KorAP: Find »[drukola/base=vodcă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...32 33 34 ...45 >

1,118 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

dar că și-a anulat meciul de squash În ideea că poate ieșiți În oraș diseară, dacă vrei. A, spun, cu un licăr de Încîntare. Păi, da, mi-ar face plăcere. Mersi, Lissy. Închid și mai iau o gură de vodcă, simțindu-mă din ce În ce mai voioasă. Prietenul meu. Exact așa cum spunea Julie Andrews. Atunci cînd te mușcă un cîine sau te Înțeapă o albină... Nu trebuie decît să-mi amintesc că am un prieten - și, brusc, lucrurile nu mai par chiar atît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
rog, cum a zis ea. Și nu e un prieten oarecare. Ci unul Înalt, frumos și deștept, pe care Marketing Week l-a numit „una dintre mințile cele mai strălucite din cercetarea de piață de azi“. Îmi beau În voie vodca, lăsînd gîndurile legate de Connor să mi se lăfăie În minte și să mă aline. Cum Îi strălucește părul blond În lumina soarelui, cum zîmbește nonstop. Și cum zilele trecute mi-a upgradat software-ul de pe computer fără măcar să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
prin păr și mă uit la ceasul din spatele barului. Mai sînt patruzeci de minute pînă pleacă avionul. Nu mai e mult. Simt că mă ia cu furnicături pe șira spinării, ca niște insecte mici, și iau o gură mare de vodcă, golindu-mi paharul. O să fie bine, Îmi spun pentru a mia oară. O să fie bine. Nu mi-e frică. Doar... Doar... OK, bine. Mi-e frică de mor. Mi-e teamă să zbor cu avionul. N-am spus nimănui niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
să mori Într-un accident de avion decît... să-ți găsești un iubit În Londra sau ceva de genul ăsta. Dar, totuși. Pur și simplu, nu-mi place să zbor. Poate n-ar fi rău să mai iau repede o vodcă. În momentul În care mi se anunță zborul, am deja Încă două vodci la activ și mă simt mult mai optimistă. Vreau să spun că are dreptate Lissy. Cel puțin n-or să mă uite, nu ? Măcar or să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
În Londra sau ceva de genul ăsta. Dar, totuși. Pur și simplu, nu-mi place să zbor. Poate n-ar fi rău să mai iau repede o vodcă. În momentul În care mi se anunță zborul, am deja Încă două vodci la activ și mă simt mult mai optimistă. Vreau să spun că are dreptate Lissy. Cel puțin n-or să mă uite, nu ? Măcar or să-și amintească de mine. Pornesc cu pași mari spre terminal, strîngîndu-mi bine servieta și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Emma, spune În cele din urmă. Tu n-ai auzit niciodată În viața ta noțiunea de „prea multă informație?“ — N-am vrut să-i spun nimic din toate astea ! răspund defensiv. M-am trezit pur și simplu spunîndu-le ! Băusem trei vodci și credeam că o să murim ! Sincer, Lissy, și tu ai fi făcut la fel În locul meu. Toată lumea țipa și se ruga, avionul se zgîlțîia din toate Încheieturile... — Așa că i-ai dezvăluit șefului tău toate secretele ! Tu nu-nțelegi că atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
să te Întrebi toată viața cum o fi, nu ? Îmi Întinde o cupă și o ridică În cinstea mea. Sănătate. — Noroc. Iau o Înghițitură de cocteil... și, Dumnezeule... cît e de bun... E tare și dulce, cu un gram de vodcă. — E bun ? — Delicios ! zic și mai iau o gură. E incredibil de drăguț cu mine. Se face că se simte bine. Dar oare ce-o fi În mintea lui ? Probabil că mă disprețuiește sincer. Probabil crede că sînt o megavacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768

