1,336 matches
-
Ilarie Voronca creează pe meditație, pe gînd, pe incursiune reflexivă. Însă în operațiunea aceasta dsa întrebuințează: imaginea în serie și-n libertate - un material, cu alte cuvinte, de natură centripetală. Acordarea acestor contrarii, așa cum o izbutește (...) este dovada unei reale virtuozități” (idem., p. 82). Comparativ cu Ulise, Brățara nopților este „poemul evocărilor nocturne (...) o faună și floră cu aspect lunar (...) hora de aspecte cîte se desfășoară în arena nopților, în ocne, în circuri, pe mare, pe munți vărsînd flăcări din cratere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o circumscriere mai precisă a poeziei moderniste sau avangardiste. Cu toate acestea, ceea ce foiletonistul îi reproșează discipolului mihaildragomirescian este confuzia tipologică: elementele denunțate drept „anarhice”, „exhibiționiste” și „deplasate” în poezia unor Vinea, Tzara sau Arghezi sînt, de fapt, mostre de virtuozitate modernă, de o intelectuală, elaborată expresivitate, iar cruzimile de limbaj sancționate la tot pasul de Const. Emilian sînt prezente de milenii în cultura universală, nefiind, prin urmare, specifice „anarhismului” modernisto-avangardist... (idem., pp.458-465) Cum spuneam, Perpessicius evită în mod consecvent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
novatoare tendințe europene, cosmopolite și emancipatoare, dar și precursorat absolut, modernism „de export” ș.cl. În perioada interbelică, avangardiștii au fost apreciați - atunci cînd au fost! - mai ales pe latura tradiționalismului/clasicismului/lirismului lor rezidual, pentru latura „cuminte” a scrierilor, pentru virtuozitatea formală, bref: pentru neconformarea de facto la programul iconoclast afișat (v. cazurile „clasicizantului” Ion Vinea, ale „tradiționaliștilor”, tematic vorbind, Fundoianu și Voronca, delicatețea lirică a plachetelor de versuri semnate de Sașa Pană etc.). Sau, mai bine zis, pentru conformarea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ideologic și a ambițiilor ierarhizante, deschiderii ecumenice și eclectice. Dacă însă Boz practică o critică asumat empatică, eseistică, Perpessicius - fidel esteticii clasicizante, filtrată printr-un impresionism autentic - încearcă să descopere, dincolo de stratul îndrăznelilor formale, o structură de adîncime ordonatoare, o virtuozitate compozițională „manieristă”, de natură să legitimeze artistic experiențele novatoare, iar academistul Const. I. Emilian se vede nevoit să ia act de relevanța internațională a fenomenului avangardist („anarhic”) privit - dintr-o perspectivă conservatoare, evident ostilă - drept esența însăși a modernității artistice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
artă, a Înlocuit orice urmă de entuziasm, de sinceritate și, prin urmare, orice candoare sau stângăcie sunt taxate cu malițiozitate. Dacă stau și mă gândesc, mai rea decât profesionalismul, care e totuși o formă benignă de lipsă de talent, e virtuozitatea. Virtuozitatea e beția de talent, fărĂ fond. Cineva care Își risipește talentul În proiecte lipsite de importanță, ca ale tale. Așa că, fărĂ Îndoială, ceea ce faci tu nu are decât o singură calitate : lucrativă. Șaman 89 Tipul mă privi o clipă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
a Înlocuit orice urmă de entuziasm, de sinceritate și, prin urmare, orice candoare sau stângăcie sunt taxate cu malițiozitate. Dacă stau și mă gândesc, mai rea decât profesionalismul, care e totuși o formă benignă de lipsă de talent, e virtuozitatea. Virtuozitatea e beția de talent, fărĂ fond. Cineva care Își risipește talentul În proiecte lipsite de importanță, ca ale tale. Așa că, fărĂ Îndoială, ceea ce faci tu nu are decât o singură calitate : lucrativă. Șaman 89 Tipul mă privi o clipă ca și cum
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
artă, a înlocuit orice urmă de entuziasm, de sinceritate și, prin urmare, orice candoare sau stângăcie sunt taxate cu malițiozitate. Dacă stau și mă gândesc, mai rea decât profesionalismul, care e totuși o formă benignă de lipsă de talent, e virtuozitatea. Virtuozitatea e beția de talent, fără fond. Cineva care își risipește talentul în proiecte lipsite de importanță, ca ale tale. Așa că, fără îndoială, ceea ce faci tu nu are decât o singură calitate : lucrativă. Tipul mă privi o clipă ca și cum ar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
a înlocuit orice urmă de entuziasm, de sinceritate și, prin urmare, orice candoare sau stângăcie sunt taxate cu malițiozitate. Dacă stau și mă gândesc, mai rea decât profesionalismul, care e totuși o formă benignă de lipsă de talent, e virtuozitatea. Virtuozitatea e beția de talent, fără fond. Cineva care își risipește talentul în proiecte lipsite de importanță, ca ale tale. Așa că, fără îndoială, ceea ce faci tu nu are decât o singură calitate : lucrativă. Tipul mă privi o clipă ca și cum ar fi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
