1,439 matches
-
spirt și formol din spital. Ia te uită ! exclamă, întorcându-se cu un disc în mână. De unde ai asta ? El așeză tava cu băgare de seamă. — Ce anume ? întrebă, prinzând cu cleștișorul un cub de gheață. — Al doilea concert pentru violoncel al lui Penderecki. Îl am, pur și simplu. De ce întrebi ? — Pentru că nu se prea potrivește cu restul... Cu nimic din ce-i pe- aici... Cum ar trebui să fie ? — Nu știu, ceva care să sugereze o anumită trăire, o viață
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe ecran. — Statisticile spun că nouăzeci la sută dintre mesajele telefonice au conținut erotic, spuse Cosmina, fără să-și ia ochii de la fereastră. N-au chestionat pe cine trebuie, răspunse Iacob, punând aparatul la loc. Și apoi : Vino lângă mine... Violoncelul își terminase unduirea. În partea a doua a concertului, omul și moartea păreau că se privesc în față. Ea se așeză în fața lui. — Nu m-ai întrebat despre vărul tău... El ridică întrebător din sprânceană, apoi, amintindu- și, încuviință din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
largă și Cosmina simți dorința de a zbura cu orice preț. Vru să se suie pe balustradă, în vis fusese până atunci liniște, dar auzi ceva sau pe cineva urcând treptele și atunci știu că e Al doilea concert pentru violoncel al lui Penderecki. Se prinse cu mâinile de balustradă, dar, când să-și facă vânt, pentru a-și relua, orice-ar fi, plutirea, văzu că pe balustradă înainta, ca un dansator pe sârmă, maestrul. Porumbelul cu coada rotată îi ședea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cabinet, ca s-o consulte gratuit, promițîndu-i bomboane (avea borcane pline cu pastile de eucaliptol, mentă). În anticameră, cu desăvârșire goală (cu excepția a două scaune), fetița fu atrasă de un obiect inedit. De soba înaltă de teracotă era rezemat un violoncel. Ea întinse mâna în direcția lui. La ieșirea din cabinet, nu mai putu rezista ispitei și întrebă pe doctor ce este acel lucru de la sobă. Hergot, docil, îi răsuci instrumentul pe amândouă fețele, apoi, cu arcușul, făcu o probă. Fetița
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
reveni încetul cu încetul, și ceea ce-l indispunea era acum numai interdicția de a consulta cărți, de a face orice sforțare cerebrală. Într-o seară, pe când Hergot îndeplinea funcția de doctor de gardă, Conțescu îl întrebă dacă mai cântă din violoncel. Hergot reținu ideea și a doua zi execută lângă patul bolnavului câteva bucăți muzicale. Conțescu fu încîntat, arătă tot mai multă sprinteneală, și ameliorarea sa se ivi nu numai pe față, unde dispăruse pungile din jurul ochilor, ci și în mod
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și în câte Hergot "n-a fost voios". Se reducea viața doctorului numai la atît? De bună seamă că nu. Petrecerile muzicale nu erau niciodată semnalate și numai indirect cineva putea infera delectațiile sale din însemnări ca aceasta: Reparat arcușul violoncel". Este sigur că doctorul punea pe hârtie simple hieroglife, în scopul de a-și reconstitui mintal mai târziu culoarea zilelor G. Călinescu trăite. Astfel, "indispus" trebuie să fi fost rezumatul unui proces complex de melancolie cunoscut direct numai lui Hergot
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Cine se află în casă acum? - Eu, fratele meu, doctorul, și o servitoare bătrână. - Bine, vom vedea! În timpul acestui dialog, ceilalți patru se și risipiră prin casă. Unul din ei, din nebăgare de seamă, se lovi așa de violent de violoncel, încît acesta se prăbuși pe parchet, iar cele patru coarde, cu toate că solide, plesniră simultan. Hergot, auzind accidentul, ieși palid din cabinetul lui și, presupunând o nenorocire mai mare, luă violoncelul în brațe ca pe un copil și fugi cu el
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din nebăgare de seamă, se lovi așa de violent de violoncel, încît acesta se prăbuși pe parchet, iar cele patru coarde, cu toate că solide, plesniră simultan. Hergot, auzind accidentul, ieși palid din cabinetul lui și, presupunând o nenorocire mai mare, luă violoncelul în brațe ca pe un copil și fugi cu el în odaia de consultații. - Dumnealui cine e? Întrebă agentul cu revolverul în mână. - E fratele meu! Agentul deschise ușa cabinetului, privi lung înăuntru și o închise la loc, fără a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe ușa sufrageriei, iar Ioanide zvârli caietul în soba plină de jăratic. Pentru cele trei zile dramatice în care Pica fugise cu Gavrilcea și fusese împușcată în ușa cavoului, jurnalul lui Hergot avea numai această notație: "Plesnit toate coardele de la violoncel". XXI La începutul lunii