1,121 matches
-
a fascinat la acești foști germani a fost probabil faptul că nu aveam cu ei nimic în comun” (II, 21). Transformate în ideologie, accesele de violență din tinerețe ilustrează această nevoie de a fi, prin construcție de sine, altul, cel visat și, indiscutabil, admirat. Deducem, firește, că ura e provocată tocmai de elementele comune. Și, mai departe, Cioran generalizează: „Întotdeauna, spre nefericirea mea, am căutat în ceilalți ceea ce nu găseam în mine, în loc să mă limitez la slăbiciunile mele și să mă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
să se raporteze la sine însuși? Sclavi, umili, timorați, așa cum este el însuși, strămoșii merită blamul lui Cioran, care s-ar dori altul. Până la urmă, însă, neputând fi altul, Cioran coboară cu voluptate în negativitate. Imaginea celuilalt, a celui ipotetic, visat, continuă să existe, însă, ca într-o oglindă. Iată: „Orice om vrea să fie altul decât este. În tinerețe, am visat acțiune; apoi, filozofie. Am luat delirul drept faptă și disperarea drept gândire. La ce oare sunt bun? Să privesc
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
încet, am ajuns la centrul de achiziții și am predat oaia în bună stare. De acolo am plecat triumfători cu dovada incontestabilă a predării ei. Am mers apoi la magazinul din Neptun și am plecat spre seară cu cojocul mult visat. Am sărbătorit evenimentul cumpărării cojocului cu toată familia în acea seară cu o mâncare bună și multă bere (bere nu se găsea decât foarte greu dar fratele meu întotdeauna își făcea provizii cu o ladă de bere când știa că
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
însă de sentimentul liniștii și de cel al contemplației; căutările permanente țin aici de formă: "Acum mi-au rămas doar cicatricele/ și s-a făcut deodată atâta liniște/ încât pot să le număr." Poeta însă așteaptă în veșnicie pe mult visatul călător menit să-i alunge singurătatea pe care este răstignită cu palide cuie de lacrimi. Nina Cassian este o poetă a iubirii și a morții, a rațiunii, a credinței în "viața de dincolo a poemului". Cu "O suită de poeme
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
la temelia lui o poveste care trebuie eliberată. Prezentă în prezent. ANA vine din amintirea lumilor mele pe care o caut și mă caută... Nu o voi găsi niciodată in integralitatea ei, cum personajul filmului nu va face niciodată filmul visat. Toate înțelesurile baladei sunt prezente în elipse, în exformații. Filmele mele de până acum se rostuiesc în ANA. În aceasta naratiune pulsează relația bărbat femeie, ambiguă, fluidă, sacră, violentă, mereu aceeași și niciodată la fel... În ANA, erotismul este prezent
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
versurile legendei se confundă cu de fapt cu Manole ziditorul neîntrecut pe care îl tot evocă. Și evocîndu-l mereu, spre uimirea tinerei (fără nume), care, treptat, începe să-l înțeleagă și să fie fascinată de visul lui, scenaristul zidește biserica visată, o zidește în ființa tinerei necunoscute. Se petrece un proces de creație cu dublu rezultat: creatorul se împlinește pe sine prin atingerea idealului, iar tînăra își redescoperă ființa pură, recunoscîndu-se în substanța ideală a visului creatorului. În final, ea declară
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sine prin atingerea idealului, iar tînăra își redescoperă ființa pură, recunoscîndu-se în substanța ideală a visului creatorului. În final, ea declară că se numește Ana; a înțeles, așadar, și a acceptat implicarea ei (precum Ana lui Manole) în edificarea bisericii visate. Pe ea o putem înțelege, deci, în ambele sensuri: ca ființă care acceptă sacrificiul de sine întru edificarea unui ideal al celuilalt, dar și ca însuși idealul împlinit al creatorului. În scenariul lui Alexa Visarion este excelent realizată devenirea tinerei
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
plină maturitate artistică. Cu cine te simți solidar? Am un respect deosebit, cred în personalitatea Cătălinei Buzoianu, în harul ei și în profunzimea conceptului ei teatral, în talentul lui Dan Micu și în seducția pe care o emană spectacolele sale visate. Întotdeauna m-a tulburat universul straniu pe care a știut să-l creeze Aureliu Manea, conferind problematicii textelor o extraordinară acuitate și inventând imagini scenice de o inegalabilă expresivitate. Aceștia și alți câțiva au un univers propriu, pe care au
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Văzîndu-le, eu descopăr multe lucruri pe care le visam, ca regizor, în diferite perioade, lucruri pe care nu le-am realizat din diferite motive, unul fiind poate și incapacitatea mea de a ajunge la propriul vis -, iar acum acele lucruri visate există și se impun. Au trecut, cred, vreo 30 de ani de cînd, pornind de la un dialog ca acesta, am scris un articol intitulat " Cînd filmele compun o operă", referitor la primele pelicule pe care le-ai semnat: Înainte de tăcere