dar numai după cîteva minute, auzind departe în spate uruitul unui tramvai, își încetinește mersul și-și zice că, dacă e să-i spună ceva Lilianei, o poate face și de la hotel, după ce va fi băut jos în hol o vodcă mare, iar sus, în cameră, se va fi încălzit de-a binelea sub dușul fierbinte, singurul loc într-adevăr cald. Tocmai se gîndește să se întoarcă spre stație, cînd cineva din întunericul unei porți boltite în piatră îl întreabă: Ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
să văd coborînd din autobuz un tip în blugi, cu oarecare plete și o pipă aruncată în colțul gurii. Dar n-a fost așa. Cînd ne-am așezat în braseria hotelului, eram sigură că, o dată cu cafelele, vei aduce și o vodcă dublă, după care îmi vei spune cum se face că n-ai luat încă Premiul Nobel pentru literatură. Dar n-a fost nici așa. Chiar nici... nici un...? face Liliana un gest evaziv și roșește discret. Viciu? întreabă Mihai grav. Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
Tu ești oaspetele meu. După-amiaza aceasta îți era rezervată. Mihai se uită lung în ochii ei. Zîmbetul conturat pe buzele femeii convertește prompt tristețea sufletului său într-o puternică bucurie a regăsirii. Spune-mi, Liliana, vrei să bei ceva? Da, vodcă! aprobă ea din privire, cu o reală plăcere în glas. Dar cînd Mihai încearcă să se ridice din fotoliu, să meargă la bar, mîinile Lilianei îi prind brațul: Un scriitor, știm noi care, spunea într-o carte a sa că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
apropiată de sufletul lui a simțit acum drama soției acestuia, o femeie de o frumusețe discretă și o comportare de tînără complexată. Este de profesiune decoratoare, dar se dovedește a fi o mare pictoriță. Are și o meteahnă: îi place vodca, și numai cea de calitate, din cauza căreia face, tot mai des, crize de depresie psihică. Mihai știe că atunci, cu ani în urmă, a încercat, prin drama pictoriței, să arunce o privire în infernul din existența intimă a unui creator

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
tocmai se plimba. Prietenul lui s-a înseninat. Ba au băut și-o bere. De-atunci, cînd se întîlnesc, la întrebarea lui Mihai "Ce mai faci?", prietenul îi răspunde plin de zîmbet: "Mă topesc!". Odată, cînd au zăbovit la o vodcă, poetul zicea că vrea să dea fetița la socri, să-i rămînă timp de scris și-i cerea părerea. Ce sfat să-ți dau?! a strîns Mihai din umeri. Nu știu cîtă poezie vei scrie, dar sigur vei pierde un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
își aruncă o privire, Mihai îi strînge brațul mai cu putere, iar Liliana se lipește de umărul lui și o pornesc înainte. Cînd ajung în camera de hotel, Liliana face un gest larg cu brațele: Știi, așa aș bea o vodcă! Dar nu acum, mai tîrziu! hotărăște ea înfrigurată și se urcă pe pat, ghemuindu-se lîngă perete, cu pătura trasă pe picioare. Mihai termină de aranjat hainele pe umerașe, apoi își ia sacoul de pe spătarul fotoliului: Aduc și cafea? Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
termină de aranjat hainele pe umerașe, apoi își ia sacoul de pe spătarul fotoliului: Aduc și cafea? Am nes la mine, arată Liliana spre poșeta lăsată pe masă. Mihai coboară la bar și se întoarce cu un pahar mare, plin cu vodcă rusească, pe care o împarte în cele două pahare din camera de hotel. Pentru... ridică el încet paharul. Pentru! ciocnește Liliana paharul de-al său. O, doamne! se cutremură și sare imediat din pat strigînd: Apă, apă! Cînd iese din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
tărăgănează Mihai vorbele, privind-o lung, iscoditor, data trecută mi-ai spus altceva despre "vizavi"... Liliana tresare și se uită speriată în ochii lui. Are privirea neliniștită, iar obrajii i s-au aprins. Întinde mîna, vrînd să ia paharul cu vodcă. Observînd-o, Mihai împinge cu vîrful degetelor paharul mai într-o parte. Știu pe cineva care mi-a spus că de la beție... își tărăgănează el vorbele. Pentru că Mihai a început să rîdă, Liliana își umple și ea obrazul de zîmbet. Capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
Cînd mai vii pe la mine, îi invit și pe ei, pe toți, așa, la o cafea... Să vezi ce femeie fină și inteligentă! Apoi, suspinînd, face un gest de renunțare. Uitasem... îngînă cu privirea spre noptieră, unde stau paharele cu vodcă. Ciocnește paharul său de-al lui Mihai și soarbe puțin. N-au gusturi rele personajele tale. Dacă știi s-o bei, vodca e bună. E ca o femeie, adaugă Mihai. Dacă nu știi să te porți cu ea, te înșală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
inteligentă! Apoi, suspinînd, face un gest de renunțare. Uitasem... îngînă cu privirea spre noptieră, unde stau paharele cu vodcă. Ciocnește paharul său de-al lui Mihai și soarbe puțin. N-au gusturi rele personajele tale. Dacă știi s-o bei, vodca e bună. E ca o femeie, adaugă Mihai. Dacă nu știi să te porți cu ea, te înșală. Întinde mîna și cuprinde bărbia Lilianei între vîrful degetelor, obligînd-o să-i înfrunte privirea: Ce s-a întîmplat? Ce ți-a făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
văzusem discutînd, dar știam cît de mult e iubit de toți. Muncitorii și-l simt alături, intelectualii îl știu de-al lor... Liliana tace. Întoarce privirea, îl vede pe Mihai că și-a revenit și se preocupă de paharele cu vodcă, așa că prinde curaj: Într-una din seri, după ce mi-ai dat obișnuitul telefon, să schimbăm două-trei vorbe, am înțeles ce puțin ne trebuie să fim fericiți. În fond, de ce n-ai accepta propunerea celor de la combinatul de îngrășăminte, să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
cum a primit Mihai remarca sa, adaugă, însoțindu-și vorbele de o strîngere a brațului de care se sprijină: Ce fain mă simt! Vorbele tale dure m-au usturat, iar acum, înțelesul lor mă amețește. Ca aseară, cînd am băut vodcă. Ce bine că nu locuim în același oraș, sau mai aproape! Ai fi un chin pentru mine. Chin pentru tine sînt alții. Domnișoara Cucu, spre exemplu. Apropo: la prînz, ea e la serviciu. Tu poți fi acasă? Vreau să trec