deveni, peste ani, Însă, un oricum, ci, prin muncă, prin respect, prin stimă, prin iubire, prin cinste, prin fermitate, prin voință, prin hărnicie, prin prietenie, prin conciliere, prin simplitate, prin calm, prin drăgălășenie, prin iertare, prin neatac, prin neînverșunare, prin virtuozitate, prin luciditate, prin rapiditate, prin nepierderea ritmului, prin ațintirea privirii, permanent, spre pisc. Așa a traversat, ca un strălucit Înnotător, valurile vieții, că nu există viață fără valuri, deci, valurile școlii elementare, ale celei liceale de meserii, și ale celei
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
a lirismului călinescian, mimetismul, pastișa, imitația se revelează ca forme ale posturii, ale disimulării, ale "privirii indirecte". Ele nu reflectă o sărăcie, ci o caznă, o impoziție, o deliberare din adâncime, o estetică ce se manifestă implicit prin elogiul meșteșugului (virtuozității), inspirației luciferiene (condeiul arde "ca fosforul lui Mefistofel"): "Azi suflu meșteșugește / În spuma grea diafană, / Și strofa adesea plesnește/Ca sticla venețiană". Suntem pe calea alexandrinismului, manierismului călinescian. Ce este Enigma Otiliei (1938), dacă nu un roman comic? Dîndu-ți impresia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Încă În momentul publicării unor cărți ca Zodiac sau Petre Schlemihl. Scrieri ce recurg În mai mare măsură la forma „clasică” - cel puțin la nivelul versificației -, precum Incantații, nu renunță totuși la tehnica asociaționistă exploatată pînă la exces, cu o virtuozitate de excepție, - iar aceasta rămîne fără Îndoială semnul cel mai constant al adeziunii poetului la programul suprarealist și, În genere, al avangardei, oricîte alte trăsături ale scrisului său l-ar diferenția, Îndeosebi În raport cu gruparea patronată de André Breton. E un
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
liderilor, cadru didactic sau elevi investiți cu funcții formale; - poziția în diverse ierarhii obiective sau subiective a elevilor. O bună cunoaștere a acestor obstacole poate însemna și o evitare a lor, o diminuare a efectelor și o valorificare plină de virtuozitate a capacităților manageriale ale cadrului didactic. Managementul clasei de elevi pune problema, ca o condiție de exigență pentru organizare, identificării și respectării aserțiunilor anterioare. Pentru elevi, este foarte important să le fie consemnate de către cadrul didactic atribuțiile generale, derivate din
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
În versurile ce dezvoltă acest gînd vedem Însă prea ușor prestigiul modelului părintesc: „A trăi fără-a iubi Mă mir ce trai o mai fi! A iubi fără-a simți Mă mir ce dragoste-o fi!...” Poezia arată o oarecare virtuozitate și o iubire moderată de efecte obținute prin alăturarea noțiunilor contrastante, În genul: În rai fără tine e moarte, e gheață/ Ș-În iad lîngă tine e bine, e viață.” Nicolae Îndoaie mai bine fraza decît fratele său, Alecu, aspirînd
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
întotdeauna dinspre practica dansului, își creează specificitatea monopolizând registrul scrisului, gesticii și scenografiei. La rândul lor, dar în tensiune cu cei dintâi, dansatorii din companii tind să introducă invenția unui stil propriu în munca interpretativă impusă (Dominique Bagouet). • Intermediarii culturali Virtuozitatea interpretării este difuzată prin puterea medierii care se operează între operă și publicuri. Și aici, acțiunea intermediarilor constă în a crea diverse prezentări și perspective asupra operei, cu ajutorul unor puneri în scenă originale, capabile să-i consacre pe inițiatorii lor
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
cuprinsă ideea unei suveranități somptuoase și dominatoare. Frumoasele trupuri pline pe care curtezanele din Veneția și le etalau, păstrând doar un colier la gât sau o ramură de trandafir în palmă, străluceau de seninătate. Colurile sunt splendide, așezate cu o virtuozitate care n-a fost depășită niciodată. Tizian a interpretat femeile cu mare simpatie. Pentru el, femeia frumoasă a reprezentat în același timp imaginea frumuseții artei către care artistul tinde și imaginea frumuseții încarnate. Curiozitatea atentă pe care Tizian o manifesta
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
fenomenele, evenimentele psihice în măsura în care ele sunt semnificații. Psihologia va examina conștiința, va căuta să sesizeze și să fixeze esența fenomenelor. O emoție trimite la ceea ce semnifică, deci în zona raporturilor realității umane cu lumea. Melancolia este o condiție a logicii virtuozității. Argumentele pe care ea le găsește împotriva existenței au un mai mare grad de legitimitate decât argumentele ce pledează pentru. Aceste argumente ne-ar transforma pe toți în adepți ai neantului. Din nefericire, intervine o imunitate ho-meostatică pe care cei
