1,128 matches
-
ale bătrânilor, cunoscute sub numele de Kenbet ,erau responsabile de guvernarea în procese care implicau cererile mici si dispute minore. Cazuri mai grave care implicau crimele, tranzacțiile cu terenuri mari și jefuirea mormintelor erau menționate la marele Kenbet, unde prezidau vizirul sau faraonul. Reclamanții și pârâții erau așteptați să se prezinte și li se cereau să depună un jurământ că au spus adevărul. În unele cazuri, statul a preluat atât rolul de procuror cât și judecător, și putea tortura acuzații prin
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
809-813). În anul 786 s-a mutat la Bagdad pentru a-și încerca norocul. În același an Harun Al-Rashid a fost numit calif. A încercat să obțină protecția califului prin poeme de laudă, însă bunăvoința a primit-o din partea Barmakiz-ilor, vizirii lui Harun al-Rashid. În anul 803 aceștia sunt înlăturați, iar Abu Nuwas fuge în Egipt, unde compune versuri pentru prințul Al-Khasib ibn Abd al-Hamid. Revine la Bagdad, unde este acceptat ca poet favorit și partener pentru anumite plăceri de către califul
Abu Nuwas () [Corola-website/Science/302341_a_303670]
-
blochează flota genoveză în fața Constantinopolului. În 1386, Dobrotici moare și îi urmează la tron Ivanko sau Ioan, care acceptă pacea cu Murad I al Imperiului Otoman și semnează un tratat comercial cu Genova. Ivanco moare în 1388 în timpul expediției Marelui Vizir Çandarli Ali Pașa împotriva Țaratului Târnovo (și a cetății Dârstorului atunci în stăpânirea Țării Românești). În urma expediției, peste jumătate din teritoriul Dobrogei cade sub dominația Imperiului Otoman, în timp ce Dobrogea de Nord intră în componența Țării Românești, care îl învinge pe
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
Ali Pașa împotriva Țaratului Târnovo (și a cetății Dârstorului atunci în stăpânirea Țării Românești). În urma expediției, peste jumătate din teritoriul Dobrogei cade sub dominația Imperiului Otoman, în timp ce Dobrogea de Nord intră în componența Țării Românești, care îl învinge pe Marele Vizir. De notat că istoria Dobrogei independente este ocultată de aproape toate atlasurile istorice și lucrările de vulgarizare, fiind menționată doar în lucrările și articolele de specialitate, nu fără câteva polemici de altfel, dat fiind caracterul său multinațional care permite atât
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
de unguri au căzut în timpul bătăliei, la fel ca și un număr similar de otomani. După terminarea bătăliei, sultanul a dat ordin să fie executați toți prizonierii. Două zile mai târziu a notat în jurnalul său: "Sultanul a primit omagiile vizirilor și beyilor, 2000 de prizonieri sunt masacrați, ploaia cade în torente." Între cei 2.000 de prizonieri executați s-au aflat mai multe nume maghiare de seamă. Victoria nu le-a oferit otomanilor securitatea dorită. După data de 30 august
Bătălia de la Mohács (1526) () [Corola-website/Science/302594_a_303923]
-
Tahmasp a ordonat asasinarea guvernatorului Bagdadului, loial lui Soliman, și înlocuirea cu un adept al șahului, iar în al doilea rând, guvernatorul de Bitlis a trădat și i-a jurat credință șahului. Ca rezultat, În 1533, Soliman a ordonat marelui vizir Ibrahim Pașa să conducă o armată în Asia, unde a recucerit Bitlis și ocupat Tabriz-ul fără rezistență. Campania condusă de Ibrahim s-a terminat în 1534, iar Soliman a făcut o mișcare spre Persia, doar pentru a intra pe teritoriul
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
