1,054 matches
-
Călătoria, suișul descris în termeni cât se poate de concreți, în dimensiune fizică, are probabil la origine o experiență personală de ordin mistic 119. La un moment dat, îi întâmpină o lumină extrem de puternică; Abraham se simte sfârșit, părăsit de vlagă. În interiorul acestei lumini se află o mulțime de figuri cu chip omenesc, modificându-și însă necontenit forma și aspectul, închinându-se și cântând într-o limbă total necunoscută. Apoi, un foc înaintează către ei. Iar din foc țâșnește un glas
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
setul, conducând cu 22-19 și 24 22, câteva erori la serviciu au împins disputa în prelungiri, în care ambele formații au ratat numeroase mingi decisive, băcăuanii câștigând datorită blocajului cu 32-30. Debusolați după pierderea primului, set, gălățenii au evoluat fără vlagă în setul secund, dominat “da capo al fine” de gazde și adjudecat de acestea cu 25-22. Se făcuse 2-0, iar în cel deal treilea set era 11-7 pentru Știința și meciul părea rezolvat. Un time-out inspirat cerut de antrenorul gălățenilor
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
să creadă că știe exact ce rezervă viitorul. Era o vară dintr-acelea care fac pulsul amețit al febrei să se ridice până la cer, în care până și legile sau regulile care rămâneau neclinitite, pline de semnificație, își pierdeau orice vlagă și se moleșeau ca plantele lăsate după-amiaza la soare. Căldura înmuia și transforma străzile în piscine de reziduuri, iar unsoarea din mustața brigadierului se topea în așa hal că aceasta se lăsa și se descrețea, umbrind imaginea sa rece și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
chiar dacă florile erau destul de veștede fiindcă stătuseră atât de mult la gară. Nou-venitul era un bărbat tăcut și, deși ferm în ceea ce privea idealurile sale, foarte timid, abia intrat în serviciu guvernului, foarte slab și cu o înfățișare lipsită de vlagă. Orașul Shahkot îi fusese oferit ca un prim post tocmai pentru că nu era o responsabilitate prea mare, ața încât să înceapă să stea pe propriile picioare pentru că, în definitiv, tatăl său era un ofițer influent în cadrul Serviciului Administrativ Indian. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ACUM SE TREZISE ȘI SE GÂNDEA LA PROPORȚIILE CATASTROFEI. MARIN SE SIMȚI OBOSIT, DAR IDEEA DE A DISCUTA CU TRASK ÎI DĂDU O MOTIVAȚIE SUFICIENT DE PUTERNICĂ PENTRU A MERGE ÎN LABORATOR. ...CORPUL LUI ERA ÎNCĂ ÎNTINS PE JOS, FĂRĂ VLAGĂ, FĂRĂ CUNOȘTINȚĂ. RESPIRA. 7 SE ÎNTOARSE ÎN PAT ȘI ADORMI. SE TREZI CÂND AUZI UȘA DORMITORULUI DESCHIZÂNDU-SE. INTRĂ RIVA ALLEN. ERA ÎN ȚINUTĂ DE ORAȘ ȘI DUCEA DOUĂ VALIZE, CARE DĂDEAU O EXPLICAȚIE LOGICĂ ABSENȚEI SALE. ARĂTA FOARTE BINE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
OCHII STRĂLUCITORI, CU O EXPRESIE DE VIGILENȚĂ. APOI, ÎNFĂȚIȘAREA I SE SCHIMBĂ BRUSC. VIOICIUNEA ÎI PIERI, SCLIPIREA OCHILOR I SE STINSE. SE APLECĂ ÎNAINTE PESTE BIROU, CA ȘI CUM L-AR FI COPLEȘIT DINTR-O DATĂ O OBOSEALĂ IMENSĂ, ȘI SE PRĂBUȘI FĂRĂ VLAGĂ. "A LEȘINAT!", ÎȘI ZISE MARIN PLIN DE DISPREȚ. EȘECUL LUI BURNLEY ÎL AFECTA MAI MULT DECÂT TRĂDAREA. FIUL LUI ERA UN LAȘ, UN OM DE NIMIC! RUȘINEA ÎL ARDEA CA FOCUL. SE APROPIE DE EL, ÎL APUCĂ DE PĂRUL ÎNGRIJIT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
pagină e definitivă. Respiri aiurit prin plămânii lui Bezuhov. Miroși duhoarea zgurii de locomotivă cu nara Annei Karenina. Îți treci vârful limbii peste buze cu parșivenia duioasei, dubioasei, botticellienei Odette. Nana te controlează, abjectă, la portofel. Emma îți stoarce, romantică, vlaga bărbătească și apoi dorește să te sinucizi împreună cu dânsa... Și câte și mai câte nu ți se pot întâmpla! Copil, adolescent, matur, mă cufundam inocent în lecturi interminabile. Nu le bănuiam pericolul mortal. Cu timpul mi-am dat seama de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
ieși ca o nălucă din perete și se năpusti cu o forță irezistibilă asupra bietului om. Cele patru brațe de culoarea focului se întinseră și îl strânseră ca într-o menghină. Nenorocitul se împotrivi o clipă, apoi se prăbuși, fără vlagă, pe spate. Ixtl văzu însă ca gura i se tot deschidea și închidea, spasmodic: cerea desigur ajutor. Îl lovi peste gură cu o labă, dar omul nu-și pierdu cunoștința și nu înceta să se zvârcolească decât în clipa când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
