12,728 matches
-
și avem și voința de a realiza acel ceva, dar din păcate mulți nu sunt dispu și să plătească prețul ieșirii din starea de comoditate, sau cum se mai spune mai recent, zona de confort. Voința umană reprezintă un pilon vital în construirea unei vieți împlinite. Voința este acea energie interioară care așteaptă să fie eliberată și folosită în scopul realizării celui mai minunat lucru și anume: FERICIREA. Când ne vom îndrepta privirea și vom asculta și simți profunditatea ființei noastre
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
cu propria minte, gândindu-mă că acela era Eul meu, când de fapt eu eram cu totul altceva și corpul meu încerca să-mi vorbească. Doar trebuia să mă conectez cu ființa mea (forța interioară) care era și este energia vitală unitară, eternă, mereu prezentă și comensurabilă și care m-ar fi ajutat să-mi recapăt echilibrul. Gândirea mea devenise haotică, ca un impuls permanent și repetitiv, ceea ce făcea imposibil să mă opresc din chinul în care eram. Să gândesc la
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
important impact pozitiv asupra soluționării problemelor. Succesul oricărei comunicări este determinat, în primul rând, de înțelegerea și acceptarea diferențelor de valori umane. Adevărata comunicare nu presupune numai schimburi de cuvinte, idei și informații, ci și sentimente, emoții, trăiri. Noi suntem vital conectați unii cu alții, dependenți unii de alții, iar atitudinea noastră față de semenii noștri ar trebui să fie pozitivă, pentru că în această interacțiune umană, orice atitudine exercitată într-un anumit punct se va reflecta asupra întregului, deci implicit asupra noastră
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
de la sine. Dispar fricile și emoțiile negative, o să reușim să stăpânim orgoliul și indispozițiile, bolile o să ne părăsească și toate relațiile afective o să se îmbunătățească în mod vizibil. Am înțeles că gândurile pun în mișcare inteligența potențială și înțelepciunea, forțele vitale și energiile latente interioare și în final am ajuns la acea pace lăuntrică, aceasta a alungat orice durere emoțională și veselia a înlocuit tristețea, iar lumina a biruit asupra tenebrelor și am dobândit astfel libertatea spirituală și o deplină încredere
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
imunitar în cazul lupus ului este perfect din punct de vedere analitic, dar singura lui problemă este că nu-și cunoaște sarcinile de serviciu. El știe că trebuie să muncească și atacă propriul organism pe care îl distruge, vizând organele vitale (rinichi, ficat, inimă, plămâni, articulații și mușchi). Lupus-ul este descoperit prin analize de sânge și prin biopsie intramusculară. În sânge se evidențiază celule lupice, iar pe țesutul muscular se evidențiază inflamații mononucleare. Acestea ar fi caracteristice principale, plus alte
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
gândirea mea, vizavi de starea ființei umane, dar m-am gândit că așa cum eu m-am influențat și m-am inspirat din cărți similare cu cartea mea, am decis să punctez pe chestiuni arzătoare și de o importanță majoră, chiar vitală pentru omul mileniului trei. Cred că sunt în asentimentul vostru în ceea ce privește această opțiune. Cum am mai spus, cine mai citește cum făcea Ion Creangă baie sau fura cireșe de la mătușica din deal și multe alte năzdrăvănii, pe care toți le-
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
din când în c=nd să mai potolim mintea încărcată cu imagini persistente, mari, zgomotoase, apropiate și grele, despre vremuri grele și să mai facem loc și timp și inimii să se mai exprime, așa încât să putem crea acel echilibru vital și să nu mai fim deprimați. Calea schimbării noastre, așa cum s-a întâmplat la mine, nu trece prin mlaștina amintirilor neplăcute și ceea ce trebuie să facem este să schimbăm submodalitățile. Însăși structura amintirilor, accept=ndu le frumos și discret. Amintirile
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
înalt de vibrație”. Încercarea de a-l defini pe Dumnezeu constituie cel mai îndrăzneț gând al minții umane. Despre Dumnezeu am mai scris în cartea mea, dar nu ar ajunge o mie de vieți să explici acest fundament universal și vital pentru noi, ființele extraordinare numite oameni. Dar când ajungi să înțelegi mai simplu acest mister universal, nu te mai chinui și nu te mai rătăci în DE CE-uri și în explicații interminabile. Când ajungi și accepți faptul că exiști
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
