1,600 matches
-
despre care babulea Îi vorbise de atâtea ori, fusese transformată În post de poliție, iar alta, În grajd. Vaci grase, și altele costelive, numai piele și os, Își făceau de lucru prin altare. Mugeau stins, Întinzându-și gâturile lungi printre vitraliile sparte, scurgându-și tristețea ochilor pe cerul Înstelat. Din când În când, soseau În vizită și rude ce veneau din Marea Rusie. Erau atât de slabi și se purtau cu atâta umilință, Încât păreau că vin nu dintr-un tărâm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Nick, liber cugetător convins, nu ar fi acceptat-o niciodată pentru sine, în nici una dintre religii. Tudor’s room este restaurantul de protocol al universității. O minune făcută după modelul Cambridge, dar cu spații și bani americani. Mari și mulți. Vitralii superbe, eleganță, dar o uriașă lipsă de formalism. În colț, la fiecare prânz cânta la pian un tânăr de la Music School. Născută în Transilvania. Pe atunci nu am înțeles ce mascaradă a fost acest vot. Eh, uneori o pățesc. Francezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
se păstrau de-ale gospodăriei și lemnele pentru iarnă. În holul pe care îl ocupam și în care-mi instalasem biroul, biblioteca și două fotolii, se intra prin ușa principală de la față; lumina zilei pătrundea aici îndoielnică prin cele două vitralii givrate ale ușii, ca singură deschidere în afară. Proprietarul și soția lui intrau în casă prin ușa bucătăriei, eu având rezervată pe aceasta din hol cu boltă ornamentală în afară. Cele trei trepte și ușa greoaie din lemn de nuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
o armonie ciudată, topindu-se unele într-altele ca în vis: păreau ceruri cu stele căzătoare sau poieni cu sclipiri de râuri, faruri mistuite de ceață, peisaje schimbătoare ca norii, pânze pe care ule iurile străluceau ca lumina filtrată prin vitralii. În partea dreaptă a odăii se ridica un șevalet uriaș, din lemn închis, care, nu știu de ce, îmi evocă deopotrivă ima ginea înfricoșată a unui tron sumbru și pe cea a unei tram buline aflate la o înălțime amețitoare. Și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
acel domeniu, Sergiu fă cuse să renască o oază de românitate: bisericuța, icoa nele, mobilele, covoarele de pe pereți, tot. Bisericuța avea treizeci de metri înălțime. Eu am pictat în ulei Drumul Crucii și ușile de lemn, ca la mânăstirile noastre. Vitraliul a fost tot opera mea. Clopotul de bronz, care cântărea o tonă, fusese adus de la München... Pe afară - scările ca se lor vopsite în culori calde, amfore autentice. Aveam peluze, flori minunate mov și pini superbi. Vederea se deschidea spre
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
și sanie. — Nici casa noastră nu era de lepădat, zâmbi Ioana. Era o clădire cu trei etaje, cu mobile splendide, covoare, icoane, aveam și noi o scară de marmură albă. La ferestre 32 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE erau vitralii, în sufragerie erau lambriuri de acaju. În bi roul tatei se aflau o enormă bibliotecă, o canapea și două fotolii în cuir de Russie bordo. Biblioteca, întinsă pe toți pereții, avea uși de sticlă, pentru protejarea cărților de praf. Aveam
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
am putut face altfel, mi-a fost imposibil să nu-l părăsesc. Sergiu era destinul meu. Iubirile de până atunci mă ținuseră captivă în vremelnic. Cu Sergiu am avut reve lația iubirii eterne. Prin el am întrezărit, ca printr-un vitraliu de muzică, prezența lui Dumnezeu. GUSTUL LIBERTĂȚII Șevaletul și bagheta Pe când locuiam în atelierul Ioanei, am observat că gesturile zilnice îmi deveneau din ce în ce mai lente. Chiar atunci când mă grăbeam, mișcările mi se făceau cețoase, pașii îmi erau nesiguri. M-am așezat
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
nu pară vizitatorilor un sacrilegiu. Dar nu a fost așa. Oamenii au simțit că doream să creez stări de grație prin culoare, reflexe, lumină. Crist, Fecioara, sfinții nu-mi apar ca personaje, ci ca prezențe stilizate, ca razele filtrate prin vitralii. Nu le poți vedea în clar, căci privirea muri toare e mărginită, dar ți le poți imagina, dincolo de contur. Am pictat dorul de Dumnezeu. IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE Jucării Se făcuse târziu. Auriul salonului în care ședeam de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
bine. Când este invitat să-și petreacă Crăciunul cu familia Chapel, o interpretează ca pe un semn bun. Pagină separată În biserica satului, mormăie colinde, bucurându-se de gustul celui mai bun vin al profesorului. Noi trei magi... Lumânări și vitralii și afară un ajun de Crăciun proaspăt la Costwold. Îl așteaptă încă alte trei zile de paradis; zăpada din jur fiind adâncă, le scârțâie sub picioare, dealurile parcă leșină în întuneric în spatele a sute de generații de bărbați și femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
