1,169 matches
-
nenorociri și necazuri. Drepții suferinzi nu sunt nicidecum socotiți „nenorociți” de către Sfinții Bisericii noastre, ci sunt slăviți și fericiți pentru viitoarea lor bogăție cerească pe care o vor moșteni. În viața de acum tuturor li se aplică legea răsplătirii. Cei virtuoși, care nu vor fi lipsiți de raiul luminii și al bucuriei nesfârșite, sunt cuprinși de focul necazurilor, sufletul fiindu‑le astfel purificat pentru puținele lor păcate, greșeli, slăbiciuni sau neputințe, iar ticăloșii sunt răsplătiți În această viață pentru măruntele lor
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
de către psiho‑oncologi În Îngrijirea pe care o asigură paci‑ enților cu cancer În ultima etapă a vieții lor. În conversia totală a ființei celor ce până acum nu au trăit o viață creștină genuină, sau În continuarea unei vieți virtuoase și a practicării unei intense, sincere și stăruitoare rugăciuni de către cei credincioși, se află marele secret al Întăririi În credință, al tăriei spirituale, al Înmulțirii răb‑ dării și al pogorârii harului dumnezeiesc peste dânșii, pre‑ cum și al simțirii iubirii
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
echipajul În picioare. Kriaris, știind că se aflau În pericol de a se scufunda, a invocat cu credință puternică intervenția rapidă a Sfântului Nectarie pentru a salva echipajul și carena vasului. Sfântul, recunoscut ca fiind grabnic ajutător celor credincioși și virtuoși, a apărut dinaintea căpitanului vasului și l‑a liniș‑ tit, spunând : „Nimic nu i se va Întâmpla nici echipajului, nici vasului, deoarece eu vă voi ajuta”. Apoi, Într‑o mod minunat el a improvizat un acoperiș pentru carenă care i
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
pajiște de luxuriantă vegetație, te pleci să culegi o floare, o pui la butonieră, sau o azvârli, culegi alta sau renunți, căci n-ai ispita să iei un buchet întreg. // Nici în Zodiac nu surprindem disciplina interioară a poemelor acestui virtuos de metafore și excesiv amator de personificări”. Și criticul își particulariza observația adăugând că: „Printre grindina de imagini a acestui volum străbate și o nedezmițită aspirație poetică, un fel de apel cosmic, de confundare în ritmul interior al elementelor naturii
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
aveau la cei ce nu aveau de-a lungul c]reia bunurile și serviciile circulau, reducând astfel inegalit]țile în distribuirea bog]ției și a capacit]ții. Din punct de vedere capitalist, aceast] etic] și aceast] logic] economic] par prea virtuoase pentru a fi posibile și în orice caz ruin]toare. Totuși, în joc era o alt] valoare, si anume stabilirea și menținerea unor relații armonioase. Din discuții și conversații, aceasta a reieșit permanent că un scop în sine, dorit, si
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mileniului al IV-lea î.Hr., cele dou] mari civilizații riverane, Mesopotamia și Egipt, inventaser] și utilizau deja scrierea. Acest eseu folosește unele dintre materialele scrise care s-au p]strat din Orientul Apropiat antic, inclusiv povești despre eroii cei mai virtuoși, coduri de legi care defineau conduită acceptabil] și cea inacceptabil], precum și instrucțiuni, toate informându-ne despre natura eticii în prima sa form], suficient de explicit] pentru a deveni subiect de reflecție și dezbatere. Dup] cum vom vedea, etică ce se
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și asocial] a scopurilor spirituale extrase din provoc]rile lumești. Nu poate fi negat faptul c] aceast] tendinț] se contureaz] la yoghini și asceți și c] influențeaz] gândirea etic] indian]. Aparent, dharma aproape c] nu mai este necesar]. Așa cum spune virtuosul Yajnavalkya, justificându-și astfel hoț]rărea pripit] de a renunța la averea și la cele dou] soții ale sale: Nu de dragul soțului, soției, copiilor, s]n]ț]ții, zeilor, Vedelor, al st]rii de brahman sau de kshatriya etc. sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
etice având baze intelectuale și morale. Tradiția filosofic] musulman] are dubl] semnificație: deoarece conținu] și dezvolt] filosofia clasic] greac] și pentru c] se angajeaz] s] sintetizeze Islamul și gândirea filosofic]. Al-Farabi (m. 950 d.Hr.) susținea armonia dintre idealurile religiei virtuoase și scopurile unui stat adev]rât. Cu ajutorul filosofiei, un individ poate înțelege modul de atingere a fericirii umane, dar recurgerea propriu-zis] la virtuțile și la acțiunile morale presupune intermedierea religiei. El compar] întemeierea unei religii cu fondarea unui oraș. Cet