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
și-o conservă, ca orice drumeț chibzuit, că nu poți ști ce-i la destinație! rîde el în timp ce decojește portocala. Da?! Lăsăm portocala ca desert, se bucură Liliana. Mihai deschide conserva, apoi face un gest categoric: Dar mai întîi, o vodcă! Nu, Mihai! Jos e o petrecere, un fel de carnaval. Nu te servește nimeni. Crezi? Cei din comerț au și ei plan, rîde Mihai, îmbrăcîndu-și sacoul. În hol, în braserie și în restaurant, carnavalul e în toi. De altfel, după-amiază

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
că-i un personaj pozitiv, dintr-un film de uzină, rătăcit în vreo La dolce vita. Răzbate cu greu pînă la bucătărie, unde este luat în primire de un chelner, care îl duce la un ghișeu. Cu paharul plin cu vodcă într-o mînă, făcîndu-și loc cu cealaltă, se strecoară anevoie înapoi prin sarabanda furibundă. În două-trei rînduri este luat de braț de cîte o fată bizar îmbrăcată, cu mască de hîrtie, care-și ciocnește paharul de-al său și-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
Am mîncat, dar nu mi s-au părut așa bune! Pe cuvînt! Mihai înțelege că în orice femeie sălășluiește o fetiță! Așa fericită cum e acum, Liliana are ceva din comportarea Cristinei. Chiar și gestul prin care refuză paharul cu vodcă e același cu care Cristina împinge uneori cana cu lapte într-o parte. Zău că-mi pare rău! se uită Liliana la portocala din mîna ei. Măcar nu mai desface alta, te rog! Mănîncă împreună o singură portocală. Apoi fumează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
Liliana, fără să se miște, aș vrea să-mi promiți că nu te superi dacă-ți spun ceva... Ție îți promit orice! Chiar dacă nu știi ce-ți spun? Chiar! Aș vrea să am putere să beau jumătate din paharul cu vodcă și-apoi să stau aici pînă la ziuă. Dar nu pot. Vreau să plec acasă. De ce? De ce, de ce! exclamă Liliana, continuînd să stea cu bărbia pe genunchi. Avea dreptate prietenul tău: părăsește naibii acțiunile ce răspund clar întrebării de ce! Uite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
mai are ochi să vadă ceva. Face într-un minut bagajul, roagă centralista să-l sune la opt și, înainte de-a se întinde îmbrăcat pe pat, să-i fie mai ușor la plecare, vrea să bea din paharul cu vodcă. Mîna lui însă zvîcnește și aruncă băutura spre perna din colțul de la perete. Lasă apoi paharul gol pe noptieră, stinge toate luminile și se întinde pe patul de alături. Centralista îl sună la opt. Buimac, se spală cu apă rece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
ei să existe lucruri sfinte... După o clipă grea de tăcere, doctorul Manoliu face un semn de rămas bun cu mîna și pleacă grăbit, strîngîndu-și mai cu putere cordonul fulgarinului. În urma lui, Mihai se întoarce în restaurant și comandă o vodcă. Apoi merge la telefoane și sună acasă. Vorbește vreo cinci minute cu Cristina, fericit că o poate auzi cum se alintă, făcînd comenzi peste comenzi, pentru ca în final să rămînă la o singură preferință: "bomboane cu băț". Ana intervine și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]