KorAP: Find »[drukola/base=vindecător & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...32 33 34 ...53 >

1,302 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

alături de el, nu prea mai credeam. Numai că el nu vorbea niciodată despre lucruri de-ale Vindecătorilor În preajma celorlalți oameni. Am privit În jur și am văzut că oamenii lui Moru cel uscățiv erau numai ochi și urechi la spusele Vindecătorului lor... Of, of, de ce să audă și ei toate astea? - Crezi că după ce au Învățat cuvintele, mai sunt În stare să priceapă lucruri de-ale noastre? - pufni uscățivul și dădu din mână a lehamite. Pe de altă parte, te-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
o clipă, cum de crezi tu că nu e doar o singură clipă potrivită ca să Începi ceva? Tu trebuie să le dai lor, Îi arătă el pe oamenii din jur, ceea ce urmăritorii tăi n-ar dori să le dea niciodată. Vindecătorii care ne sunt vrăjmași au avut o grămadă de vreme ca să zădărnicească cele puse la cale de Moru. Așa că, te mai Întreb o dată: dacă ai plecat prea târziu la drum? Am tăcut mâlc. Îmi părea rău că nu știam să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
mele. - Toiagul, tot toiag rămâne, se bosumflă el. - Bine. Dacă nu vrei să-i ucizi, dă-mi măcar de știre ce au pus la cale. Dacă aflu din timp ce au de gând, aș putea să sădesc neîncrederea În sufletul Vindecătorilor la care o să se mai ducă. Moru cel uscat se uită lung la mine. - Hm. Abia acum sunt sigur că tu ești trimisul lui Moru, Îmi zise el, țuguind buzele. Într-adevăr, ești un mare ucigaș. Of, of, nici nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Mai demult, oamenii din jurul bălților obișnuiau să se lase mușcați de țânțari ca să lege frăție de sânge Între ei, așa Îmi spusese Moru cel uscățiv. Pe urmă, văzuseră că țânțarii aduceau cu ei friguri și numai cei mai puternici oameni, Vindecătorii și vânătorii destoinici mai legau frăție așa... Mai legau frăție așa... Am Început să râd de unul singur și am dat clisa jos de pe mine. Apoi, am rostit În minte, cât de tare puteam: - Hei, tu! Ia vino lângă mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
palma și și-o puse pe creștet. - El știe! - Îi dădu de Înțeles femeii cu cine trebuia să stea de vorbă. - Ești mut, Îmi zise ea, Întorcându-se spre mine. - Oi fi eu mut, dar doresc să-l văd pe Vindecătorul neamului tău. Unde sunt oamenii voștri? Femeia privi În sus, mirată, dar Își veni repede În fire și, Înțelegând ce doream, Își Încleștă dinții. - I-ai văzut pe toți... oamenii noștri. Ei, sau mai bine zis, ele, v-au salvat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
voștri? Femeia privi În sus, mirată, dar Își veni repede În fire și, Înțelegând ce doream, Își Încleștă dinții. - I-ai văzut pe toți... oamenii noștri. Ei, sau mai bine zis, ele, v-au salvat din ghearele Umbrei. Cât despre Vindecătorul neamului meu, ei bine, se află chiar acum În fața ta. Tu cine ești de știi așa de bine limba asta a minții? - Sunt Krog, toiagul Tatălui, frate de sânge cu Moru, care Moru e fiul Psarei, nepot al Milei și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ai mai simțit vreodată așa ceva? - Nu. Vinas, of, of, am șoptit În minte, lucru care Îl făcu pe Enkim să hohotească. - Mai bine te-ai uita la una mai tinerică, măi Krog! Toiagul Tatălui merită ceva mai mult decât o Vindecătoare trecută. Am tăcut căci o altă femeie intră În casă și ne aduse un fel de fructe verzi, numai că erau mai mari decât țeasta unui om și cu o coajă prea groasă. Am dat să mușcăm din ele, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
și pe acesta. Spune. Chiar vrei ceea ce eu cred că vrei? Of, degeaba nu era ea Siloa, căci tot mă Îmbrobodise până la urmă. Deloc nu eram În stare să pricep cum vorbesc femeile astea, fir-ar să fie! - Tu ești Vindecătorul neamului tău? am Întrebat-o Într-un târziu. - Suntem doar noi doi, mutule și, dacă ții cu tot dinadinsul, poți să-mi spui Vindecătoare. Sunt femeie, deci sunt Vindecătoare, nu Vindecător. Oamenii sunt Vindecători. Stătea prea aproape de mine, dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