imaginea. Apoi se auzi un bizar țăcănit de ordinator în funcțiune și un glas metalic rosti: - Hai, vino mai aproape! Și, dinspre "altar", se aprinse o lumină de zirconiu. Homer șchiopătă într-acolo, în fund se înălțau trei ferestre, cu vitralii verzi, acvatice, acoperite de niște ecuații elegante ca arabescurile unor covoare persane. Sub ogiva fiecărei ferestre se găsea câte un mare paralelipiped de cristal, cu sextilioane de celule moletronice. Doi ochi, două urechi, două nări și o gură dădeau celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
așa trebuie să fii... - Nemaipomenit! - Așadar, corespunzi întru totul ideilor mele preconcepute despre dumneata. - Ce drăguț! - Nu înseamnă oare asta că-mi ești predestinată? - Oare?! făcu vocea ei adâncă și puțintel speriată. În ochii tulburi și injectați ai lui Homer vitraliile deveniseră luminile îndepărtate ale metropolei, iar cele trei altare - un vesel carusel infinit. - Analiză în undele delta! ceru Zeul Concentrării. Două brațe metalice coborîră de undeva și, cu precizie și indiferență, prinseră de subțiori ghemotocul uman rătăcitor cu gândul prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
de o armonie ciudată, topindu-se unele într-altele ca în vis: păreau ceruri cu stele căzătoare sau poieni cu sclipiri de râuri, faruri mistuite de ceață, peisaje schimbătoare ca norii, pânze pe care uleiurile străluceau ca lumina filtrată prin vitralii. În partea dreaptă a odăii se ridica un șevalet uriaș, din lemn închis, care, nu știu de ce, îmi evocă deopotrivă imaginea înfricoșată a unui tron sumbru și pe cea a unei trambuline aflate la o înălțime amețitoare. Și bunica mea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
tot acel domeniu, Sergiu fă cuse să renască o oază de românitate: bisericuța, icoanele, mobilele, covoarele de pe pereți, tot. Bisericuța avea treizeci de metri înălțime. Eu am pictat în ulei Drumul Crucii și ușile de lemn, ca la mânăstirile noastre. Vitraliul a fost tot opera mea. Clopotul de bronz, care cântărea o tonă, fusese adus de la München... Pe afară - scările ca se lor vopsite în culori calde, amfore autentice. Aveam peluze, flori minunate mov și pini superbi. Vederea se deschidea spre
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
și niște atenanse pentru cupeu, pentru trăsură și sanie. — Nici casa noastră nu era de lepădat, zâmbi Ioana. Era o clădire cu trei etaje, cu mobile splendide, covoare, icoane, aveam și noi o scară de marmură albă. La ferestre erau vitralii, în sufragerie erau lambriuri de acaju. În bi roul tatei se aflau o enormă bibliotecă, o canapea și două fotolii în cuir de Russie bordo. Biblioteca, întinsă pe toți pereții, avea uși de sticlă, pentru protejarea cărților de praf. Aveam
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
am putut face altfel, mi-a fost imposibil să nu-l părăsesc. Sergiu era destinul meu. Iubirile de până atunci mă ținuseră captivă în vremelnic. Cu Sergiu am avut reve lația iubirii eterne. Prin el am întrezărit, ca printr-un vitraliu de muzică, prezența lui Dumnezeu. Șevaletul și bagheta Pe când locuiam în atelierul Ioanei, am observat că gesturile zilnice îmi deveneau din ce în ce mai lente. Chiar atunci când mă grăbeam, mișcările mi se făceau cețoase, pașii îmi erau nesiguri. M-am așezat pe pat
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
nu pară vizitatorilor un sacrilegiu. Dar nu a fost așa. Oamenii au simțit că doream să creez stări de grație prin culoare, reflexe, lumină. Crist, Fecioara, sfinții nu-mi apar ca personaje, ci ca prezențe stilizate, ca razele filtrate prin vitralii. Nu le poți vedea în clar, căci privirea muri toare e mărginită, dar ți le poți imagina, dincolo de contur. Am pictat dorul de Dumnezeu. Jucării Se făcuse târziu. Auriul salonului în care ședeam de vorbă se ștergea pe încetul, înghițit
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
secrétaire, în dreptul ferestrei, și descifra niște desene ciudate. Poate că acolo, în acele desene, se aflau ascunse tainele unor vrăji sau complicatele trasee până la palatul vreunui zmeu înspăimântător care o răpise pe fata împăratului... În lumina soarelui care trecea prin vitraliul ferestrei, Manuc cerceta desenele celor două cupe comandate încă din iarnă. Matteo i le adusese chiar în dimineața aceea. Cuprindeau și numeroase note referitoare la compoziție, proporție, efecte. Toate dovedeau că meșterul înțelesese exact ceea ce îi ceruse. Când și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