de origine greacă-ortodoxă și atunci când era tânăr a învățat la Școala Palatului în cadrul sistemului devshirme. Suleiman l-au făcut falconer regal, apoi l-a promovat la primul ofițer din dormitorul regal. Ibrahim Pașa a fost promovat la gradul de mare vizir în 1523 și comandant-șef al tuturor armatelor. Soliman i-a dat autoritate lui Ibrahim peste toate teritoriile turcești în Europa, precum și comanda trupelor care locuiesc în cadrul acestora în timp de război. Potrivit unui cronicar din secolul 17, Ibrahim i-
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
siguranța lui, la care Suleiman a răspuns că sub domnia lui, indiferent de circumstanță, Ibrahim nu va fi pedepsit cu moartea. Cu toate acestea, Ibrahim în cele din urmă a scăzut relațiile cu Sultanul. În timpul celor treisprezece ani ca mare vizir, ascensiunea sa rapidă la putere și acumularea de avere mare a făcut mulți dușmani lui Ibrahim. Rapoartele au ajuns și la sultanul. Ministrul Finanțe Iskender Celebi s-a certat cu Ibrahim. Ultimele cuvinte a lui Celebi au fost de a
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
două a atins cote maxime. Situația se agraveaza atunci când între cele două femei pornește o luptă, iar Hurrem este bătută. Soliman înfuriat o trimite pe Mahidevran să trăiască împreună cu fiul ei. La sfârșitul domniei lui Soliman, atat Hürrem cât și vizirul Rüstem Pașa s-au intors împotriva lui Mustafa. Mustafa a fost acuzat că a colaborat cu dușmanii, iar din aceasta cauză Soliman a ordonat execuția lui, în anul 1553. După mulți ani de la execuția fiului său, Mahidevran s-a stabilit
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
Sublimei Porți , subliniind că, pentru prima oară, această funcție s-a încredințat unui nefanariot. În anul 1808, urcă pe tron sultanul Mahmud al II-lea (1808-1839), care i-a și încredințat lui Mustafa Pașa, la 28 iulie, postul de mare vizir. În vremea noului sultan, ca răsplată pentru repararea cetăților dunărene și aprovizionarea armatei cu pesmeți, i s-a conferit din porunca sultanului titlul de bei (prinț) al Moldovei. Motivele acordării lui Manuc a titlului de bei sau principe al Moldovei
Manuc Bei () [Corola-website/Science/302608_a_303937]
-
faptul că Scarlat Callimachi, numit la 23 aprilie 1807 domnitor al Moldovei, nu a putut să ajungă la tron, țara fiind ocupată de ruși. El a rămas nominal domnitor până în decembrie 1808, când a sosit în țară noul domnitor. Marele vizir Mustafa-Pașa îl cheamă pe Manuc-Bei la Constantinopol, acesta sosind la 4 octombrie 1808, însoțit de un cortegiu de o sută de armeni, întreaga procesiune îndreptându-se spre Poartă, unde Manuc-Bei și-a luat în primire în mod oficial postul de
Manuc Bei () [Corola-website/Science/302608_a_303937]
-
mare dragoman . El și-a păstrat atribuțiile de împuternicit în ce privește tratativele de pace cu Rusia, în problema Principatelor Dunărene, din perioada dintre întrevederile ruso-franceze de la Tilsit și Erfurt, la acest din urmă congres hotărându-se cedarea Principatelor Rusiei. Însă marele vizir Mustafa-Pașa a intrat în conflict cu o parte a armatei, izbucninc la 15 decembrie 1808 o răscoală, în urma căreia acesta a fost asasinat. Fiind prevenit de răscoală, Manuc-Bei părăsește Constantinopolul îmbarcat pe un vas închiriat, navigând spre coasta Mării Marmara
Manuc Bei () [Corola-website/Science/302608_a_303937]
-
