribuna al cărui director a fost I. Slavici. Rolul coagulant al păstrării prieteniei a lui I. Slavici este determinant, atât în grupul "vienez" cât și în țară. De altfel, V. Lucaciu îl stima mult, coresponda frecvent cu el (adresându-i-se "Iubite frate și amice") și se consulta împărtășindu-și proiecte. Într-o scrisoare (din 22 dec. 1909/4 ian. 1910) îl recunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
tu, măiestru, pentru ce nu și eu smeritul tău ucenic, în luptele politice...?" (op.cit., p. 162). Cum să mai spui, după o astfel de legătură de o viață, că memorialistul I. Slavici ar putea face o "confuzie" între Lucaciu-Covaciu...? "Medalionul" vienez rezistă prin loialitatea artizanului care le-a hașurat chipul distinct și le-a rămas alături prin vreme... 2. PATCAȘIU, Vasile Preot, autor de cărți bisericești, cronicar. Născut la Portița, jud. Satu Mare, la 25 decembrie 1844. Școala: Carei, Beiuș (clasele primare
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
europeni față de civilizația americană? Nu este civilizația americană fiica risipitoare a civilizației europene? În ultimă instanță, Statele Unite n-au făcut decât să radicalizeze elemente existente deja în Europa, duse acolo de emigranți: comedia muzicală și prăjiturile stropite cu cremă, opereta vieneză și patiseria de la cafenelele Sacher și Mozart. Exagerarea rolului tehnicii venea din Anglia și Germania. Vulgaritatea claselor mijlocii se trăgea din Bouvard și Pécuchet, multiplicați la scară continentală. Și nu e lipsit de importanță faptul că revolta muncitorească de 1
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
nr.1/1888 ș.u), în traducere proza „Pietrele Doamnei” de Carmen Syilva (nr.2/1887), „Biblioteci școlare” de Andrei Bârsan etc. În notele „Un patron în Viena (Amintiri din viața de student), T.V. Stefanelli evocă momente din viața studențească vieneză, mai ales legate de Eminescu, fostul său coleg de școală și studenție. Nu lipsesc note bibliografice, știri literare, teatrale, muzicale, cronici dramatice, varietăți. Ideile politice ale revistei prind a da roade. Dezinteresului și dezbinării, bărbații cu răspundere în viața politică
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
puțin demn "Rușinoasa". Reședința domnitorului de la Ruginoasa, Iași, ascunde drame care i-au avut în prim-plan pe mari boieri și oameni politici din secolul al XlX-lea. În anul 1804, marele vistiernic Săndulache Sturdza l-a angajat pe arhitectul vienez Johann Freiwald pentru a reconstrui vechea casă boierească de pe moșia Ruginoasa. Nu se știe ce sume au fost cheltuite cu zidirea casei boierești și a fabricii de postav (la care s-a adăugat și o biserică), precum și cu înzestrarea lor
Sfera by Tibulcă Andreea () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93593]
-
Palatul Societății Imobiliara, existent și astăzi, ridicat după 1906 pe locul fostei săli Bossel, găzduiește acum, printre altele, o sală a Teatrului Țăndărică, de păpuși și marionete (Calea Victoriei nr. 50) - fostul cinematograf Select. 141. În casa lui Joseph Resch, giuvaiergiu vienez, situată alături de sala Bossel a funcționat o vreme restaurantul Frascatti, care s-a mutat apoi peste drum, în casele Oteteleșanu; acest imobil existentă și astăzi (Calea Victoriei nr. 52). Casa Riegler era Hotelul Hugues. Aci era restaurantul francez cel mai prețuit
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
afla la nr. 1. 221. În 1873 se făcea reclamă cafenelei Labes, de pe strada Germană (Smârdan), deschisă de Jacques și Henry Labes; în 1885 funcționa o Café Labes, pe str. Lipscani nr. 2. 222. Cafeneaua Ströbel și birtul cu bucătărie vieneză, situate în spatele Hanului Zlătari. La Hotel de France 223 era în subsol o cafenea cu biliard. Liceenii și studenții o frecventau mult atrași fiind de către cele două frumoase blonde, fiicele antreprenorului. În seara în care am fost adus pentru întâia
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
după 1868 (până în 1876) numai în proprietatea primilor doi (în 1873, sub numele Tipografia Curții - Lucrătorii asociați, avea sediul în Pasagiul Român la nr. 12), fie la tipografia lui Carol Göbl, fiul cel mai mare al lui Francisc Göbl, tipograf vienez stabilit la noi în țară, care a devenit, după 1876, unul dintre principalii patroni de tipografie din București (în 1878 tipografia „Românul - Carol Göbl“ funcționa pe strada Doamnei la nr. 14). 288. Tipografia Thiel și Weiss, înființată prin 1870, se
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Externe; traducerea în limba română, care diferă în amănunte nesemnificative de textul publicat în ROM., în Documente privind is toria României, Războiul pentru Independență, vol. I, partea a II-a, Ed. Academiei, 1954, pp. 541-542. 6. ROM., nr. cit. Jurnalul vienez preciza, potrivit, telegramelor primite din Bucu rești că: „Poarta [...] a recunoscut legitimitatea protestărilor formulate de guvernul român și se declară de acord d-a-i adresa o explicațiune oficială ce va da României toată satis facerea“. Într adevăr, la 26
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Mc Intyre, Dalrymple și Bence-Jones în 1848. In 1873 Rustitzki descrie un nou caz și propune denumirea de mielom multiplu, iar Kahler completează descrierea amănunțită a tabloului clinic în 1889, a unui caz urmărit timp de 8 ani. Kahler, clinician vienez, a descris la 1899 un caz observat de el, care a prezentat un tablou clinic destul de deosebit , pentru a constitui un sindrom clinic , special , care a fost numit în urmă de unii, Boala lui Kahler, ( Bozzolo). În cazul lui Kahler
