1,709 matches
-
zice legenda) și „vor să știe unde se duce și de unde vine lighioana aceasta” care merge cu spatele. Țăranii români știu ceva. Într-adevăr, evreii ortodocși nu au voie să mănânce raci, dar din cu totul alte rațiuni : fiind o „vietate din apă, care nu are aripioare și solzi”, racul este o „spurcăciune” (Leviticul 11, 12). O altă motivație anecdotică se referă la proverbiala frică a evreului de arme : el nu mănâncă raci pentru că sunt „Înarmați” <endnote id="(639, p. 49
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care se apropia și se depărta dosul ei. Avusese boală s-o dezbrace de tot, iar el doar că se descheiase la șliț. Șlițul meu trebuie că se descheiase singur. Nu-mi mai țiuiau urechile, dar Încă simțeam Între picioare vietatea Îndărătnică pândind și adulmecând pe sub masă pe jumătate Întărită. M-am ridicat să i-o arăt lui Laur, care abia surâse. Vântura de zor cu lingura prin fiertura din cratiță și o Înjumătățise deja. Renunțase să mai pună În castroane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
aerul tare, ozonat, al stejarilor și fagilor seculari. Dintr-o dată, un iepure saltă Înaintea noastră, tăindu-ne calea. Dom-le, Îmi zic, mai sunt și jivine pe aici. După circa un minut, fiică-mea arată cu degetul În dreapta noastră o vietate roșcată și imediat ne dăm seama că este o vulpe. Demult nu mai văzusem așa ceva. Un oarece fior ne trece pe spate, gândindu-ne la reportajele cu porci mistreți sau urși ce atacă satele sau chiar orașele noastre. Ne minunăm
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
eruditului. Foarte recent, însă, am descoperit alte dimensiuni ale acestui om foarte interesant; ajungând să se identifice cu Virusul, "personajul" principal al activității sale (este creatorul virologiei, la Iași), se plasa, aș spune, "în relații amicale" cu obiectul cercetării, minuscula vietate care se implică atât de mult în istoria omenirii, încât doar dăruit cu filozofia omului de știință poți trata virusul ca pe un subiect literar. (Am întâlnit, însă, într-un institut de cercetări, la Paris, și altă dată, în alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
și comenta în detaliu, în foarte multe cazuri, doar o parcurgere atentă a întregii tradiții textuale ne oferă soluția interpretativă corectă sau cel puțin satisfăcătoare și adecvată. O sferă de desemnare prezentă în hipertextul biblic este configurată de numele de vietăți, animale, păsări, reptile, insecte etc. Relativ bogată, zoonimia biblică reprezintă o materie de studiu dificilă, reclamând nu doar competențe lingvistice în limbile biblice primare (ebraica, aramaica, greaca, latina) ci și cunoștințe solide de istorie, geografie și arheologie biblică, precum și depriderea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de a întrebuința eficient instrumente de lucru indispensabile cum sunt taxonomiile botanice sau zoologice, concretizate în atlasele și dicționarele de specialitate. Alături de animale fantastice mai mult sau mai puțin cunoscute, precum aspida, inorogul sau pajura, în textele biblice întâlnim uneori vietăți cu nume rare și ciudate, cel mai adesea opace ca semnificație și lipsite pentru vorbitorul obișnuit al limbii române de o relație de desemnare clară și univocă, nume precum aliet, asidă, atachis, cherast, fasec, ghipă, hagab, haradrion, hargol, hirogrilion, porfirion
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
biblic furnicoleul, interesant deopotrivă și prin problematica diferită pe care o creează, ca și prin instrumentarul filologic special pe care îl reclamă. 2. După cum ne dăm seama de la prima vedere, furnicoleul pare să fie un compus de la două nume de vietăți binecunoscute vorbitorului, furnica și leul. Putem de asemenea bănui că în spatele neobișnuitei sintagme românești se află un substantiv compus din limba greacă, eventual în limba slavonă, cele două limbi-sursă principale pentru traducătorii români din secolele al XVI-lea al XVII
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
vadă lesne natura primitivă, din pricină că, dintre părțile sale vechi, unele i-au fost frânte, altele tocite, și în general, au fost ciuntite de către valuri. Altele s-au adăugat crescând - scoici, alge, pietre - încât el seamănă mai degrabă cu orice altă vietate decât să fie așa cum era prin fire”. Comparând cele două texte, să observăm mai întâi că, trăind într-o epocă raționalistă, J.-J. Rousseau are în vedere statuia zeului marin care este acoperită de aluviunile mării, până la a deveni de