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
film are la temelia lui o poveste care trebuie eliberată. Prezentă în prezent. ANA vine din lumea lumilor mele pe care o caut și mă caută... Nu o voi găsi niciodată, cum și personajul filmului nu va face niciodată filmul visat. Toate înțelesurile baladei sunt prezente în elipse, în exformații. Filmele mele de până acum se rostuiesc în ANA. În acest perimetru fascinant și trist pulsează relația bărbat femeie, ambiguă, fluidă, sacră, violentă, mereu aceeași și niciodată la fel cum spuneam
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
biologică și socială (are o identitate, o familie, o profesie), dublat de Ionaghinionistul, care trăiește în orizontul nenoro cului și incomunicării (singurătate psihologică; omul ce șia pierdut ecoul) și Iona visă torul solitar. Primul conflict - între realitatea trăită și idealitatea visată - este de ordin existențial. În tabloul al doilea, vocea unui Iona resemnat se opune vocii omului revoltat, care trăiește un conflict cognitiv. Sfidând limitele, el devine căutătorul propriului adevăr, al identității sinelui de adâncime, devine Ionacugetătorul, apoi Ionaluptătorul, care se
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
moartea eroului are funcție ritualică, fiind o cale de intrare în altă etapă existențială, superioară în ordinea cunoașterii. Ea echivalează cu șansa eliberării totale, fiindcă închipuie o nouă naștere, ca ființă spirituală care transcende propria materie. Eroul poate astfel atinge visata libertate (un afară adevărat), acea palmă de loc pe care să și întipărească talpa arsă de noapte, urmă a trecerii sale prin lume, a vieții trăite ca „devenire întru ființă“. Personajsimbol, Iona e o voce a umanității, e un erou
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Să nu dai afară gunoiul, nici să dai cu împrumut foc sau sare. Să nu toci, că-ți coc degetele. Să nu te bărbierești sau să te tunzi. (Gh.F.C.) Vis Cînd te culci numărînd, ai să visezi ceva. Toate visele visate sîmbătă noaptea spre duminecă se izbîndesc. Visurile înspre duminecă nu se izbîndesc. Cînd te scoli din somn să nu te uiți pe fereastră, că uiți visurile. Ca să nu mai visezi, să nu spui visele. Dacă visează cineva că plînge, se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Își va lua diploma de licență cu media zece la 36 de ani, fiind repartizat la Radio la Redacția Emisiunilor Cultural Artistice. Va difuza în eter emisiunea "Odă limbii române" vreme de 25 de ani, studioul de radio devenind mult visata sa catedră. Invitații săi vor fi practic totuna cu profesorii și scriitorii acelor ani, începând cu academicianul, poetul și eseistul Alexandru Philippide (pe care a reușit să-l scoată din muțenia și izolarea pricinuite de vitregia vremurilor) până la foștii săi
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
utopică, îndeajuns de puternică pentru a arăta preponderent, în reversul ei, natura ruinantă, dezastrul moral. Atrase spre ritmurile și latențele lui, ele compun o suită a pionieratului citadin, reflectînd în variate postùri întîlnirea, pe diferite trepte ale aclimatizării, cu locul visat. O asemenea schimbare a decorului, implicînd lumea citadină, relativ nou "colonizată" literar, deschide în roman o nouă perspectivă, influențată deopotrivă de tradiția genului și de o sensibilitate modernă la obiect. În țesătura tematică a operei apare, ineluctabil, spațiul locuirii. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Puțina lui sensibilitate fusese rezervată locurilor și lucrurilor, nu oamenilor." Atașamentul față de obiecte se deghizează, obișnuit, în plăcere estetică, dar frecvent se exprimă ca sinecdocă, implicînd desemnarea prin părțile "divizibile"-, a spațiului (decupat ca proprietate în teritoriul mondenității), a proprietății visate. Pentru Coca-Aimée, nu există frustrare mai puternică decît amenințarea cu "evacuarea", fie și temporară, din locul proaspăt dobîndit: "Aimée (...) fusese furioasă că e obligată a-și părăsi camera și plînsese; pe măsură însă ce desperarea ei egoistă îmbrățișa cuibul de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
el în viața doctorului. Cu tonul amăgitor de tragedie, triumfător în fond, gîndul glorios al morții Lenorei nu este trăit din perspectiva unui viitor îndoliat, de soț părăsit, ci din aceea, încă nenumită, a unui eroic deznodămînt, a unei îndelung visate dezlegări. Viața (ca și trucată, mimată) alături de Lenora făcuse prin acea nouă convenție, fățișă, a căsătoriei o variantă acceptabilă a legăturii convenționale cu Salema Efraim. Aceeași convenție îl va purta pe doctorul Walter către angajamentul, cerut cu limbă de moarte