nu eram În stare să pricep cum vorbesc femeile astea, fir-ar să fie! - Tu ești Vindecătorul neamului tău? am Întrebat-o Într-un târziu. - Suntem doar noi doi, mutule și, dacă ții cu tot dinadinsul, poți să-mi spui Vindecătoare. Sunt femeie, deci sunt Vindecătoare, nu Vindecător. Oamenii sunt Vindecători. Stătea prea aproape de mine, dar nu pentru că ar fi vrut să - . Vroia altceva și eu nu știam ce. Vorbea În doi peri și nu mă simțeam la Îndemână. Doar după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
pricep cum vorbesc femeile astea, fir-ar să fie! - Tu ești Vindecătorul neamului tău? am Întrebat-o Într-un târziu. - Suntem doar noi doi, mutule și, dacă ții cu tot dinadinsul, poți să-mi spui Vindecătoare. Sunt femeie, deci sunt Vindecătoare, nu Vindecător. Oamenii sunt Vindecători. Stătea prea aproape de mine, dar nu pentru că ar fi vrut să - . Vroia altceva și eu nu știam ce. Vorbea În doi peri și nu mă simțeam la Îndemână. Doar după mulți-mulți ani aveam să aflu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
vorbesc femeile astea, fir-ar să fie! - Tu ești Vindecătorul neamului tău? am Întrebat-o Într-un târziu. - Suntem doar noi doi, mutule și, dacă ții cu tot dinadinsul, poți să-mi spui Vindecătoare. Sunt femeie, deci sunt Vindecătoare, nu Vindecător. Oamenii sunt Vindecători. Stătea prea aproape de mine, dar nu pentru că ar fi vrut să - . Vroia altceva și eu nu știam ce. Vorbea În doi peri și nu mă simțeam la Îndemână. Doar după mulți-mulți ani aveam să aflu că așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
fir-ar să fie! - Tu ești Vindecătorul neamului tău? am Întrebat-o Într-un târziu. - Suntem doar noi doi, mutule și, dacă ții cu tot dinadinsul, poți să-mi spui Vindecătoare. Sunt femeie, deci sunt Vindecătoare, nu Vindecător. Oamenii sunt Vindecători. Stătea prea aproape de mine, dar nu pentru că ar fi vrut să - . Vroia altceva și eu nu știam ce. Vorbea În doi peri și nu mă simțeam la Îndemână. Doar după mulți-mulți ani aveam să aflu că așa se purtau femeile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
o fac pe Vinas să se miște pentru că mă apropiasem prea mult de ea, dar ea nici că s-a clintit din loc. De afară se auzeau niște câini cum lătrau ușurel, jucându-se. Atunci mi-am dat seama că Vindecătoarea nu mai mirosea a levănțică: mirosea a iarbă proaspăt strivită sub picior. - Unde e Enkim? - Enkim nu e ucigaș ca tine. Ucigașii ca tine nu se Însoțesc decât cu femei urâte, iar În neamul meu sunt numai femei frumoase. - Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-o, amintindu-mi de Bodolona. - Enkim nu și-a văzut azi noapte de ale sufletului, mutule. Nu Încurca lucrurile mai mult decât sunt ele gata Încurcate. Zi-mi ce vrei. De ce ai venit la neamul femeilor? De ce ai Întrebat de Vindecătoare? Hai, că doar nu vrei să fiu eu cea care Începe să spună ce are de spus. N-aveam s-o scot la capăt nici cu Vinas, după cum nu reușisem nici cu Siloa, așa că i-am zis tot. Ce-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
venise În minte după ce plecasem de acasă. - Păi da, că ești om, nu femeie, Îmi șopti ea. Și atunci, de ce să mă iau după tine, mutule? De ce să nu-i ascult pe cei ce ți-au luat urma? - Pentru că ești Vindecătoare. Asemenea celor doi Moru și a lui Ugum. Pentru că așa a spus Tatăl fiului său, și acesta fiului său, și tot așa până la Mila, la Psara, care i-au spus apoi lui Moru... A fost prima oară când mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Moru al tău care Îmi spune să-mi Învăț neamul să vorbească, sau ceilalți Vindecători care... cine știe ce vor și ei... - Ce să vrea? Să rămânem la fel, să fie toți ca mine, muți. - Tu numai mut nu ești. Iar ceilalți Vindecători... Ești tu atât de sigur că vor doar să nu ne lase să vorbim? Dacă le-a venit În minte altceva? Dacă s-au gândit la ceva... femeiesc, așa, numai ca să-i dea peste nas lui Moru al tău. Că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Dacă le-a venit În minte altceva? Dacă s-au gândit la ceva... femeiesc, așa, numai ca să-i dea peste nas lui Moru al tău. Că de la Ceața Adâncă a pus el la cale toată povestea asta și, de atunci, Vindecătorii de toate neamurile tot așteaptă un semn de la el... - Vorbești de Moru, sau de Tatăl? - Înțelege ce vrei, Îmi zâmbi ea În felul neamului ei, priceput să te facă să te Îndoiești, mai ales. Eu una, am să aștept să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