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
plăcere senină, ceea ce nu se poate obține decât prin echilibru, cumpătare și printr-o formă perfectă, capabilă să evidențieze nuanțele fondului. S. a devenit cunoscut cu deosebire prin nuvelele sale, pe care începe să le scrie încă din perioada studenției vieneze. Cea dintâi este Popa Tanda, redactată în 1873, dar publicată abia în 1875, în „Convorbiri literare”. Prozatorul continuă și desăvârșește nuvelistica română anterioară și pregătește apariția, în prima jumătate a secolului al XX-lea, a nuvelelor lui Liviu Rebreanu, Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
interogații, expresii și imagini specifice), precum și folosirea unor proverbe și zicători. S. a scris și câteva piese, chiar debutul său scriitoricesc fiind legat de Fata de birău, comedie apărută în „Convorbiri literare” (1871). Ca și celelalte încercări din epoca studenției vieneze, și această piesă a fost citită și revizuită amănunțit de Eminescu, mai ales în ceea ce privește limba și stilul. Prin comedia lui se introduc în dramaturgia românească personaje rurale credibile, nu numai pitorești. Intriga și compoziția sunt mai puțin izbutite, fapt compensat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
studiat de mulți autori, care s-au arătat interesați mai ales de rolul pe care l-a jucat conflictul dintre generații În cultura modernă. Acum zece ani, colegul meu Alexandru Vári publica un studiu despre conflictul dintre generații În cultura vieneză din perioada La Belle Époque. După cum scria atunci tânărul istoric româno-maghiaro-american, generațiile nu se nasc, ele se fac. Ele reprezintă o cale prin care oamenii caută să conceptualizeze societatea, Încercând În același timp să o transforme. Ca urmare, conflictul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de teamă, datorită constrângerilor exercitate de diverși agenți de recrutare, români, maghiari sau austrieci? Din sentimente de loialitate față de dinastie ori față de preoții lor, ca să scape de corvezi sau să-și redobândească pășunile pierdute, manipulați de instigatorii secreți ai „camarilei vieneze” ori de tinerii intelectuali din propriul neam, naivi, idealiști, demagogi sau iresponsabili? Mi se pare evident că pretenția de a privilegia un singur element dintr-o listă atât de complexă ar fi complet abuzivă. Factorii psihologici, economici, politici sau ideologici
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
partea revoluției ungare și a guvernului de la Pesta. În aceste condiții, sensul circularei, așa cum o gândise Lemeni, era exact contrar. „Instigatorii” nenumiți sunt pentru el tinerii intelectuali români radicali, pe care opinia publică maghiară Îi socotea agenții secreți ai „camarilei vieneze”, uneltele reacțiunii și moștenitorii politici ai lui Metternich, cei care subminau revoluția ungară, recunoscută și Îmbrățișată - nu-i așa? - de către Împărat. Ceea ce pare derutant este că simbolul politic În numele căruia preoții și enoriașii sunt invitați să se solidarizeze și să-și
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
două principii ideologice. Românii - spun ei - trebuie să lupte pentru Împărat și pentru națiune, ceea ce Înseamnă același lucru (la fel cum pentru maghiari, În vara lui 1848, lupta pentru atingerea obiectivelor propriei revoluții, În care se loveau de uneltirile „camarilei vieneze”, era una dusă Încă tot În respectul ordinii legale, dinastice). Dar această „parazitare” retorică a principiului dinastic de către cel național nu face altceva decât să mărturisească slăbiciunea celui din urmă. Ar fi putut fi convinși țăranii români sau măcar preoții
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
se băteau pentru cauza libertății maghiare. La 10 iunie 1848, un manifest semnat de Împăratul Ferdinand XE "Ferdinand" (păstrat Într-o versiune locală, românească) Îi informa pe grăniceri cu privire la trecerea lor În subordinea guvernului maghiar - o nouă concesie smulsă Curții vieneze de către liderii de la Pesta. Faptul că, de acum Înainte, trebuie să asculte de ordinele palatinului Ungariei și ale cabinetului maghiar nu afectează Însă cu nimic nici autoritatea supremă a Împăratului, nici loialitatea pe care o datorează În continuare autorităților, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Întreprinse de Urban XE "Urban" , Începând cu primele zile ale lunii septembrie (după Întoarcerea lui la Năsăud), și Înainte ca ruptura dintre Viena și Pesta să se producă, ne arată că el acționa În virtutea unui plan prestabilit, cunoscând intenția Curții vieneze de a Înăbuși revoluția maghiară. Ne putem gândi chiar la o coordonare a operațiunilor Întreprinse pe diferite fronturi (ceea ce nu este deloc surprinzător pentru o acțiune planificată militar), dacă ținem cont de faptul că exact În momentul În care banul
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
mele. Ardelencele, Împărații Austriei și sentimentul național Jocul relațiilor dintre românii ardeleni și Coroana austriacă reprezintă o pagină de istorie contradictorie și fascinantă, care se lasă prinsă cu greu În oglinda Înțelegerii noastre. Pentru că la frontiera imaginară dintre lumea monarhilor vienezi și cea a pământenilor din Ardeal politica a interferat adesea cu sentimentul, pasiunea naționalistă cu devotamentul față de Dinastie, realitatea istoriei trăite cu transfigurarea În legendă și proiecția În simbol. Iar privirea pe care o aruncăm de la nivelul zilei de astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]