asta nici măcar nu se Întâmpla la intervale regulate. Nu. Uneori puteau trece și câteva zile pînă să-și coboare pleoapele, alteori flutura din ele de nu se mai oprea, ca o codană ieșită la primul bal. Nu prezenta nici un semn vital, și totuși, conform legilor statului, era viu. În același timp, nici mort nu puteai spune că era. Medicina a Încercat să rezolve problema existenței/nonexistenței sale prin metode moderne: un eminent chirurg a propus o operație prin care să i
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Împins de aburul leneș prin tubul unei macaroane nimeream În plin carnaval venețian, de unde izul unsuros al cartofilor prăjiți mă propulsa, evident, Într-un restaurant McDonald’s, transpirând deasupra băii sfârâitoare de ulei. Redus la fluxul și la refluxul lichidelor vitale, am deprins bucuria până atunci neglijată a navigației. Urmăream cum picătura părăsea rezervorul perfuziei, pornind de-a lungul șenalului navigabil al tubului. Pătrunzând În mine-brațuldrept, proviziile Înmagazinate În cala-i transparentă erau descărcate În mai multe bărcuțe, iar noua flotă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
am adăugat, văzând că nimeni nu spunea nimic. Splendoarea a zâmbit și și-a ridicat adorabilul posterior de pe tăblia biroului, iar apoi s-a Îndreptat Încet către fereastră. Purta o rochie superbă, care-i dezvelea spatele, umerii și câteva organe vitale. Când mergea, se răsucea ca o tornadă, magnetizând orice ființă de sex bărbătesc aflată În raza ei de acțiune. Dacă Venus din Milo ar fi avut brațe, ar fi aplaudat-o până și le-ar fi pierdut din nou. Până
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
în cazul lui Creangă, cel din "Amintiri". Mihai Cantuniari se arată sceptic în privința epocii actuale, pe care o traversează cu prețul unor dramatice frământări interioare ("Trecutul regăsit mă încântă..., pe când prezentul doar îl îndur", p. 96) și își recapătă tonusul vital și privirea senină doar atunci când își evocă anii de copilărie, adolescența și prima tinerețe, cu neuitatele lor trăiri, experiențe, împliniri și deopotrivă cu erorile și neîmplinirile lor: "E minunat să luneci dus-întors prin vremi, înghițind deceniile ca pe stridii" (p.
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
să scandeze lozinci și să-i aplaude pe conducători de 1 Mai și 23 August se înșală. În mod aproape patetic, autorul ține să precizeze: "Tinerii de atunci se mulțumeau cu mai nimic și tot plini de entuziasm erau, tot vitali, tot simpatici. Credeți-mă!" (p. 159). Crescut în Bucureștiul acelei epoci, memorialistul a beneficiat din plin de liberalizarea regimului comunist la sfârșitul epocii Dej și din primii ani ai epocii Ceaușescu, care a dat românilor atâtea speranțe, infirmate, din nefericire
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
alta. Eu nu simt nici un fel de frustrare pentru literatura română faptul că nu a obținut până acum nici un Premiu Nobel, când citesc în lista premiaților atâtea nume mediocre. Dar să nu ne facem iluzii că a-l obține e vital. Lista lui Harold Bloom din Canonul occidental (nici acolo nu figurăm cu nimic) e mai importantă decât lista premiaților Nobel pentru literatură. Și totuși... Pe termen scurt, de patru-cinci ani, prima șansă o are, după părerea mea, Ana Blandiana (un
Nobelabilitatea literaturii române by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9163_a_10488]
-
este un mascul și basta"), la cugetări de un cinism care sugerează un machism feminin - dacă se poate vorbi de așa ceva - ("Un bărbat este un apendice care contribuie la bunul mers al organismului, dar care nu este nici indispensabil, nici vital"). Nu lipsește reacția acrită, a femeii dezamăgite care a văzut multe și nu își mai face prea multe iluzii: "Bărbat: un telefon siropos în pauzele de serviciu, un cadou simandicos de Crăciun și un buchet de flori de ziua numelui
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
a ridicat și a plutit În aer, a răspuns afirmativ, adăugînd că acest miracol s-a produs datorită rezonanței cosmice, deoarece tot ce există are aceeași sursă, care În limba sanscrită se numește PARAMATMAN. Probabil că energia vibratorie a fluidului vital akasha a intrat În rezonanță cu microcosmul acelei femei, transferîndu-i o parte din energia subtilă, din care a derivat manifestarea locală a forței vitale universale În formă de vortex, denumită prana, chi sau ki și utilizată frecvent de yoghini În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