aprilie, nu mult după ocuparea Cehoslovaciei și a Memelului, Pomponescu fu cooptat în guvern, cu portofoliul Lucrărilor Publice. Cu tot secretul în care decurse preliminariile acestei operații, Gaittany fu avizat G. Călinescu la timp, și cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Smărăndache și Smărăndăchioaia erau nelipsiți. Chiar și Hergot și Erminia participau, cea din urmă în rochie cuviincioasă de dantelă G. Călinescu închisă, care o arăta cam balonată, deoarece începuse să se îngrașe, din cauză că mânca prea multe dulciuri. Hergot aducea câteodată violoncelul, în salon existând nu departe de șemineu (ce servea drept mică bibliotecă, apartamentul având calorifer) și un pian cu coadă. De ordinar, după ce se strângeau toți invitații, se desemnau grupurile. Femeile (Ioana, Erminia, madam Farfara, Smărăndăchioaia, Sultana și în trecere
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Lângă mine, într-o casă boierească de la începutul secolului trecut, cu o curte tihnită, care trimite la o altă vârstă a Bucureștiului, stă o familie de muzicieni. Trei generații, distribuite pe câte un instrument: pianul, pentru generația cea mai vârstnică; violoncelul, pentru cea mijlocie; pentru cea de a treia, reprezentată de o fetiță de 10-12 ani, vioara. De la ferestrele apartamentului meu nu văd decât o porțiune minusculă a curții, restul fiind ascuns de copaci și de un gard înalt acoperit cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
arate că asemenea succese nu se capătă într-o școală în care nu sunt reprezentate nici instrumentele neapărat trebuitoare unui orchestru. Ministeriul actual a înființat deci toate catedrele câte mai lipseau, încît de-acum înainte vor fi clase de violină, violoncel, contrabas, clarinet, hoboe, corn, trombă și trombon, pe lângă cel de armonie, canto, principii de solfegiu și declamație. Acuma cel puțin publicul va fi în drept să aștepte rezultate mai mari, iar opiniile opuse asupra școlii vor avea după câțiva ani
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Alte personaje ajung să parieze pe moartea lui. Cel care dispare e însă Gonzalv, slăbit nervos de jocul lui Conțescu. Copiii, când se îmbolnăvesc, nu sunt în pericol. Așa crede și personajul Hergot, un pediatru excentric care cântă și la violoncel micilor pacienți. Personajele lui I.L.Caragiale sunt afectate mai ales de suferințe dentare. Tratamentul Catindatului rămâne celebru: magnetizare cu rom Jamaica și potolirea măselei bolnave prin amenințarea cleștelui. Iordache, calfă de bărbier, deci stomatolog necalificat, ajunge să îi scoată măseaua
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
izvor termal sau un gheizer supradimensionat, despre care nu știa încă nimic. Pe suprafața lucie a imensului lac, plutind în derivă, sclipea în soare o cutie de lemn. După toate aparențele, era o cutie de rezonanță a unui contrabas sau violoncel. Aceasta, se îndrepta direct spre jetul amenințător care ar fi înghițit-o cu tot ce era în ea într-o fracțiune de secundă. În jur nici țipenie. Era singur, într-un smârc dens, murdar și lipicios care nu-i dădeau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
care nu-i dădeau voie să pășească. De undeva, din interiorul cutiei cufundată pe jumătate în apa lacomă și amenințătoare, se auzea un scâncet sinistru și înduioșător de copil nou născut, care se părea că-și trăiește ultimele clipe, deoarece violoncelul, cu tot cu copilul din interior, se îndreptau rapid și sigur spre vâltoarea ce țâșnea din adâncuri, în timp ce scâncetul nevinovat devenea din ce în ce mai anemic, mai slab, neputincios și deznădăjduit. Copilul, trebuia salvat cât mai repede! Bidaru voia să facă ceva, să-l ajute
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nimic, că uitase tot ce-și propusese cu atâta ardoare să-i povestească soției, mormăia ceva nedeslușit, a pagubă. Știa că a trecut prin multe peripeții, dar nu-și amintea decât imaginea rămasă încă vie a copilului din contrabas sau violoncel, care îi sugeră o idee salvatoare ce-i va schimba radical existența. Ce s-a întâmplat, te văd complet schimbat, vesel și bine dispus ca în tinerețe, ai visat frumos!? îl întrebă soția, mirată de optimismul de care dădea dovadă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
motiv ar fi că, pe lângă faptul că povestea frumos, avea o voce plăcută și putea cânta din orice instrument improvizat: frunză de salcâm, solz de pește, fluier, iar mai târziu, acordeon, vioară, chitară, mandolină. Întins și slăbuț ca arcușul unui violoncel, cu auz fin, timbru plăcut, voce de artist consacrat și memorie muzicală ce impresiona pe orice muritor, s-ar fi realizat în domeniul muzicii dacă, măcar după terminarea clasei a șaptea, nu ar fi fost înscris în anul întâi la
