4,713 matches
-
se hotărăște să plece. Pe cer, nori dolofani se descompun și se recompun cu repeziciune ca Într-un joc al imaginației. Soarele Îi Încălzește plăcut trupul, Îi dă senzația unei băi calde. Ajunge În dreptul unei săli de expoziție. Privește prin vitrină Înăuntru: Îngeri stranii de gips, colorați, În atitudini umane, sunt expuși laolaltă, cu o colonie de păsări din ghips. O intensă desfășurare de forme, părând desprinse dintr-un cretacic fabulos. Pe vitrină În stânga sus, este lipit un afiș modest, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Ajunge În dreptul unei săli de expoziție. Privește prin vitrină Înăuntru: Îngeri stranii de gips, colorați, În atitudini umane, sunt expuși laolaltă, cu o colonie de păsări din ghips. O intensă desfășurare de forme, părând desprinse dintr-un cretacic fabulos. Pe vitrină În stânga sus, este lipit un afiș modest, ce poartă un nume: Silvia Radu. Își amintește că a văzut cândva de mult, Într-o revista ,,Secolul 20,, ,niște imagini cu atelierul Silviei Radu și niște reproduceri cu Îngeri de ghips care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de prețul unei lucrări. Ca Într-un dans de caracter, bărbatul dă roată de câteva ori sculpturii pe care ,,a pus ochii,, , cercetându-o prin ochelari, ca pe o marfă de consum. Antoniu ar sta ore În șir lipit de vitrina sălii de expoziție, și nu s-ar plictisi să privească mulțimea de Îngeri și de păsări, pentru că ele s-au născut din harul și frumusețea acestei lumi. Antoniu se hotărăște să plece spre ghetou. Nu mai e mult și soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a scoate din gâtlej, un lătrat scurt. Antoniu se apleacă din nou asupra caietului... Anticarul din Piața Sfantul Gheorghe, era bătrân ca și cei care-i aduceau cărți, vestigii ale unor biblioteci cândva Înfloritoare, străjuind cu demnitate pereții caselor. În vitrina prăvăliei, se aflau tomuri deschise, cu file Îngălbenite de la soarele care bătea vara În ele și pline de musculițe moarte, pe care bătrânul anticar nu le culesese, de parcă ar fi conservat un spațiu arheologic. Pe bătrânul anticar, Îl găseai În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și pantofi de mărimi mai mari, și nu doar pentru femei, și imediat după ea urmează frizeria lui Kretschmer. Ieșind pe partea opusă a gării, am zărit imediat frunza stilizată de mentă, montată pe fațadă. Soarele tremura ca gălbenușul În vitrina prăvăliei, dar Înăuntru se dovedi a fi Întuneric și răcoare. Doi domni Își așteptau rândul, stând cu spatele la o oglindă mare, cu privirea odihnindu-se pe o altă oglindă din fața lor - care le Întoarse privirile goale Înmiit. Judecând după discuția dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe lângă pantofar și pe lângă un magazin second-hand. Acum am putut desluși „PENSIUNEA LANDAU, ETAJUL 2“ pe tăblița de tinichea care ieșea În afară dintr-o clădire Înghesuită de mai Încolo. Chiar Înainte să deschid ușa, am aruncat o privire spre vitrina magazinului de alături. Cine dorea, putea să cumpere un Întreg „set pentru igienă“ la un preț modest, inclusiv un aparat de ras franțuzesc, o periuță de dinți englezească, un tub alb-albastru de Chlorodont, faimoasa pastă de dinți germană pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și neregulat. Dora Își vârî mâinile băgate În mănuși În buzunare și o luă spre sud. Am urmat-o. Am mai continuat să ne plimbăm câtva timp fără să schimbăm vreo vorbă. Din când În când ne-am uitat la vitrinele magazinelor, dar nici unul din noi n-a spus nimic. După un timp, am ajuns la una din străzile principale ale orașului. Atârnată la o intrare, o tăbliță abandonată spunea: „DOAR OAMENII GOI SUNT EMANCIPAȚI!“ — Lui Îi e ușor să zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sais quoi În plus, dar orișicât. Cu puțin norc, aș putea face rost de proba necesară pentru a deconspira secretul rușinos pe care Dora trebuie să-l fi descoperit. Jumătate de oră mai târziu, mi-am verificat peruca Într-o vitrină și am simțit că pulsul Începe să-mi bată din ce În ce mai tare - nu la fel ca mai demult, când mă Îndreptam spre Madame cu inima Încărcată, aproape sărindu-mi din piept, ci mai degrabă lin și făcându-mă să transpir, simțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mea zdravănă, cu fundul mare, cu buze nerujate, cu picioarele goale, unde ești acum, Kay-Kay? Câți copii ai? Oare chiar ai ajuns o grăsană? Ei și! Să ne-nchipuim că te-ai făcut cât casa - oricum ai nevoie de-o vitrină pentru caracterul tău! Cea mai bună din tot Middle West-ul - de ce-am alungat-o? Vai, o