a împotrivit cu scârbire și în vălmășeala luptei cu spurcatul agarean, l-a răpus, încercând să fugă. Fiind prins, a fost legat din nou și dus la Istanbul, unde l-au dat femeii turcului ucis; aceasta l-a dus în fața vizirului să-l judece, și acolo tânărul a mărturisit fără înconjur adevărul. Vizirul l-a predat atunci femeii văduve, pentru ca ea să facă cu dânsul ce va voi. Stăpâna tânărului nu i-a luat capul, ci văzându-l voinic și bun
Sfântul noul mucenic Ioan Valahul () [Corola-website/Science/302642_a_303971]
-
a răpus, încercând să fugă. Fiind prins, a fost legat din nou și dus la Istanbul, unde l-au dat femeii turcului ucis; aceasta l-a dus în fața vizirului să-l judece, și acolo tânărul a mărturisit fără înconjur adevărul. Vizirul l-a predat atunci femeii văduve, pentru ca ea să facă cu dânsul ce va voi. Stăpâna tânărului nu i-a luat capul, ci văzându-l voinic și bun de muncă l-a pus la început printre slugile sale; dar văzându
Sfântul noul mucenic Ioan Valahul () [Corola-website/Science/302642_a_303971]
-
biruit nici de grozăvia chinurilor, pe care le-a îndurat cu bărbăție și cu ajutor de sus, rămânând până la sfârșit, ca un tare diamant, neclintit în credința creștină. Văzând, așadar, femeia și prigonitorii că în zadar se ostenesc, au cerut vizirului să-l dea pe tânăr la moarte. Și scoțându-l din temniță, călăii l-au dus spre o margine a Istanbulului, la locul numit pe atunci Parmak-Kapi (adică Poarta Stâlpului), lângă Bezesténi (adică piața marelui bazar al neguțătorilor); aici i-
Sfântul noul mucenic Ioan Valahul () [Corola-website/Science/302642_a_303971]
-
neașteptată. Al doilea atac turcesc are loc cu o armată și mai numeroasă (200.000 de turci), care iernează la Edirne ("Adrianopol") (1682). Asediul Vienei era considerată de osmani un țel ideal. Sultanul Mehmed al IV-lea îi încredințează marelui vizir Kara Mustafa comandă ostii turcești. Mai tarziu, armatei otomane i se alătură și țările vasale turcilor, ca Tară Românească sub Șerban Cantacuzino. Numai când ajung la Székesfehérvár ("Stuhlweißenburg") o să fie descoperită intenția turcească de a ataca Viena. Graf (grof) Ernst
Al doilea Asediu al Vienei () [Corola-website/Science/302765_a_304094]
-
mai târziu, în 1290 î.Hr., după moartea lui Ramses I, Seti I, tatăl său, a devenit faraon. Seti I, pentru a-i oferi o bună educație, a numit cei mai buni oameni de la curte să-i fie mentori. Astfel, Paser Vizirul s-a ocupat de educația sa în tehnica militară, diplomație, finanțe și astrologie. Al doilea profesor menționat este Imenemipet, prieten al lui Ramses din copilărie și vicerege al Nubiei. Dar nu se cunoaște cu ce anume a contribuit acesta la
Ramses al II-lea () [Corola-website/Science/302466_a_303795]
-
cerului./ "Apsu n-a putut să domolească zgomotul lor/ "Și Tiamat a rămas muta la purtarea lor;/ "Faptele lor erau necuviincioase față de [...]./ "Purtarea lor nu era bună, ei au fost obraznici./ Atunci Apsu, născătorul marilor zei,/ "A chemat pe Mummu, vizirul sau și i-a zis:/ "«Mummu, vizirul meu, care bucură inima mea,/ "Haidem să mergem la Tiamat.»/ "Ei au mers și au stat jos în fața lui Tiamat;/ S-au sfătuit privitor la zei, primii lor născuți./ "Apsu și-a deschis
Enuma Eliș () [Corola-website/Science/304548_a_305877]
-
zgomotul lor/ "Și Tiamat a rămas muta la purtarea lor;/ "Faptele lor erau necuviincioase față de [...]./ "Purtarea lor nu era bună, ei au fost obraznici./ Atunci Apsu, născătorul marilor zei,/ "A chemat pe Mummu, vizirul sau și i-a zis:/ "«Mummu, vizirul meu, care bucură inima mea,/ "Haidem să mergem la Tiamat.»/ "Ei au mers și au stat jos în fața lui Tiamat;/ S-au sfătuit privitor la zei, primii lor născuți./ "Apsu și-a deschis gură/ Și a zis către Tiamat cu
