1,953 matches
-
Ioan Publicat în: Ediția nr. 1764 din 30 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului În continuă mișcare, Nu am vreme de pierdut, Nu am timp de ascultare, Nici prea prea, nici foarte mult, Sunt distins, sensibil foarte, Că m-am născut ”visător”, Nu îmi place "eticheta", Nu duc lipsă de amor, Nu ma-ndragostesc ușor, Când o fac, am mare spor, Las în urmă foc și dor. De femeia-i prea focoasa, Ăsta n-are importantă, Cine este curioasă, Să-mi cunoască
NU AM VREME de MIRON IOAN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381111_a_382440]
-
PSALM din regeasca și divina Psaltire universală. Și dacă tot li se încrețește inima denigratorilor când aud DOINA lui EMINESCU cunoscută, le mai dăm o variantă mai pe gust, aleasă și publicată de Alexander E. Ronnett: „Adevăratul Eminescu nu este visătorul dulceag și moale din cele câteva poeme învățate pe genunchi la școală. Eminescu nicăieri nu e mai real decât în publicistica sa și în <( Alexander E. Ronnett, România Ca O Pradă-Mari Trădări și Trădători- Ed. „Credința strămoșească, Iași-2013, p. 653-654
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
Acasa > Versuri > Visare > REZERVAȚIA DE VISĂTOARE Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1877 din 20 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Rupând o creangă din a trupului de lemn durere inima se cerne-n van între iubire și plăcere fibra albă se mai zbate tot sperând
REZERVAȚIA DE VISĂTOARE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381358_a_382687]
-
altfel, s-ar cânta cu-n deget fără lanț cu senin și împăcare, neprimind în schimb vreun sfanț desfira-vor ploaia-n tine, cu furtuni nimicitoare tu, udând a plantei floare, căuta-vei loc în soare Referință Bibliografică: Rezervația de visătoare / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1877, Anul VI, 20 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
REZERVAȚIA DE VISĂTOARE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381358_a_382687]
-
din 25 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Iubite, aș vrea de-un vis de-argint ca să ne ținem, Și ochi-acoperiți ne fie numai de fulgi în floare, Să ne visăm, aidoma, și să ne frigă o ninsoare, Și constatând, ce visători și singuri mai rămânem. Iubite, aș vrea ca fulgii înfloriți să ni se plângă, La creștete, să ne adoarmă în lumini și soare... Și-n visul alb, adevărat, noi, prinși la cingătoare, Dansând în ceruri, zarea toată să ni se
NEMĂRGINITA IMACULARE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381365_a_382694]
-
i, tu versuri scrii, Așa să te păstreze și în senectute- Să scrii, si sa visezi, pentru copii. În roată viselor, strunește verva, Învârtejit, să te resimți copil și tu, Visează-te o apă, cu gust de herbă, Un antic visător, ce visului plăcu. Și nu, și da, dar amintindu-ți noaptea, În care te văzuseși copil cu plete lungi, Te- ai întâlnit atunce cu maturitatea, La lacul, unde stele clipocesc, zvârlugi. Iar verdele- ți șoptea în albă noapte Destinul tapisat
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381364_a_382693]
-
pe scaunul de Judecător, A stat chiar Dracul. Cât despre mine, Cui îi pasă, dacă mor? Și a cui voie să mai cer, să se mai facă? Când Lumea asta, este voia tuturor. „Iubiți-vă pe tunuri” - ne-ndemna un visător. De-atunci, mă mir că lumea-ntreagă Pe întreaga moarte - nu se cacă. Hai, îndrăzniți. Eu sunt doar un învins, învingător. Veți învăța și voi. Și-o să vă placă. Cu voia voastră, Domnilor, la sânul Întunecimii - Printu-i, vi-e Stăpânul