activitate mintală. Da, treptat tremurul Îndelung al omenirii În fața efemerității iuți a frumuseții muritoare, a plăcerii va Înceta, Înlocuită de o Înțelepciune născută din prelungire. O, fețe zbârcite, bărbi sure, ochii epurând chihlimbar sau urdori groase, o lipsă Îmbelșugată de vlagă a minții, laolaltă cu pulpe firave, din aer, mișcându-se precum crabul, spre mormânt: Hamlet avea propria lui opinie despre asta. Și Sammler În multe ocazii, ascultând-o pe Angela stând În patul lui, cântărind două serii de probleme (cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
afaceri. Iar afacerile, În America afacerilor, era și un sistem de pregătire pentru suflete. Teama de a nu te comporta ca un om de afaceri era foarte mare. Aflat pe patul de moarte era posibil ca Elya să-și tragă vlaga din afaceri. Și, de fapt, chiar așa și făcuse. Continua să vorbească cu Widick. Iar Sammler nu avea nimic cu iz de afaceri să Îi ofere. Însă la sfârșit de tot afacerile nu aveau să fie ce Îi trebuia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
păruse că mai simte încă sângele pulsând sub pielea caldă. Și din micul loc umed de sub gât, câțiva stropi cleioși se prelinseseră pe blana strălucitoare. Deodată, cum stătea acolo, gândindu-se la stropii de sânge și la trupul lipsit de vlagă al antilopei, și la tânărul care râdea cu soția lui, simți cum mintea i se limpezește și i se răcorește, iar senzația de apăsare îl părăsi. Oftă adânc și ridică din nou pușca, ținând-o strâns lipită de el, ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
Nopți. Mai ales nopți. Vântul scăzu până se prefăcu În șoaptă. Întunericul se risipi, până se prefăcu În zi. Marea se liniști, până se prefăcu În deșert. Atât putea simți Alexandru. Gustul aspru, de nisip, al deșertului. Se prăbușise, fără vlagă, În nisipul dunei de la malul Mării Negre. Simțea nevoia să doarmă. Ceea ce văzuse Îl secase de puteri. Își lipise spatele de nisip și rămăsese cu ochii ațintiți asupra cerului, care devenea din nou senin. Timpul trecea peste el, dar nu despărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
limuzine care părăseau hotelul, Înaintând lent, centimetru cu centimetru pe rampa În curbă. — Așadar, ia spune ce făceai tu la recepție? l a Întrebat Z. Credeam că nu cunoști pe nimeni la Jakarta. Adam s-a simțit dintr-odată fără vlagă, parcă era paralizat. Voia să ridice mâna să-și șteargă fruntea de transpirație, dar n-avea nici o putere. Nici măcar degetele nu și le mai simțea. Îl durea din nou pieptul, uitase de coaste, dar acum Îl chinuiau și-i venea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Mă miros amândoi. Grija lor îmi dă putere, așa că mai târăsc până la țarcul lor. Fraierii se țin după mine. îi închid fără probleme, mă întorc în casă, apăs butonul de la interfon să deschid! poarta și mă scurg în canapea, fără vlagă. îmi mai revin când intrll Roșa cu cei de la Salvare. înțeleg frânturi din întrebările puse. Casa se mișcă cu mine, apoi apare cerul. Foarte albastru. Imaculat. Simt și poarta pe care ies, după care acoperișul Salvării, în care presupun! că
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
sigur! N-avea nici o grijă! Mulțumesc! strigă Ilinca din nou, toată zîmbet și, făcîndu-i un semn amical cu mîna, intră repede pe poartă. Bărzăunul mai stătu o clipă locului cu ochii ațintiți la poarta închisă, apoi porni încet, fără nici o vlagă. Și deodată îl cuprinse o cumplită părere de rău că s-a hotărît să plece la pescuit. Nu mai bine termina de citit "Paul și Virginia"?... Sau se ducea și el la căminul cultural cu frate-su?... Doar fusese mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
luat vederi, așa minuscule, Made in Japan, ultrasensibile, pe care le-a instalat căpitanul Timpan chiar în această noapte, socotea Ghiță. Porția dublă de nechezol pe care a îngurgitat-o dis-de-dimineață nu și-a făcut efectul energizant așteptat. Stors de vlagă, cu cearcăne la ochi cât potcoava calului și cu o migrenă rebelă în cutia craniană, incapabil de a mai lega fie și una‑două idei, Ghiță s-a prezentat la birou cu un sfert de oră mai devreme și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
urmă s-au mulțumit cu o baracă pe care au renovat-o din temelii, că altminteri erau nevoiți să doarmă alături cu șobolanii purtători de molime. Dar la nemți este altfel... Condițiile de muncă, omenești... Ca să dai randament... Ca să stoarcă vlaga din tine pentru mia de € încasată plus bonificația de două sute a șefului despre care ai fost înștiințat încă de la plecare... la care se mai adaugă încă cele pe care le știi și altele pe care nici nu le poți bănui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ouăle și slănina în desagii purtați cu greu de către țigăncile de toate vârstele. * Iorgu Stănescu se gândi să mai stea de vorbă și cu alți bulibași. Trebuia pus capăt acestei alergări fără istov, care măcina puterile oamenilor și le storcea vlaga prin lipsa acută de alimentare. În aceeași situație se aflau și animalele: caii, măgarii și catârii. Câinii se rezemau flămânzi de roțile căruțelor pentru a nu fi doborâți la cea mai neînsemnată adiere de vânt, fiindcă hrana puțină abia le