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Dionis) nu țin de artizanat, de "lucrătură". Dimpotrivă: cărțile din interioarele lui Eminescu sunt neatrăgătoare, învechite, acoperite de praf ("claie prăfuită de cărți vechi" Geniu pustiu), "cu pielea roasă de molii" (Sărmanul Dionis), cu "paginile unse" (Moș Iosif), ca niște vietăți amorfe, închise în sine, care te alungă ca înfățișarea calului răbegit din basmul cu Harap Alb. Interioarele borgesiene par mai aproape de sensul cărții/obiect. Plăcerea specificației titlurilor ciudate, a descrierii edițiilor princeps, rare ("îmi arătase, fără a accepta să mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cornute”, ambele de I. Bodnariuc, agronomul - regional; „Compostul” (gunoiul putred, mranița) de Eust. Moldovanu care semnează și „Cultura alacului (soi de grâu); Din albinărit: Prinderea și așezarea roiului - de Ioan Vicoveanu; Cocoșeii de pe pruni - de Paul Scolobiuc; Sfaturi pentru gospodine; Vietăți urâte omului; Sfaturile unui plugar - Andrei Eftimie Mândru din comuna Pârliți, județul Bălți; Din toată lumea, Știri mărunte, dar și poezia „La cărți, copii!” de P. Halippa din Foaia Plugarilor - Chișinău. Revista Agricultorul publica multă reclamă comercială, dar și materiale de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
mușcă un șerpe, dacă apuci a bea apă mai înainte de a găsi șerpele apa, te vindeci de mușcătură. Se crede că mușcatul se vindecă dacă se pune la mușcătură o piele de șerpe. Șerpele care a mușcat peste an vreo vietate ori pe un om, după Ziua Crucii, cînd se strîng toate vietățile la iernat, el nu-și găsește borta și iese la drum; iar omul îi dă plata cuvenită, omorîndu-l. Se crede că, dacă se întîlnește un șerpe cu un
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
șerpele apa, te vindeci de mușcătură. Se crede că mușcatul se vindecă dacă se pune la mușcătură o piele de șerpe. Șerpele care a mușcat peste an vreo vietate ori pe un om, după Ziua Crucii, cînd se strîng toate vietățile la iernat, el nu-și găsește borta și iese la drum; iar omul îi dă plata cuvenită, omorîndu-l. Se crede că, dacă se întîlnește un șerpe cu un om care fumează, acela fuge de acel om, neputînd suferi fumul. Se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
din pământul Bucovinei, topos, fundal și temă principală a poemelor sale. Din feerica lume a nordului țării, dominată de vechi practici rituale, autorul preia magia cuvântului și creează elegiac o altă lume, sui-generis, în care elementele de peisaj, oamenii și vietățile își schimbă rolurile obișnuite și regnurile ajung la coabitări insolite. Nu de puține ori „jocul” lingvistic trece pe primul plan. Poetul are ușurința de a rescrie, în limbaj incantatoriu, stări care restituie bucuria apartenenței la un teritoriu fabulos, magic, străvechi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288693_a_290022]
-
rândunele, cu o coroniță din bobocei și o caleașcă feerică din iarbă, coboară purtată cu șase perechi de căprioare, adorata primăvară. Ea poartă mereu un săculeț cu semințe magice care atingând pământul plăsmuiesc viață. Copacii înmuguresc, florile îmbobocesc, păsările concertează, vietățile baletează pe muzica brizei primăvăratice. Și încetișor, pe o rază de iarbă, fluturii zglobii, miresmele proaspete și copiii neastâmpărați sorb cu bucurie licoarea magică a noului anotimp ceși dă mâna cu surata apropiată.
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Bianca Bolum () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2326]
-
se încălzesc razele reci, încurajând efortul micuțelor floricele de a învinge încă o dată iarna. Așa se face că acum primăvara a reușit din nou să câștige inimile noastre. Iarba verde, apărând împreună cu gingașii ghiocei, a chemat cu ea și toate vietățile pământului, ce au stat până acum ascunse de ghearele afurisite ale iernii. Acele gheare... s-au transformat în miresme îmbătătoare ce aparțin florilor, care au reușit să înflorească. Însă văzând că, până la urmă, chiar și acestea voiau să scape din
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Voloşciuc Cristina Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2335]
-
ș.a., romanul Șoimii, de pildă, comportând paisprezece colaționări succesive. Pentru prima dată fiecare tom al ediției beneficiază de un bogat aparat de indici, cu referire la nume de persoane, personaje și locuri, dar și la elementele constitutive ale universului sadovenian: vietăți și plante, profesii, tradiții și sărbători etc., adeverind remarca lui G. Călinescu, după care „niciodată n-a intrat în opera unui creator mai mult din Univers”. Ediții: Zaharia Bârsan, Scrieri, pref. edit., București, 1969 (în colaborare cu Aurora Pârvu); Iacob
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289689_a_291018]
-
nu mai este-ntunecată”; suita e completă, de la reveria „pneumatică” - „orice răsuflare e un zbor început”- la elanul în erupție, sigilat însă de amintirea lui Icar: „Ca să reție visul culminant/ Nu se mai află nici un frâu în zare,/ În toată vietatea-i un amant/ și beți de dor cad fluturi prin pahare”. Sâmburi de lumină e un document al opțiunii moderniste manifeste, într-un lirism care nu mai evită asperitățile prozaice și epicul autobiografic în linia Ion Pillat, alte repere fiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