LIVIU FLORIAN JIANU [Corola-blog/BlogPost/381285_a_382614]
-
pe scaunul de Judecător,A stat chiar Dracul.Cât despre mine,Cui îi pasă, dacă mor? Și a cui voie să mai cer, să se mai facă?Când Lumea asta, este voia tuturor.„Iubiți-vă pe tunuri” - ne-ndemna un visător.De-atunci, mă mir că lumea-ntreagăPe întreaga moarte - nu se cacă.Hai, îndrăzniți.Eu sunt doar un învins, învingător.Veți învăța și voi.Și-o să vă placă.Cu voia voastră, Domnilor, la sânul întunecimii - Printu-i, vi-e Stăpânul...CÂNTECUL LUI
LIVIU FLORIAN JIANU [Corola-blog/BlogPost/381285_a_382614]
-
i, tu versuri scrii, Așa să te păstreze și în senectute- Să scrii, si sa visezi, pentru copii. În roată viselor, strunește verva, Învârtejit, să te resimți copil și tu, Visează-te o apă, cu gust de herbă, Un antic visător, ce visului plăcu. Prin echivocuri, dar amintindu-ți noaptea, În care te văzuseși copil cu plete lungi, Te- ai întâlnit atunce cu maturitatea, La lacul, unde stele clipocesc, zvârlugi. Iar verdele- ți șoptea în albă noapte Destinul tapisat în frunze
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
dorului. Dorul de țară, de părinți, de tradiții, de obiceiuri este vizibil. Jalea, profunzimea lui o sfâșie, dar o mărturisește cu eleganță: „Vise de dor mai scutură năframe/ De abur, prorocind împăcări noi...” („Vise de dor” -„Sub cerul armoniei”). Discretă, visătoare, trăiește cu pietate momentul: „Las’dorul meu să umble iar prin lume,/ Intersectând realul, flămând de vise mult...” („Dor aprins” - „Sub cerul armoniei”), îl simte în solemnitatea naturii („Dor lumesc” -„Sub cerul armoniei”). În imaginarul poetic, personificat, dorul se conturează
SPICUIRI LIRICE de LIA RUSE în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381492_a_382821]
-
jur. O parte dintre invitați nu-l agreau, spunând despre el: „E ca o știre fără surse”, ironizându-l: e muncă de Sisif să fii tâlhar! Cine e tâlhărit aici?, răspundea el, râzând homeric. Eu îl așteptam pe Victor, poetul visător, care, timid și distant, îi privea pe toți cu respect, uneori cu îngăduință, depărtându-se de subiect, mereu preocupat de blazoanele familiilor nobile”. Niciunul dintre personajele creionate aici nu vor reveni în acțiune, dar ele împreună au cristalizat un mediu
AURELIU GOCI ROMANUL VIEŢII ARTISTICE ŞI MUZICA LUMILOR PARALELE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380916_a_382245]
-
cunoaștem, după fuga lui Ceaușescu cu elicopterul de pe acoperișul CC-ului ne întrebam buimaci unii pe alții pe cine să alegem ca să conducă România închipuindu-ne că, hodoronc-tronc, am fost instantaneu împodobiți cu nimbul puterii dăruită prin antichitate acelor greci visători cărora li s-a vârât în cap faptul că ar fi inventatorii democrației iar în noua mea calitate am fost probabil răpit de pe stradă de niște extratereștri ori ce-or fi fost ei și dus aiurea. Rătăcind astfel pe undeva
TICBARABURIBITARAC CERFIJEMISLETEPOCAIOMIJE !!! CLAR !? de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380902_a_382231]
-
Privește, iar se termină-nceputul, Nourii negri se ascund în seară Iar viitorul ne-a devenit trecutul Miresmelor din noaptea cea de vară, Gerul cel alb, mă ține strâns în gheare, Scrâșnind din dinți strălucitori ce mușcă, Fetiță cu chibrituri visătoare Sunt, refugiată în străină cușcă, Căldura unor gratii peste chipuri, Răspuns al întrebării “cum se poate?” Să am o sumedenie de chibrituri, Timp să nu am să le aprind pe toate, Se luptă stanga mea cu dreapta-mi parte, Cea
DEȘI DACĂ POATE... de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374339_a_375668]