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
individualului, mutarea interesului de pe mesager pe mesaj, reificarea conștiinței, apologia obiectivului, a caracterului public - și toate celelalte din câte se hrănește bună parte din filozofia secolului 20. Apoi: rădăcinile biografice ale teoriei măștii: exacta corespondență între o melancolie incurabilă și virtuozitatea de a o ascunde; conștiința "misiunii" sale de melancolic: "gîndul că fiecare generație cunoaște doi-trei oameni sacrificați pentru ceilalți și destinați să descopere în teribila lor suferință acea realitate din care ceilalți vor avea de câștigat ("astfel mă înțelegeam în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu această întrebare. "Rău este, ne răspunde Noica, să-ți propui să edifici. În orice speculație reușită, etosul se naște de la sine, ca efect secundar. Nu trebuie deci să-l vezi direct, să moralizezi, să predici. Când îl practici ca virtuozitate goală, eticul se răzbună, și de trei ori în viață când am făcut această greșeală, am plătit. Prima oară am făcut-o în liceu. Aveam 17 ani, mergeam la petreceri, dar în același timp citeam Schuré, Bergson... Brusc, mi s-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Bergson... Brusc, mi s-a părut, pe temeiuri culturale, că e cazul să ascetizez, să suprim orice formă de mondenitate. M-am tuns aproape complet, am apărut așa la școală, am lăsat să se înțeleagă că practic o formă de virtuozitate și rezultatul a fost că am făcut o bronhopneumonie, care atunci nu era puțin lucru și care m-a ținut două luni la pat. E drept că așa am citit cele șase volume ale lui Ferrero, Istoria Imperiului Roman. A
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
politică, în urma unei vorbe aruncate într-o discuție și care mai târziu mi s-a părut că mă angajează și că, fiind vorba mea, trebuie să o respect. M-am impurificat dintr-un exces de puritate, din eticul practicat ca virtuozitate, ca pariu, și din nou am plătit. Nu am să vă spun mai mult despre acest capitol din viața mea. Restul e treaba biografului. Revenind deci: filozoful nu e un medic, cum vrea Nietzsche sau cum spune budismul - că Legea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
atunci când ea lipsește. Iată de ce îl detest pe Nietzsche: în vidul conștiinței lui filozofice nu putea apărea decât voința, voința în forma ei cea mai proastă, ca voință de putere. La fel, eticul în genere nu trebuie să ajungă la virtuozitate, ci doar la consistența lăuntrică a ceea ce faci. Îmi place teribil vorba lui Kant că eticul e acea comportare care trebuie săvârșită în singurătate ca și cum ar fi săvârșită în comunitate. Îmi displace comportamentul care vrea să se instituie ca "etică
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
drum deschis către mine. Nu trebuia decât să am curajul să merg pe el. Liber de solemnitatea funcției, a rolului și a unei trufii profesionale, deveneam apt pentru confesiune. Toată lumea în care mă mișcasem până atunci se mulțumea să practice virtuozitatea culturală. Cu riscul de a cădea în gol, voiam, dintr-o dată, mai mult. 18 mai Ceea ce trebuie făcut într-un timp dat, cu scadență, mă provoacă în sens invers, ca și cum plierea pe acest "trebuie" ar fi o înfrîngere a eului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a micului număr de amatori de muzică, de la câteva saloane din Iași, mai cu samă însă de la dame. Numai când frumoasele mâni de fee se însărcinează cu desfacerea biletelor un concert reușește; publicul cel mare ieșan nu e atras de virtuozitățile muzicale. Cultura mai întinsă în această direcție e restrânsă la câteva zeci de persoane din clasele avute. Se poate dar ca d. Friemann să nu fi știut a se orienta în mediul social în care venise. [18 martie 1877] ["CU
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Comedia ar putea să aibă la români un viitor foarte însemnat, din cauza voioșiei cu care se joacă, mai ales când piesa se petrece în cercuri sociale bine cunoscute de actori. În iarna asta s-a jucat mai multe cu oarecare virtuozitate. Cităm numai pe "Revizorul general", unde aproape fiecare reprezenta un tip interesant de provincial, apoi "Palma în sala teatrului", în care toate figurele se mișcau c-o nerezistibilă inspirație și c-o veselie de student în bune dispoziții. Cum am
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Mencicof, contele Sapieha, Olga Mencicof, toate Pân-la cel mai neînsemnat în intriga piesei au caracterul lor, fiecare e un om aparte deosebit de ceilalți. Ce să zicem despre d. Galino în rolul lui Petru, pe care l-a jucat c-o virtuozitate pe care n-am observat-o la nici una din reprezentațiile acestei stagiuni. De la fizionomia sa, care era aproape portretul lui Petru cel Mare, cu atâta îngrijire se grimase, până la cele mai mici mișcări ale gestului, a mînilor chiar, totul era
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]