are aceeași sursă, care În limba sanscrită se numește PARAMATMAN. Probabil că energia vibratorie a fluidului vital akasha a intrat În rezonanță cu microcosmul acelei femei, transferîndu-i o parte din energia subtilă, din care a derivat manifestarea locală a forței vitale universale În formă de vortex, denumită prana, chi sau ki și utilizată frecvent de yoghini În tehnica levitației. De altfel, orice miracol are la bază fenomene de sincronicitate. De exemplu, asasinarea lui Abraham Lincoln și a lui J.F. Kennedy prezintă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
conduita lui Pablo lăsa loc oricăror speculații, iar pentru maior lucrul cel mai neplăcut rămînea imposibilitatea de a determina cine Îl trimisese. Dacă nu era un simplu psihopat, Însemna că, oricine l-ar fi trimis, purta cu el un mesaj vital, la care maiorul ar fi putut ajunge numai dacă ar fi știut „fraza semnal“ - dar nu o știa. Sau, ceea ce Însemna cam același lucru, nu știa că o știe! Din păcate, nici lectura „Memoriilor“ nu-i oferi cheia pe care
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
capăt la celălalt. După doar cîteva mișcări descoperi că drumul îi era barat de un morman de carne și zdrențe năclăite în sînge. Două cadavre, bărbat și femeie, căzute unul în brațele celuilalt, găurite parcă fiecare exact în aceleași puncte vitale, se încăpățînau și după moarte să rămînă în încleștarea lor fatală. La început, încercă în zadar să îi despartă unul de celălalt rostogolindu-i de pe o parte pe alta, gîndindu-se că așa o să-i fie mai ușor să-i urnească
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
gît le multiplicau pe șest, și cîte metode ingenioase inventaseră ca să le expedieze dincolo de gardurile instituției, peste indicațiile venite de sus, care nu îngăduiau așa ceva nici în ruptul capului. Sau măcar să fi văzut cum se alcătuia o proclamație de importanță vitală pentru țară, acolo la etajul 11, de niște generali cu bube pe față, senili, scofîlciți, și puțind ca niște stîrvuri. Ai fi dat pe-afară, soldățelule, la fel cum am făcut-o și eu, ți-ai fi borît mațele peste
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
sentiment de ușurare când am plecat de acolo și cred că și ea a simțit același lucru. N-am mai abordat nici o temă gravă, ne-am purtat unul cu celălalt cu multă blândețe, ca doi invalizi. Eram mânat de nevoia vitală de a-i vedea pe Palmer și pe Antonia. Trecuse de ora unsprezece dar lada cu vin promisă îmi oferea un pretext bine venit. Am presupus că nu se culcaseră. Am bătut la ușa salonului și am deschis ușa. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
aproape că am început să mă rog. Am intuit un moment de ezitare înlăuntrul ei. Dacă aș izbuti să găsesc cuvintele potrivite și să o determin să vorbească în continuare, atunci aș reuși să o mai rețin în această secundă vitală; la cea mai mică greșeală m-ar alunga imediat. Alegându-mi cu grijă cuvintele, am spus: — Mă bucur că nu te arăți sceptică în privința iubirii mele. Dacă există vreun lucru clar în toată povestea, atunci ăsta trebuie să fie. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
se considera un membru al speciei masculine, Karp nu avea cum să-mi aplice tratamentul pe care l-am primit la Hotelul Kreuzer. Mai mult nu cred că trebuie spus despre această problemă. Dacă, În ceea ce privește interpretarea, un astfel de detaliu vital nu era corect, nu aveam nici un motiv să presupun că restul ar fi fost. Și totuși, important era să-mi dau seama care dintre informațiile oferite de Wickert trebuia să fie rearanjat În așa fel Încât să arunce o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se considera un membru al speciei masculine, Karp nu avea cum să-mi aplice tratamentul pe care l-am primit la Hotelul Kreuzer. Mai mult nu cred că trebuie spus despre această problemă. Dacă, În ceea ce privește interpretarea, un astfel de detaliu vital nu era corect, nu aveam nici un motiv să presupun că restul ar fi fost. Și totuși, important era să-mi dau seama care dintre informațiile oferite de Wickert trebuia să fie rearanjat În așa fel Încât să arunce o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
avut timp să-și amendeze propunerea adăugând „pentru o vreme“ sau „până ți-e mai cald“, ea alunecă la podea. El Îi luă mâinile și i le frecă, privindu-i fața cu neajutorată Îngrijorare. I se păru brusc de o vitală necesitate să-i sară În ajutor. Dacă ar fi privit-o dansând pe scenă sau așteptând pe o stradă luminată În fața intrării artiștilor, ar fi considerat-o doar o provocare pentru simțurile lui, dar așa neajutorată și bolnavă sub lampa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]