-
vor întreba, sfidător și deloc retoric/ cei care fără regrete, abuziv și discreționar/ împart pâinea noastră cea de toate zilele/ (atât cât să nu mai rămână/ pentru a da și altora)/ «oare pentru ce se tot agită aiuriții ăștia/ ciudați, visători și fără bani»/ și vor răspunde ei, hărăziții/ creatorii de imagini, metafore/ emoții și speranțe/ uite-așa de-ai naibii, pentru a vă arăta vouă/ că muriți proști, îmbuibați/ cu mâinile în afara sicriului/ și fără să vi se mai știe
SINGURĂTĂŢI ŞI REGĂSIRI de ANA DOBRE în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374405_a_375734]
-
încep prin a aprecia frumusețea și temeinicia operei celor care au îmbrăcat filele cărții în catifelata haină de sărbătoare - anume, coperta. Un bleu degrade, în consens cu titlul (imensitatea spațiului de plutire pentru “luntrea visului”), luntrea și chipul angelic al visătoarei, “centrul de interes” al scenei. Manșetele copertei conțin, discret, un text de referință asupra poetei, semnat de scriitorul Geo Galetaru, o sintetză biografică și enumerarea premiilor aferente concursurilor literare care au premiat-o. Pe cine să laud concret aici? Laurii
IRINA LUCIA MIHALCA ȘI 'LUNTREA VISULUI' EI DIN... 'O MIE DE VIEȚI ȘI-O NOUĂ VIAȚĂ' [Corola-blog/BlogPost/374470_a_375799]
-
finalul poemului, avem îndemnul poetei de a ne asuma experiența noastră particulară de viețuitor: “Învinge-ți tristețea, ridică-ți privirea,/ timpul e singurul dar ce-ți aparține,/ iubind acum vei înțelege Cerul și Infernul!” Irina Lucia Mihalca nu e o visătoare solitară, nu e singură în luntre, căci își asumă comuniunea, e mereu însoțită, gramatical, de persoana a II-a singular sau plural, ori se însumează persoanei I plural. Când e însoțită de persoană a II-a masculin, ea prefigurează perechea
IRINA LUCIA MIHALCA ȘI 'LUNTREA VISULUI' EI DIN... 'O MIE DE VIEȚI ȘI-O NOUĂ VIAȚĂ' [Corola-blog/BlogPost/374470_a_375799]
-
muntelui. Razele blonde și strălucitoare ale soarelui se ȉnnecaseră demult ȉn imensitatea azurie a cerului. Se ȉntunecase și cornul misterios al lunii galben-portocalii străpungea bolta cerească ce ȉnvăluia piscurile muntoase. Deci aici voi trăi, de acum încolo“, își spuse Emilia visătoare. “Ce romantic este! Un loc, ca în povești! Aer curat, munte, verdeață... copaci, flori... fără niciun stress... din cauza aceasta, trăiesc oamenii atât de mult aici. Este imposibili să te îmbolnăvești... dar pentru Naranbaatar, iubitul meu, m-aș duce în orice
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
zonă de munte, cu aer curat, în Brașov. Ĩn străinatate pot merge oricând doresc. Doar sunt atât de ieftine excursiile externe! Dar, parcă, după aventura trăită, încă nu am curajul de a mai trece de granițele țării...” își spuse Ema, visătoare. Referință Bibliografică: PROF. DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL: “Pentru o iubire, până la capătul pământului“ / Cornelia Păun : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1887, Anul VI, 01 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cornelia Păun : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
Mă topea flacăra ta, Mi-era dor nebun, azi nimic nu mai e. Mă zbăteam dureros și cădeam, si plângeam, Azi aripi îmi cresc, din cenușă ma-ntrup. Era noapte, din cer picurau diamante, Iar ploaia de martie botez ne era, Visători, crinii galbeni ne zâmbeau în buchete, Când mâinile noastre sfios se-atingeau. Prin cochilii de scoici fluieram fericirea, Legănați de valuri albastre, pe nisipuri adânci, Străluciri de matase aveau marea, cerul, Azi cimitir este totul, Amintire-a murit. Lumină din