am să aștept să văd cine izbândește, și o să văd după aceea ce fac cu femeile mele. Crede-mă că nu-mi pasă ce o să se Întâmple cu cuvintele astea: dacă vom vorbi cu toții, dacă vom rămâne muți, sau dacă Vindecătorii de pe urmele tale au pus la cale altceva - ce-o fi, o fi. Neamul meu tot o să aducă prunci pe lume, iar oamenii tot la noi o să vină ca să se ostoiască, chiar și cei mai răi dintre ei. Cu vorbe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
eu mai mult ca să câștig timp, lucru pentru care cuvintele sunt croite dinadins. Am câștigat timp, dar am Început să mă Îndoiesc. Și dacă Enkim... Dacă Enkim era unul dintre cei ce-mi luaseră urma? Dacă era trimis de ceilalți Vindecători doar ca să mă aibă sub ochi până ce grosul lor mă prindea din urmă? Am gândit toate astea În surdină, cu cuvinte cât mai grele, astfel Încât Enkim să nu bănuiască nimic. Of, of, În ce belea m-ai băgat Moru! De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
aici, i-am strigat lui Enkim și am luat-o la fugă spre crâng. - Moru trebuia să-ți zică să iei cu tine măcar bâtă. - Sunt toiagul și bâta Tatălui, am rostit În minte cu vorbele cele grele meșteșugite de Vindecătorul meu din munți, dar Enkim nu păru convins de asta, iar vrăjmașii nici atât: se repezeau pe urmele noastre din toate părțile. Auzirăm din nou șuierul acela - părea el Însuși cuvântul ce spunea moarte. Ne-am azvârlit În colb, rostogolindu-ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
cum aveau vânătorii În toată firea, trăgând cu sulițele lor mici Într-un trunchi de copac doborât. Doi bătrâni se plimbau printre ei, fără să-i scape din ochi, certându-i ori de câte ori sulițele mici nu nimereau trunchiul. - Arc, Îmi spuse Vindecătorul lor. Arc și săgeți. Îți spun numele lor, deși nu mai ai nevoie de cuvinte. Nici de ochi. Nici de gură și nici de găurile de jos. - Pfuuh, o să mă dai Umbrei, m-am sumețit eu. El clătină capul, semn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
de ei, gândindu-mă cu frică la rana preietenului meu. Nu văzusem decât prea rar răni care să nu se Împută și să nu putrezească. Măcar apă să-i dați, le-am zis. Dădură din cap, semn că da, dar Vindecătorul spuse: - Niciodată. Apoi, Îl lăsă pe unul dintre ai lui la intrarea În peșteră și ieși. L-am urmărit cu privirea și, abia atunci, am zărit În depărtare, printre norii deși de ploaie, Înălțimile unor munți. Nu erau ca cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
munți... Of, of, numai pe muntele lui o să moară Krog atunci când i-o veni sorocul, iar Siloa, oricui Îi va fi făcut ea prunc, o să-i răspândească cenușa În vânturile aspre ce bat dinspre Răsărit. Așa va fi, iar Moru, Vindecătorul oamenilor-lupi, va veghea să fie așa. M-am uitat la cel ce mă păzea și i-am arătat degetele. - Unu, doi, trei, patru, cinci, am Început să-l Învăț, dar el a clătinat din cap, semn că nu, numai că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
el: - Da. M-a pufnit râsul când mi-am dat seama că făceau alte semne decât noi pentru da și nu. Am Întins spre el mâna rășchirată, În semn de bunăvoință. El făcu semn că da, dar Îmi spuse: - Nu. Vindecătorul spune că ești un porc de câine. Îmi arătă pumnul strâns, ca să-mi arate că refuza mâna mea rășchirată. - Aceasta este o mână, i-am spus, rămânând cu mâna Întinsă spre el. Este mâna lui Krog. El făcu semn că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
pace. Cu ele pornești la drum. Cu ele alegi. - Vezi de ce-am plecat În călătorie? - l-am Întrebat atunci. De ce să nu vorbim cu toții la fel, astfel Încât să știm oricând ce dorește unul sau altul? - Nu din cauza asta vrea Vindecătorul nostru să te dea Umbrei. - Atunci, de ce? - Pentru că tu spui că Tatăl poftește să vorbim cu toții la fel. Numai că, dacă Tatăl dorește ceva, așa va fi, orice ar face Krog. - Așa o fi, dar eu vin În Întâmpinarea dorințelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]