iarnă. Matteo i le adusese chiar în dimineața aceea. Cuprindeau și numeroase note referitoare la compoziție, proporție, efecte. Toate dovedeau că meșterul înțelesese exact ceea ce îi ceruse. Când și când, însă, în conturul celor două cupe, printre umbrele colorate ale vitraliului care jucau peste ele, în mod cu totul inexplicabil, auzea vocea Marioritzei, întrezărea zâmbetul sau privirea ei. Exista într-adevăr vreo legătură între ea și femeia aceea pe care o surprinsese ieșind din baie, în casa lui Dante Negro? Frumusețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dumnealor, stăpânii, vor pleca acolo, la pădure. PAGINĂ NOUĂ 24 Mariam fredona ușor. Se sculase devreme. Culesese câteva flori din grădină și acum le așeza în vazele înalte de pe consola din salonul de jos. Lumina vie a dimineții trecea prin vitraliile ferestrelor, presărând o ploaie de petale colorate peste fața, umerii goi, brațele și cămașa ei subțire de noapte. Manuc tocmai cobora scara. Se opri în dreptul oglinzii venețiene, între două coloane de porfir. Își privi soția. O urmări cu plăcere cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de la intrare spre marea sală de recepții. Manuc lipsea de mai multe săptămâni, dar lăsase instrucțiuni precise pentru primirea plenipotențiarilor ruși și turci. Bucătarii începuseră deja să pregătească multe și rafinate feluri. Dineul se anunța grandios. În salonul restaurantului, reflexele vitraliilor desenau forme geometrice divers colorate pe fiecare masă. Ospătari apretați și aferați, cu mănuși impecabile, controlau atent farfuriile, tacâmurile și înălțau turnuri de pahare pentru șampanie. Cei din subordine ștergeau, înlocuiau, rearanjau, executând orice indicație pe loc și în tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
marele dragoman. Dacă Manuc, omul care îi cunoștea bine pe turci, plecase tocmai la Sibiu, cum se zvonea, acesta era într-adevăr un semn rău. Prințul mirosise ceva. Dar ce? Privi în jur și frisonă. Pete de culoare din reflexele vitraliilor deformau trăsăturile tuturor. Probabil că și el arăta la fel. Ca un saltimbanc într-un mare circ. Uralele mulțimii și strigătele soldaților din garda de la intrare anunțară sosirea celui mai important om din principate, generalul Kutuzov. Cei prezenți se ridicară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu Întâmpină rezistența aerului și nu produce frecare În punctul lui de sprijin ar fi oscilat În mod regulat o veșnicie. Sfera de aramă arunca licăriri palide și schimbătoare, după cum ajungea În bătaia ultimelor raze de soare ce răzbăteau prin vitralii. Dacă, așa cum se petrecea altădată, ar fi atins cu vârful ei un strat de nisip umed Întins pe podeaua corului, ar fi desenat la fiecare oscilație o dâră ușoară pe sol, iar dâra, schimbându-și infinitezimal direcția cu fiece clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
drept refugiu. Nici măcar instalațiile mari pentru vapoare, din dreapta, relicve ale vreunei Lusitanii Înghițite de ape, nici imensul motor cu gaz al lui Lenoir, cu varietatea lui de roți dințate. Nu, cel mult, acum, că lumina scădea și pătrundea apoasă prin vitraliile cenușii, mă cuprindea din nou teama să mă ascund printre animalele acelea și să le regăsesc apoi pe Întuneric, la lumina torței mele electrice, renăscute În tenebre, gâfâind Într-o respirare greoaie, telurică, oase și viscere fără piele pe ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care, desigur, printr-un joc interior de lentile ce-i permitea un unghi larg de vedere, capta imaginile exterioare. Calculând parcursul pe care-l făcusem urcând, am Înțeles că periscopul Îmi permitea să văd exteriorul ca și cum aș fi privit prin vitraliile de sus ale corului de la Saint-Martin - ca și cum aș fi privit atârnat de Pendul, ultima viziune a unui spânzurat. Mi-am adaptat mai bine pupila la imaginea aceea albicioasă: acum puteam vedea rue Vaucanson, spre care dădea corul, și rue Conté
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
niște animale mici, nu ne-am dat seama dacă erau Împăiate sau mumificate sau reproduse foarte fin. totul parcă Înecat Într-o lumină difuză și crepusculară. Ea părea să provină de la o fereastră mare cu două arcade, din fund, de la vitraliile ei despărțite În romburi prin bare de plumb, filtrând o lumină chihlimbarie, Însă lumina de la fereastră se contopea cu aceea a unei lămpi mari puse pe o masă de mahon Întunecat, acoperită cu hârtii. Era una dintre acele lămpi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]