să ajung cu povestea și acolo, nici o grijă, de-acum știm că durerea pe care singuri ne-o provocăm e la o distanță doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Street. Dar în anii aceia nici prin gând nu mi-ar fi dat să pornesc în căutarea închisorii. Ce nevoie aveam? Știam unde e Stadionul Ruppert, fieful echipei Triple A Bears din Newark. Știam pe unde vine varieteul Empire, cu vitrina ce o înfățișa pe „Evelyn West, cu sipetul ei de comori“. Știam să ajung la aeroportul din Newark, la Biblioteca Publică din Newark, la organizația tinerelor evreice; v-aș fi putut arăta drumul spre magazinul universal Bamberger’s, spre Parcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fața ei, cu buzele rujate doar atât cât să facă acel chip banal ceva mai atrăgător. Nu era Însă Întru totul banală; trăsăturile ei mignone, capul, nasul și urechile Îi dădea un fel de fals rafinament, cumva destul de atrăgător, ca vitrina de Crăciun a unui magazin provincial, plină de lumini mici, beteală și cadouri de rând. Myatt Își aminti ce privire Îi aruncase când venea pe coridor și se Întrebă vag de cine-i amintea. Îi era recunoscător că nu manifestase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și o haină albă din cașmir. Speram ca vestimentația să-mi ascundă starea de neliniște. Spre surprinderea mea, când am ajuns eu, Lauren era deja la Blue Ribbon, la intersecția dintre Downing și Bedford. Stătea la o masă rotundă lângă vitrina drăgălașului restaurant. Purta o rochie Înfoiată din șifon mocca. În ciuda vremii răcoroase de toamnă, nu avea ciorapi, fiind Încălțată cu niște papuci roz pastel din piele de crocodil. O capă moale, verde, din blană de vulpe, era aruncată neglijent peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
era legat de schița bijuteriei de la S.J. Phillips: Hunter nu suflase o vorbă despre ea. Nici măcar o aluzie. În timp ce tot mai multe luminițe Împodobeau orașul, scânteind albe de-a lungul bulevardului Park Avenue ori strălucind Într-un roz șic În vitrinele de la Bergdorf Goodman, Îmi spuneam În sinea mea, Întruna, că sigur bijuteria avea să fie cadoul meu de Crăciun. Chiar dacă era un pic prea devreme pentru brad, eu Îl cumpărasem pe al nostru la câteva zile după Ziua Recunoștinței, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o grămadă de grinzi curbate care susțin fierăraia ruginită. — Veniți după mine, zice Helen Boyle. Eu parcă știam că mușchiul crește doar pe latura dinspre nord a unui dulap... Își umezește două degete în gură și le ține în sus. Vitrinele rococo, bibliotecile iacobine, comodele neogotice, sculptate și lăcuite, șifonierele în stil franțuzesc provincial se înghesuie în jurul nostru. Cabinetele de colecții edwardiene din lemn de nuc, oglinzile victoriene, etajerele neorenascentiste. Nuc și mahon, abanos și stejar. Picioare cu ornamente sferice, picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de pat, mă angajez într-un alt canion de mobile. În spatele meu, Helen strigă: — Poate aflați cum să prefaceți țărâna în pâine. Și eu îmi continui drumul, șchiopătând. Și ea strigă: — Unde vă duceți? Ieșirea e pe-aici. În dreptul unei vitrine irlandeze cu frontonul spart cotesc la dreapta. În dreptul unui cabinet Chippendale negru de lac japonez cotesc la stânga. În spatele tuturor acestora, vocea ei zice: — Poate reușiți să-i însănătoșiți pe cei bolnavi. Poate reușiți să-i vindecați pe ologi. În dreptul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
la stânga. În spatele tuturor acestora, vocea ei zice: — Poate reușiți să-i însănătoșiți pe cei bolnavi. Poate reușiți să-i vindecați pe ologi. În dreptul unui bufet belgian cu cornișă ornată cu sfere și stâlpișori cotesc la dreapta, apoi la stânga, în dreptul unei vitrine edwardiene pentru colecții, cu panouri din sticlă de Boemia. Și vocea care mă urmărește zice: — Poate reușiți să curățați mediul înconjurător și să transformați lumea într-un paradis. O săgeată scrijelită pe o măsuță de ceai indică o direcție, deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
negre. Trandafiri maronii putreziți pe tulpinile negre îmbrăcate în mucegai cenușiu. Unul dintre buchete este legat cu o panglică lată de satin negru. Pe covorul îmbâcsit din sufragerie se desenează urma lăsată de o canapea. Mai e și urma unei vitrine, apoi micile adâncituri lăsate de picioarele scaunelor și măsuțelor. Într-un loc e un pătrat mare, pe suprafața căruia covorul s-a bătucit uniform. Tot decorul ăsta îmi pare foarte cunoscut. Tipul cu mașinuțele de curse face semn spre fotoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