zilelor [puii] o vor părăsi și în cele din urmă ea va înnebuni” (Ier. 17, 11) (De Christo... 54, 2). Iată interpretarea, de o savoare cu totul aparte: Nu strică, pentru lămurirea subiectului nostru, să descriem un obicei al acestei vietăți. Căci nu degeaba a rostit profetul cuvintele de mai sus, folosindu‑se de o parabolă. Într‑adevăr, prepelița este un animal tare țanțoș. Ori de câte ori ochește prin preajmă un cuib al altei prepelițe, plin cu pui - tatăl fiind plecat prin miriște
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
conservă între filele ei duioșia sfredelitoare a unei mari iubiri, într-o natură generoasă, undeva, aproape de Luncavățul care „lucea ca o sabie la poalele zăvoiului misterios”, dar și de învolburatul Olt, într-o casă înconjurată de alei de trandafiri, de vietăți de toate felurile, de oameni calmi și binevoitori, deviza romanului fiind, fără mari rezerve, dorința de implantare a lucidității într-un timp și într-un spațiu aflat în plenitudinea transformărilor. Scriitoarea ne prezintă o lume rânduită (în toată complexitatea ei
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
sub picioare și e scuturată zdravăn, a căzut în genunchi... a privit speriată în jur, auzea un vuiet ciudat ca de sirenă, un fel de uruit care creștea, ca un muget înfundat, pe sub picioarele ei parcă urma să apară o vietate neștiută și oribilă..., stâlpii cu firele electrice se legănau...”, la fel și zidurile... „A văzut pe cer o lumină puternică, ca un arc care mergea de la o zare la alta, ca o explozie mare...” înfiorătoare drama bucureștenilor sufocați între ziduri
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
un ungher izolat, de parcă s‑ar ascunde acolo și de lumina zilei, iar o dată instalat astfel, e tot așa de nedezlipit de bîrlogul său ca și un melc sau semănînd cel puțin în această privință cu acel interesant soi de vietate care este și făptură, și casă la un loc, și care se numește broască țestoasă“1. Repetăm, între ceea ce întîmplă și se gîndește în aceste „unghere“ s‑a produs o ruptură, dar nu o mutație, nu o schimbare de regn
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
vegheată de soare și lună, de stele și luceferi, de lumină, umbră, ploaie, ninsoare, negură și cer. Apoi, cadrul este limitat la peisajul caracteristic, unde munții, plaiurile, dealurile, vârfurile, văile, pripoarele, câmpurile străjuiesc o stână. La ceremonia funerară participă și vietățile pădurii (lupul, ursul, vulturul, cerboaica), dar mai ales animalele domestice (oaia, câinele, calul, vaca, vițelul), după cum apar și câteva insecte (fluturi, greieri, lăcuste). În Moldova textul tinde mai mult spre dialog, în timp ce în variantele transilvănene există tendința către monolog. În funcție de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
în fața stăpînului și învingătorului se tîrăște umil și slugarnic, iar față de cel învins și față de inferior este crud și lipsit de considerație. Este caracteristic pentru sentimentul de omenie al indianului faptul că, pe de altă parte, el nu omoară nici o vietate, întemeiază spitale destinate animalelor, îndeosebi vacilor și maimuțelor bătrîne, iar pe de altă parte în întreaga țară nu se află nici un așezămînt pentru bolnavi și bătrîni. Faptul că pînă și respectul lor pentru animale este ceva de natură exterioară, îl
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
sînt trăsăturile esențiale ale unei atari conduite. Este de prisos să mai amintim căci este un lucru îndeobște cunoscut că înțeleptul indian trebuie să se supună și el prescrierii elementare, impusă oricărui individ, de a nu aduce nici o vătămare nici unei vietăți: "Nu trebuie să vatămi nici un fel de viețuitoare!" (335, 9). Este comandamentul legii supreme ahimsă (= propr. a nu avea "dorința de a vătăma"), ce-și găsește întreaga sa justificare în cadrul sistemului de gîndire indian. Într-adevăr, dacă spiritul universal sau
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
soția acestuia și cei din cercul lor sunt pretexte de portrete fizice și morale burlești sau grotești, toate memorabile. La fel de pregnant se prezintă și figurile concepute în cheie sobră și învăluite de abur mitic și magic: pădurarul și copiii săi - vietăți sadoveniene și voiculesciene ale naturii sau descinse parcă din eresuri -, cum și unele animale vorbitoare fabuloase. Ironia incisivă, caricatura și umorul se văd astfel contrapunctate de un registru grav, stăruind adesea în perceperea, lirică și magică, a peisajului sălbatic și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]