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
aceluiași acord. Le denunța succesiunea sau le disocia prezența simultană." Relația de echivalare simbolică a decorului / spațiului cu locuitorii se intensifică dacă exprimă și voința posesiunii. Subordonîndu-i acesteia aproape totul, viața personajelor se modelează scopului și se cantonează în teritoriul visat. De aceea accesul în înalta societate înseamnă permisul de trecere prin saloane în vogă, demnitatea de "a primi", de a organiza dineuri etc. Un traseu "monden" încadrează (limitează chiar) direcțiile de mișcare ale eroilor. El este periferic într-un singur
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
frunțile lor. Dama cu camelii reprezintă, dincolo de orice, tiparul dublu al femeii, transformat de o fantasmă obsesională, aiciîn extremele cele mai clare. Este o polaritate care nu permite, altfel decît într-un și mai blamabil compromis, calea de mijloc. Femeia visată, idealizată, și femeia "cocotă" (e termenul folosit în romanele lui Camil Petrescu). De aici apăsata apropiere, în fragmentele citate, cu atributele falsității și lăcomiei, emblemele chiar ale iubirii venale. De aici sinteza: femeia actriță, de meserie, jalnică, odioasă. Care imită
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cu un animal fantastic sau cu tine însuți. Un astfel de scenariu, odată amintit la trezire, produce un disconfort, o vinovăție, o senzație de straniu care pot continua pe parcursul zilei și pot chiar afecta imaginea de sine sau imaginea persoanei visate. Actul interpretării visului este foarte important, căci el face uz mai mult de starea momentului respectiv decât de conținutul visului. Cu alte cuvinte, interpretezi mai de grabă ceea ce ești înclinat să crezi decât ceea ce ai visat cu adevărat. Pe același
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
personaje pentru a obține unele satisfacții erotice. A te mas tur ba cu gândul la cea mai tânără profesoară din liceu pare a fi oarecum legitim... Dar unii tineri găsesc de cuviință să aibă un contact real cu partenera mult visată, așa că ajung să se masturbeze în timp ce o privesc de la o oarecare distanță pe profesoara cea tânără sau pe oricare altă femeie care s-ar potrivi reveriilor erotice pe care le au. Unii spun că un astfel de comportament se încadrează
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
raportul dintre național și universal, adică integrarea în cultura europeană, chestiunea continuității culturale, a ritmului dezvoltării etc. În toate direcțiile era de făcut enorm și totul întârzia fără termen "sinteza generală" acum "ștearsă de la ordinea zilei", dar evident necesară și visată ca posibilă de Maiorescu însuși. În această perspectivă, critica avea misiunea de "a deștepta tinerimea încă prea amorțită de pâcla trecutului și de a îmbărbăta spiritele spre lucrarea roditoare". Semne bune se și iviseră într-un domeniu sau altul, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
vremea noastră una din tensiunile majore ale spiritului. Ceea ce putem spera e ca mișcarea cu dublu sens a valorilor să reducă din vechile aprehensiuni și prejudecăți, să elimine noxele istoriste și să așeze lumea într-o fraternitate de atâta timp visată, prezisă, evocată. Sainte Beuve vorbea de "fraternitatea culturilor". Lunecăm astfel în utopie? Este o componentă esențială a culturii. Și trebuie să credem în ea pentru a ne spori, din timp în timp, puterile creatoare și a ne interzice căderea, involuția
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Theodorescu și-a dezvoltat, încă de la debutul aventurilor onirice, deci din copilărie, obsesia unui potențial salvator: cea a unui straniu om în cenușiu (poate un ecou din Chamisso), aici confident și misterios protector ce ii însoțește pașii prin teritoriile halucinante visate, ca un alter ego credincios: "Îndată ce ai închis ochii, te așteaptă personagii care apar numai în vis; cu care devii oarecum cunoștință veche. Nu le-ai văzut niciodată aievea! Nici nu există în carne și oase! Dar apar în somn
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
această evadare coincide cu dorința personajului de a avea o altă identitate. Imposibil de realizat iluzia unei alte identități în captivitatea sanatoriului și a relației cu Solange. Personajul se simte pentru prima dată liber sau trăiește iluzia unei libertăți mult visate: Cine ar fi bănuit că în ascunzișul acela, pierdut printre valurile de nisip, se afla el, Emanuel, Emanuel de totdeauna? Parcă își schimbase identitatea"297. Sanatoriul acționează asupra personajelor ca un drog care se insinuează lent și definitiv. Odată intrat
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]