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dar recurgerea propriu-zis] la virtuțile și la acțiunile morale presupune intermedierea religiei. El compar] întemeierea unei religii cu fondarea unui oraș. Cet]tenii trebuie s] dobândeasc] tr]s]turile care s] le permit] s] funcționeze că rezindenți ai unui polis virtuos. În mod similar, fondatorul unei religii stabilește normele care trebuie s] fie susținute prin acțiune, dac] se dorește fondarea unei comunit]ți religioase adecvate. Argumentul lui Farabi, așa cum este menționat în opera să clasic], The Virtuous City [Orașul virtuos], sugereaz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
polis virtuos. În mod similar, fondatorul unei religii stabilește normele care trebuie s] fie susținute prin acțiune, dac] se dorește fondarea unei comunit]ți religioase adecvate. Argumentul lui Farabi, așa cum este menționat în opera să clasic], The Virtuous City [Orașul virtuos], sugereaz] un cadru comun care s] permit] atingerea fericirii des]vârșite și, în consecinț], roluri sociale și politice importante deținute de religie, precum și angajamentul politicienilor în probleme similare. În acest sens, accentul pus pe virtute și pe conotațiile sale etice
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cat înțelepciunea și virtutea conduc]torilor sunt mai mari, cu atât este mai realist] posibilitatea de a atinge adev]râtul scop al filosofiei și al religiei - fericirea. Ibn Șină (m. 1037) argumenteaz] c] Profetul întrupeaz] totalitatea acțiunilor și a gândurilor virtuoase, dintre care atingerea virtuții morale este cea mai prețioas]. Profetul a dobândit tr]s]turile morale necesare pentru propria să dezvoltare, care, rezultând într-un suflet perfect, nu numai c] îi insufl] capacitatea unui intelect liber, dar îl și face
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu numai c] îi insufl] capacitatea unui intelect liber, dar îl și face capabil s] impun] reguli pentru alții, prin intermediul dreptului și al implement]rii justiției. Lucrul acesta sugereaz] faptul c] Profetul dep]șește condiția filosofului și a conduc]torului virtuos care deține capacitatea de a se dezvolta din punct de vedere intelectual și moral. Implementarea justiției reprezint], în opinia lui Ibn-Sina, baza pentru tot binele umanit]ții. Combinația dintre filosofie și religie presupune existența armonioas] atât în aceast] lume, cât
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
virtuți”. Dar nu trebuie s] mergem prea departe. Poate, pentru noi, conceptul de virtute, în circumstanțele unei vieți obișnuite, poate s] se justifice, în sensul c], dac] într-o anumit] situație ceva trebuie înf]ptuit pentru c] este bine și virtuos, acest fapt reprezint] deja un argument prima facie pentru a-l alege; iar dac] oamenii care se g]sesc în situația de a opta pentru el eșueaz], reacția noastr] natural] este fie de a spune c] aceștia nu sunt îndeajuns
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fost condamnat] la Conciliul de la Sens, în 1141. În leg]tur] cu cea de-a doua implicație, el ofer] o versiune neconving]toare a sugestiei discutate anterior, c] aceia care tr]iesc în afara spectrului revelației creștine pot totuși s] fie virtuoși, atâta vreme cât își conformeaz] intențiile la conținutul legii morale, așa cum este ea revelat] gândirii. A doua problem] cu care se confrunt] perspectiva promovat] de Anselm/Abélard provine din localizarea caracterului moral din intențiile agentului, decât din tipul de acțiune înf]ptuit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
membrii unui grup, dar c] nu se poate determina ce fel de intenții are fiecare, atunci, în cazul în care intenția este centrul calit]ții morale, acel cineva nu este în m]sur] s] spun] dac] acei oameni au acționat virtuos, chiar dac] știe cumva c] o persoan] a f]cut-o. Pentru Abélard, aceast] problem] este dep]sit] prin afirmația c] Dumnezeu poate vedea în inimile oamenilor, deși acestea sunt inobservabile pentru restul. Aceast] posibilitate totuși nu va avea mare important
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mai sistematic de schițare a unui nou portret al naturii umane și al moralității. În opera să Inquiry concerning Virtue (1711) el a sustinut c] oamenii posed] o facultate moral] care le permite s] își judece singuri motivele. Oamenii sunt virtuoși atunci cand acționeaz] pe baza motivelor pe care le aprob], acestea fiind numai motivele de natur] benevolent] sau sociabil]. Shaftesbury consider] c] simțul moral trebuie s] ne ghideze chiar și în recunoașterea poruncilor divine spre deosebire de cele care vin de la demoni. Morală