spre prăvălia lor, de-a lungul magazinelor de pe Fortune Green Road înspre Quadrant, devenise pentru ea a o doua natură. Când ajunse la magazin, acesta arăta la fel ca întotdeauna și se afla exact în același loc pe bulevard, cu vitrine de o parte și de alta. De data aceasta, pe când Carol intra printr-una dintre ușile laterale ale magazinului, tiza ei ieșea val-vârtej pe cealaltă, fugărind un tânăr din categoria alcoolicilor nedoriți. Nu mai ai ce căuta pe-aici! șuieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
iresponsabilitate brutală. Cealaltă Carol îl luase pe nepregătite și izbutise să-l dea afară. Dar acum își revenise din surpriză și tocmai își ducea mâna la șliț. Carol stătea lângă Ted Wiggins. Ambii erau înmărmuriți și asistau la scenă de parcă vitrina magazinului ar fi fost un ecran, iar ei plătiseră bilete să o vadă. Deși abia începuse să se obișnuiască să se sprijine de tejghea, cu o mână în buzunarul de la blugi, Carol învățase destul de repede să-și folosească degetele ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
apropie de vreun deznodământ previzibil. În loc să fie intimidată sau scârbită de deversare, Cealaltă Carol arunca la rândul său o ploaie de invective. Bărbatul se clătină confuz sub tirul verbal, dar nu înainte ca un jet de urină toxică să boteze vitrinele magazinului și pantalonii proprii. Stând în spatele lui Carol, Ted Wiggins își strecură mâna în deschizătura dintre coapsele ei înfășurate în blugi. Încremeni pentru o clipă, imaginându-și consecințele gestului său, apoi, cu o mișcare decisă, degetele i se strânseră în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de sus a fațadei spitalului. Ce ironie perversă, se gândise el, să le oferi acestor bolnavi priveliștea unor decorațiuni care evocă propriile lor descuamații. Îi aminteau de vaginul său; asemănarea îl atrăsese. Se sprijini, încercând să-și păstreze echilibrul, de vitrina de la Poons Restaurant, dar se retrase imediat. Câteva bucăți din specialitatea casei, pastramă de rață, erau expuse în vitrină. Carnea portocalie, aplatizată și oasele ascuțite îi aminteau de Juniper. Lipsa capului și poziția înclinată îi aminteau de el însuși. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
care evocă propriile lor descuamații. Îi aminteau de vaginul său; asemănarea îl atrăsese. Se sprijini, încercând să-și păstreze echilibrul, de vitrina de la Poons Restaurant, dar se retrase imediat. Câteva bucăți din specialitatea casei, pastramă de rață, erau expuse în vitrină. Carnea portocalie, aplatizată și oasele ascuțite îi aminteau de Juniper. Lipsa capului și poziția înclinată îi aminteau de el însuși. Nu putuse să nu intre ca să ceară permisiunea de a folosi toaleta. Aparatul de aer condiționat Vent-Axia gemea, iar afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
-și apropie oamenii. Își privi în ochi noile organe genitale, le evaluă profunzimea, roșeața și văzu cum feminitatea îl îmbia. Numai că, după doar o oră, aflat în Piccadilly, bietul de el fusese cuprins și zguduit de o nouă epifanie. Vitrina de la Lillywhites dădea direct în cea de la Boots. În spatele geamului era o expoziție de colanți și alte desuuri femeiești, la ofertă. În spatele celuilalt geam era o expoziție cu echipament pentru rugby. Aranjamentul de la Boots conținea un frumos picior de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de plastic, de culoarea caramelului, îmbrăcat în chestiile acelea care erau o adevărată încântare la atingere. În jurul său, parcă împrăștiate cu o ură pătimașă, se aflau alte accesorii din categoria ciorapilor și colanților, alcătuind un colaj senzual pe catifeaua din vitrină. Expoziția de alături era stabilă și virilă. Conținea și ea un picior de plastic lipsit de trup, numai că, în timp ce amputarea piciorului feminin atrăgea inexorabil ochiul spre locul unde membrul tăiat ar fi trebuit să se îmbine cu fofoloanca moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de clădiri și magazine de vizavi, către Clubland. În jurul piciorului se găseau centuri de susținere, suspensoare, șosete, jartiere, bentițe, tricouri, alte șosete, toate aranjate frumos pe gazonul sintetic. Care dintre ele mi se adresează? se întreba Bull, trecând de la o vitrină la alta și mutându-și privirea de la piciorul feminin la cel masculin. Cine sunt eu? se văita fostul redactor de divertisment, iar turiștii americani i se înghesuiau în spate în pardesie Burberry nou-nouțe, întrebându-se dacă nu cumva se bucură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]