Enuma Eliș () [Corola-website/Science/304548_a_305877]
-
ajuns la vârsta de 72 de ani , domnea de 46 de ani și comandase 12 campanii militare până la acea dată, ultima din acestea având loc cu 11 ani înainte. El a luat comanda acesteia, a treisprezecea, la insistențele marelui său vizir "Sokullu Mehmed pașa", adevăratul comandant operativ al forțelor otomane. Armata otomană a pornit de la Istanbul la data de 1 mai 1566 cu o procesiune spectaculoasă. Sultanul nu a fost în stare să-și încalece calul și a fost transportat într-
Bătălia de la Szigetvár () [Corola-website/Science/304591_a_305920]
-
august 1566. Grandiosul cort de război al sultanului a fost ridicat pe dealul Similehov din apropiere. Sultanul a fost nevoit să rămână în cortul său pe toată durata asediului și a primit rapoarte verbale referitor la progresul bătăliei de la marele vizir, adevăratul șef al operațiunilor de război. Trupele maghiare și croate sub conducerea lui Zrinski, numărând aproximativ între două și trei mii de luptători, au rezistat unei uriașe forțe otomane (peste 90,000 de războinici și 300 de tunuri) timp de
Bătălia de la Szigetvár () [Corola-website/Science/304591_a_305920]
-
ca vasalul lor, dar fără succes, Zrinski spunând "...nimeni nu va arăta cu dispreț la copii mei". În timp ce bătălia era în plină desfășurare, Suleiman Magnificul a murit datorită unui infarct suferit în timpul nopții de vineri spre sâmbătă, 7 septembrie. Marele vizir Sokollu Mehmed pașa a decis să țină secret acest fapt, pentru a menține ridicat moralul trupelor spre sfârșitul asediului. Se spune că doctorul personal al sultanului a fost sugrumat din ordinul marelui vizir, pentru a se asigura că vestea morții
Bătălia de la Szigetvár () [Corola-website/Science/304591_a_305920]
-
de vineri spre sâmbătă, 7 septembrie. Marele vizir Sokollu Mehmed pașa a decis să țină secret acest fapt, pentru a menține ridicat moralul trupelor spre sfârșitul asediului. Se spune că doctorul personal al sultanului a fost sugrumat din ordinul marelui vizir, pentru a se asigura că vestea morții sultanului nu va fi răspândită. În dimineața zilei de sâmbătă 7 septembrie a început atacul dezlănțuit al turcilor: ghiulele, proiectile incendiare, "foc grecesc", canonade concentrate și foc de muschete. Nu după mult timp
Bătălia de la Szigetvár () [Corola-website/Science/304591_a_305920]
-
stat, și anume zona Varna - Balcic - Carbona/Karvuna. Secolul al XIV-lea este deci o perioadă de înflorire și pentru Balcic, dar aceasta nu durează mult. În 1388 au loc primele atacuri ale turcilor, sub comanda lui Yakci-bey, trimis de vizirul Çandarli Ali-Pașa în fruntea a 5000 de călăreți, pentru a ocupa cetățile Țării Cărvunei. Turcii au numit noua țară ocupată după ultimul ei mare despot, Dobrotici, așa cum aveau obiceiul: "Dobrugi-ili" (Țara lui Dobrugi). În același an sau la începutul lui
Balcic () [Corola-website/Science/303574_a_304903]
-
Transilvania pe Aloisio Gritti. Acesta, venețian la origine, mai fusese în Ungaria în 1532 când a primit și diferite funcții de la Ioan Zapolya. Gritti era un prosper negustor la Constantinopol și reușise să intre în relații foarte bune cu marele vizir Ibrahim și chiar cu sultanul. Datorită calităților sale, în urma expediției din Ungaria din 1529, el este numit de către Zapolya ca vistiernic și arhiepiscop de Ager. Neputând redresa finanțele regatului, funcția sa va fi preluată de către Toma Nádasdy. În 1532, Gritti
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]