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
îi tremurau. Ameți. Se opri gata să cadă. Gâfâia hipnotizat de ochii holbați ai caracatiței, în spatele căreia se ridica un perete enorm de rafturi pline cu dosare vechi și registre prăfuite. Poticnindu-se, târându-se, rostogolindu-se, ajunse stors de vlagă, lăsând în urma lui o dâră de limax. Aș dori să dau un anunț la ziar. Spune! râgâi caracatița. Se aplecă până în dreptul gurii căscate de geam: "Caut obiecte stranii. Intrarea Labirintului, numărul 43." Rosti fraza scurt, pe nerăsuflate, de teamă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
infirmității copilei, stătea aplecat într-o rână. Bătrânului i se păruse firesc ca sicriul să urmărească forma și silueta trupului, în loc să fie o ladă amorfă, identică pentru toți. Privi pe geamul ce dădea în curtea din spatele casei. Soarele apunea fără vlagă dincolo de ograda lăsată în paragină. Se întuneca în cameră și privirea îi zbură ca un fluture de noapte spre flacăra singurei lumânări care ardea între mâinile moartei. Ceara topită picura pe degetele descărnate ale fetei. Un rictus crispa fața Bătrânului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pe degetele descărnate ale fetei. Un rictus crispa fața Bătrânului la fiecare nouă picătură de ceară încinsă. Se gândi o clipă să schimbe poziția lumânării, dar își înăbuși gestul, realizându-i inutilitatea. în vârful flăcării se contura chipul supt de vlagă al lui Vanghele un macedonean între două vârste, înalt și uscat, cu pielea palidă, cu vase de sânge vinete brăzdându-i fața. Avea sprâncene negre, stufoase și împreunate, pomeți proeminenți de asiatic și două arcade ieșite în afară, ca un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
e gratuită! Călcându-se în picioare, gata să dărâme coșmelia, mulțimea se vânzolea și lua cu asalt intrarea prea strâmtă, scormonindu-se prin brăcinare după câteva parale agonisite pe vreo vită vândută în zori. La ieșirea din circ, storși de vlagă și cu ochii rătăciți, târgoveții făceau roată în jurul fotografului ambulant, care îi ademenea și îi trăgea de mânecă, explicându-le că se pot pricopsi cu un tablou "mai real ca realul", cu care puteau să-și minuneze logodnica, familia sau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
să o privească, desluși un bărbat bătrân care îi imita mișcările și gesturile, dar nu mai putea fi sigur că ceea ce vede în oglindă este imaginea lui însuși. Avea convingerea că oglinda, mai mult decât reflectă, devorează lacomă sufletul și vlaga celui oglindit. Credea că, o dată plecat din fața oglinzii, ceva din el, partea cea mai subtilă și esențială, rămâne acolo, în străfundurile ei nesățioase. Ieși din cadrul oglinzii, dar nu încetă s-o privească zile și nopți în șir, fără întrerupere. Cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ar fi tras cu violență draperiile grele, ar fi deschis larg ferestrele și ar fi lăsat aerul, lumina, mirosurile și ciripitul păsărilor să pătrundă în spațiul acela destinat pânzelor de păianjen, larvelor de molii, sentimentelor ofilite și privirilor lipsite de vlagă și de pasiune. Această ființă care visa cu ochii deschiși, care privea detașată și indiferentă, fără să vadă propria-i dedublare în apele înghețate ale oglinzii, fixa acum cu privirea plină de viață ochii și chipul blajin al Bătrânului. Acesta
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
bogăția amețitoare de culori ale iarmarocului: "Cataligarii pășeau peste omenire ca berzele peste broaște". Cel mai reușit capitol îmi pare cel în care se vorbește despre mirajul oglinzii: "Avea convingerea că oglinda, mai mult decât reflectă, devorează lacomă sufletul și vlaga celui oglindit". Din apele adânci ale oglinzii, bătrânul Arhivar face să răsară imaginea ispititoare a unei tinere femei, Despina: "Scoțând oglinda din dimensiunea timpului, nu adusese doar chipul melancolic al femeii în fața lui. Fenomenul funcționase și invers. Imaginea Bătrânului se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]