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
muzică din diverse epoci, CD player, fișe de lucru. Audiții: sangvin: Piotr Ilici Ceaikovski Dans spaniol din Lacul lebedelor coleric: Ludwig van Beethoven Scherzo din Simfonia a IX-a flegmatic: P. I. Ceaikovski Capriciu Italian melancolic: Franz Schubert Serenada pentru violoncel si orchestră Secvența 1: 20 minute Se vor propune spre audiție patru fragmente din lucrări de muzică clasică, fiecare corespunzătoare unui tip de temperament. Elevii trebuie să asocieze fragmentul muzical cu tipul de temperament pe care consideră că muzica ascultată
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
cât și o parte de coridor, prin urmare putem considera un plan de ansamblu: "[P. Ans] Se simțea urmărit și încetinise pasul, așteptând din clipă în clipa să se audă strigat din spate. Dar necunoscută șovăia. Atunci își rezema cutia violoncelului de peretele coridorului și, alene, începu să-și caute batistă. Începu prin a-și descheia laborios pardesiul."8 Suspansul este sporit prin faptul ca vocea Mariei se aude hors-camp. Fiindcă nu o cunoaștem încă pe Maria, vocea ei "limpede și
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
i-ar fi urmărit doar mișcările buzelor și lumina, cănd umedă, cănd mata, a dinților." Urmează un moment canonic în dramaturgia inițierii: refuzul de la început al maestrului. În cazul lui Antim el este însoțit de gestul de a-si îmbrățișa violoncelul singurul care îl poate înțelege: "[P.M. Antim] Își împături batistă, o puse în buzunar și începu să-și încheie nasturii de la pardesiu. Îmi pare rău, spuse apucând cutia violoncelului. M-am hotărât să renunț la lecțiile particulare când mi-am
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
lui Antim el este însoțit de gestul de a-si îmbrățișa violoncelul singurul care îl poate înțelege: "[P.M. Antim] Își împături batistă, o puse în buzunar și începu să-și încheie nasturii de la pardesiu. Îmi pare rău, spuse apucând cutia violoncelului. M-am hotărât să renunț la lecțiile particulare când mi-am dat seama că nu izbutesc. Nu izbutesc nici în doi ani, nici în patru sau cinci: pur și simplu, nu izbutesc..."9 Urmează un moment tipic cinematografic. Gestul de
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
urmări pe cei doi protagoniști într-un traveling înainte, păstrând apropierea necesară pentru a putea observa gesturi ("îi lua brațul", "își potrivi fularul") dar și priviri ("o privi din nou, pe deasupra ochelarilor, derutat"). Gesturile teatrale ale Mariei de a smulge violoncelul din mâna lui Antim, sau de a-l strânge în brațe se explică prin și descriu pasiunea ei. Odată ajunși la deznodământ capătul coridorului finalul scenei este deschis. Eliade nu ne ofera nici un indiciu despre hotărârea pe care a luat
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
sau mai exact o povestire. Episodul începe în afara cafenelei cu ceea ce ar putea fi un cadru de localizare 12. Acțiunea o privim de la distanță [P. Ans. Stradă, în fața cafenelei, noaptea]. Insistența până la exasperare a lui Antim de a-și recupera violoncelul are dinamică repetitivă și gestualitatea de film mut: "De mai multe ori, în fața cafenelei, Antim încercase zadarnic să-i ia violoncelul din mână. În cele din urmă, ridicase exasperat brațele în aer și, deschizându-i larg ușa, o poftise să
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
privim de la distanță [P. Ans. Stradă, în fața cafenelei, noaptea]. Insistența până la exasperare a lui Antim de a-și recupera violoncelul are dinamică repetitivă și gestualitatea de film mut: "De mai multe ori, în fața cafenelei, Antim încercase zadarnic să-i ia violoncelul din mână. În cele din urmă, ridicase exasperat brațele în aer și, deschizându-i larg ușa, o poftise să intre. Spre mirarea lui, fata intrase cu pasul sigur, cu fruntea sus, zâmbind și rotindu-și privirile în toate părțile, parcă
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
încredințase nici un rol în stagiunea de toamnă și, că nu cumva să creadă lumea că suferă, venea în fiecare seară la cafenea, întovărășit de un grup gălăgios de fete tinere." Acum înțelegem insistența cu care vroia să iși poarte singur violoncelul și să nu dea impresia unei apropieri față de tânăra elevă. Iliescu, urmat de alții, are perspectiva profana asupra legăturii sale cu Maria: maestrul își încearcă norocul în amor cu o admiratoare tânără. Noi, cititorii, care deja am luat parte la
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]