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi ajutați în urm]rirea scopurilor personale. În fiecare dintre aceste cazuri scopul a fost acela de a ar]ta c] interesul personal - condamnat în mod tradițional că surs] a r]ului - va conduce în mod natural la un comportament virtuos. Chiar și o ființ] egoist] s-ar putea deci exprimă moral (vezi capitolul 16, „Egoismul”). În toate aceste dezbateri nimeni nu a dezvoltat conceptul de bine dincolo de sensul de surs] a fericirii sau a pl]cerii. S-a presupus totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dintre cele mai problematice virtuți, credea Hume. Unul dintre predecesorii s]i, Episcopul Butler (1692-1752) notă c] respectarea regulilor drept]ții nu aduce întotdeauna binele fie agentului, fie celorlați - s] lu]m, de exemplu, cazul în care un p]rinte virtuos și devenit s]rac returneaz] banii pierduți unui milionar zgârcit. Dac] ceea ce este drept este întotdeauna determinat de ceea ce este bine, cum putem explica atunci virtutea drept]ții? Hume a sustinut c] benefic] pentru societate este practică acceptat] a regulilor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și al moralei, individul procedând dup] cum consider] de cuviinț]. Cele dou] modele prezint] o lătur] mai puternic] și o alta mai slab]. Potrivit celei dintâi, urm]rirea binelui personal este un fapt rațional (înțelept, întemeiat, justificat) și cinstit (moral, virtuos, l]udabil), iar a nu proceda în felul acesta este irațional și necinstit întotdeauna. Cea de-a doua form] este interesat] doar de prima parte a afirmației anterioare și nu consider] c] neurm]rirea propriilor interese trebuie s] fie catalogat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lui Dumnezeu și la natur]. Mai tarziu, Kant a evitat s] recurg] la acestea, încercând s] descopere esență caracterului moral - esență virtuții - dincolo de anumite virtuți particulare sau de existență istoric] a unei anumite societ]ți. Kant a afirmat c] oamenii virtuoși acționeaz] în perspectiva și datorit] respectului fâț] de normele etice „universal valabile” (capitolul 14, „Etică lui Kant”). În interpretarea lui Kant, atunci când oamenii acționeaz] în calitate de agenți pur raționali, ei nu sunt c]l]uziți de dorințe obișnuite; nu sunt influențați
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Statele Unite), ci despre dreptul unui animal de a fi tratat cu respectul cuvenit unui individ care posed] o valoare inerent]. Din punctul de vedere al lui Regan, valoarea inerent] nu difer] în funcție de persoane. Ea nu poate fi câștigat] prin acțiuni virtuoase și nu poate fi pierdut] prin fapte rele. Florence Nightingale și Adolf Hitler au o valoare inerent] egal] numai în virtutea faptului c] sunt ființe. Valoarea inerent] nu crește și nu se diminueaz] în funcție de gusturi, popularitate sau privilegii. Aceast] poziție este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
interes independent considerabil pentru orice dezbatere a acțiunii cooperative. Este de fapt problema pus] de cerințele virtuții într-o lume sau într-un context dominate de r]u. Machiavelli (iar apoi, Hobbes) au considerat că fiind o absurditate s] fii virtuos într-o asemenea lume. Percepția clar] care st] în spatele acestei acuzații este c] exist] un punct fundamental al moralei care este subminat de r]spândita lips] a dorinței de cooperare. Atât pentru Machiavelli, cât și pentru Hobbes, aici este vorba
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
partizanilor. Voi incerca s] explic unele tr]s]turi importante ale acestei concepții. 1. Concepția dominant] În concepția dominant], teoriile morale sunt structuri abstracte care clasific] agenți, acțiuni sau efecte în categorii corespunz]toare. Categoriile propuse pot fi cele de virtuos, vicios, corect, greșit, permis, interzis, bine, r]u, cel mai bine, cel mai r]u, superfluu și obligatoriu. Rezultatele sunt ordonate conform caracterului bun sau r]u, acțiunile conform caracterului drept și agenții conform virtuții lor. Teorii diferite consider] esențiale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
secolul al XVIII-lea a marcat începutul unei idealiz]ri a vietii de familie și a statutului marital, care a r]mas important de-a lungul secolului al XIX-lea. O viziune sentimental] a soției și a mamei supuse, dar virtuoase și idealizate, ale c]rei virtuți feminine defineau și puneau temelia sferei „private” a vietii familiale, a început s] domine o mare parte a gândirii secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. Ideea potrivit c]reia virtutea este diferențiat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ar fi greșeli reprezint] virtuți la femei. Justificarea lui Rousseau în ceea ce privește virtuțile feminine este legat] de viziunea să idealizat] despre familia rural] și de simplitatea vieții care ar putea contracara manierele nepotrivite ale orașului, considerând c] femeile puteau s] devin] virtuoase numai în calitate de soții și mame. Dar virtutea lor se bazeaz], de asemenea, pe dependența și pe supunerea din cadrul mariajului; dup] Rousseau, o femeie independent] sau una care urm]rea scopuri ce nu ținteau bun]starea familiei sale era o femeie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]