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
Mă topea flacăra ta,Mi-era dor nebun, azi nimic nu mai e.Ma zbăteam dureros și cădeam, si plângeam,Azi aripi îmi cresc, din cenușă ma-ntrup.Era noapte, din cer picurau diamante, Iar ploaia de martie botez ne era,Visători, crinii galbeni ne zâmbeau în buchete,Cănd mâinile noastre sfios se-atingeau.Prin cochilii de scoici fluieram fericirea,Legănați de valuri albastre, pe nisipuri adânci,Străluciri de matase aveau marea, cerul,Azi cimitir este totul,Amintire-a murit.Lumina din
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
Ilene-Cosânzene care-au ieșit din basm spre bucuria muncii ogorului ; Voiam s-adorm ca să visez o lume murind după pace, o gură flămândă de rai în care să-ncapă deopotrivă, pământul cu soarele și luna cu oamenii cei buni și visători; voiam s-adorm... și-am adormit... Dar vai ! ce vis cumplit se revarsă peste mintea mea de copil; ce sloiuri de gheață îmi sfârtecă dreptul la vot și vai, cum jelește iarba prin plete de zânâ, arzând, cu ochi injectați
VIS... NEINSPIRAT! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373431_a_374760]
-
corp tânăr, ci să-l reprezinte pe acel corp, să fie o adevărată simbioză între corp și veșmântul ce-l acoperă, să-i dea suplețe trupului chiar și acolo unde nu este. - Domnișoara Ana, m-ați cucerit definitiv. Sunteți o visătoare și o romantică inconfundabilă. Ce ziceți îmi acordați plăcerea de a vă avea parteneră la o cină diseară? - Domnule profesor, vă ofer posibilitatea să serviți un prânz la aceeași masă dacă vă face plăcerea, chiar acum la "Cerbul Carpatin"unde
INCERCARI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371267_a_372596]
-
la căminu’ de nefamiliști de la fosta Apaca? Azi și locul ăsta s-a mai cizelat, devenind Galeria de modă -Apaca. În concluzie, căminu’ a dispărut și el... Sau le-a căzut cu tronc omul? Ei ca ei, dar Agripinei, sigur! Visătoarei ăsteia văduvioare, precis că i-a plăcut! ... Răutăcioasa glumiță mă rușină, căci tocmai treceam prin dreptul oglinzii și-i văzui Mirazei, c-așa îi ziceam eu acesteia când îi vorbeam, boticul adunat a dezaprobare. Reflecția mea fusese acoperită total de
SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371340_a_372669]
-
se bate de amintire, fie în ochiul dimineții, cand se crapă de altă zidire. Și inima îmi bate, porumbel zbătându-se în laț patimaș. O gheară de gânduri s-a înfipt tulburător și azi, m-a trezit dintr-o plutire visătoare. Am rămas încremenită, țintuită cu piroane pe crucea revelațiilor. Bubuie încă năvalnic în curgerea vremii emoții răscolite de viață. Mă întorc cu fața spre adolescență. Atunci am învățat să repet pentru auzul inimii: ,, se schimbă mereu chipul zilelor, se răstoarnă
TREZIRE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371396_a_372725]
-
Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 2100 din 30 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Viori de octombrie Se-mpodobește octombrie cu giuvaere Aprinse-n curcubeie. Ne-nvelește cu frunze În toamna desculță... Când arborii-s năluci, Și gândesc în culori visătoare, cărunte Iar luna înflorește a toamnă târzie. Iubește-mă acum, în octombrie, Când Dumnezeu pictează în roua aurie... În noiembrie, copacii rămân goi și singuri... Ce departe-i lumina, care trimite alte frunze! Iubește-mă acum, când pădurea se transformă
ELISABETA IOSIF VIORI DE OCTOMBRIE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371429_a_372758]